Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 … 5 6 7 8 9 Next »

/ O dupa-amiaza incarcata

Mergand repede si in liniste pe peluzele inverzite,Kennya parea multumita de ceva.Terenurile licareau pline de activitate,cum studentii tineri si mai inaintati in cunostinte ieseau pe portile Castelului.In apropiere ea putea auzi niste jucatori de vajhat,certanduse daca echipa Angliei va putea bate Franta in semi-finale.altii stateau pe malul lacului,altii rezemati de copaci,furiosi facandu-si temele sau invatand.

Cum se uita la ei,un sentiment de tristete se aseza greu pe inima ei.Dupa cum observa,foarte putini aveau ceva timp liber.Lucrurile erau atat de diferite la Hogwarts cu unii profesori care asteptau tainic pentru niste pedepse aspre,eseuri si puncte scazute.Isi scutura capul de cateva ori pentru a indeparta gandurile si ingrijorarile deoparte.Ar trebui sa nu insiste prea mult asupra acestor lucruri.Era destul de ocupata cu lucrul acum.

Uitandu-se in sus,cerul era colorat frumos cu un soare stralucitor si cu o deplasare usoara a norilor.Chiar era o zi frumoasa.Era un asa mare pacat sa-i fie luat luciul cu temele incarcate excesiv.Nu prea avea o dispozitie sufleteasca buna pentru a incepe sa completeze niste fise importante pentru scoala.Oricand ar fii putut sa faca o greseala.Desi ar fii trebuit sa faca un efort.Daca nu isi facea treaba cum trebuie,consecintele ar fii neplacute.Incet a inceput sa se mustreze aspru pe ea insasi.

Continua sa mearga drept inainte.Ura sa mai stea o secunda in biroul acela inchis.Mersul ii parea ingreunat de cartile din bratele ei si era usor obosita.Dar nu a renuntat pana nu a ajuns la copacul ei preferat.Uitandu-se pierduta observa ca locul ii fusese luat de 2 studenti care umpleau pergamente intregi de cerneala.Isi lasa umerii in jos,putin frustrata.

Acum ca bratul ei plin de carti se ingreuna pe moment ce trece,se uita in jur pentru a gasi un loc liber si ferit de soare.Se gandea la lac,dar era prea frig pentru ea.Si langa padure era un loc linistit,dar atentia ii putea fii luata de natura din jururl ei.Pana la urma se gandise la un loc mic langa peretii Castelului.Ea zambi in sinea ei.Nimeni nu prea indraznea sa se apropie de Castel si sa dea nas in nas cu vre-un profesor.De asemenea era si foarte aproape de lac.

Grabindu-se din ce in ce mai mult din cauza cartilor,avea impresia ca o sa cada cat de curand.Ajunse in sfarsit acolo si arunca cartile pe iarba deasa.Usurata se uita in jur.Pentru un moment inlemnise.Se pare ca nu era singura acolo.Cu un ton neutru,dar in sinea ei frustrata zise:

"Nu stiam ca mai e cineva aici.Sper ca nu te deranjez." zise ea

Persoana in cauza daduse usor din cap,asa ca Kennya isi aseza cartile vizibil obosita.Nu mai suporta inca o cursa de genul si se hotara sa ramana acolo.

'Eh,asta e' ,isi zise ea in gand, 'sper sa nu ma incarc prea mult cu programul'

Nereida privi catre fata care tocmai se asezase langa ea...
'Vroiam sa fiu singura....off...in fine...daca e vorba de ea..e ok..' zise Nereida in gandul ei
Trecura cateva minute...stia ca nu va tine mult tacerea asa ca se gandi sa inceapa ea.
"Pari extenuata....ce-ai patit?"
"Off...alerg din dreapta in stanga de parca as fi o bezmetica...incerc sa gasesc un loc unde sa stau si eu fara sa aud cum se plange lumea, de parca n-as avea eu destule pe cap..."
"o_O aa...ok...usurel Kennya...deci...ai nevoie de o pauza pe bune. Nu stiu ce faci si unde dispari toata ziua, tot ce stiu e ca ai nevoie sa iei o pauza."
"Aia incerc. Nu stiu...nimic nu mai e lafel.."
Nereida zambi si privi ingandurata catre cer.
"Ba..eu cred ca e. Crede-ma...e lafel de plictisitor si obositor ca pana acum...Dumbledore e lafel de barbos...McGonagall e lafel de sacaitoare...Plesneala e lafel de...aa..nu comentez..."
Kennya o privi curioasa..Cum putea sa fie asa de relaxata cand ea lucra pe branci? Se simtea frustrata dar si curioasa in acelasi timp.
"Cum reusesti?" intreba Kennya..
"Sa reusesc ce?"
"Asta...sa fi asa calma.Adica? Nu te streseaza chiar nimic?"
"SIncer...nu.Nu mai imi pasa...Am renuntat demult sa mai imi pese.."
"Nu inteleg...."
"Nici nu trebuie " raspunse Nereida

Incepand sa sorteze fisele si cartile in ordinea cat mai buna pentru a-si face treaba cat mai repede si in acelasi timp cat mai usor,Kennya se uita in jurul ei.Nereida parea cu gandurile in alta parte,numai in viata reala nu.Nu stiai daca avea chef de vorba asa ca preferai sa pastrezi linistea.Se uita spre lac si vazu un grup de fete care se alergau.Cred ca se jucau leapsa.Pareau asa fericite si lipsite de griji. Timp de cinci minute le tot urmareai jocul si te gandeai ca ti-ai fii dorit mult sa fii si tu libera. In momentul urmator Kennya isi daduse cu o carte in cap, zgomotul facut de aceasta o facu pe nereida sa tresara.

"Scuze daca te-am speriat.Nu stiu ce am in capul asta." zise stanjenita Kennya
"Sincer nici eu." zise imediat Nereida cu putin amuzament in glas

Cu grija fara sa mai faci vreo miscare brusca ca sa nu se mai repete intamplarea,luai cartea din nou in mana si o asezai pe iarba verde. Cu mana dreapta intinsa spre o coala alba si cu ochii in carte incercai sa-ti dai seama ce anume trebuie sa completezi in fisele alea care ti-au ocupat toata ziua.Inercai din rasputeri sa nu injuri printre dinti sau sa blestemi pe cineva.Era chiar mai suparator decat credeai ca o sa fie.Daca stiai nu te mai ofereai voluntara si acum ziua asta era libera si perfecta pentru dormit. Cu greu ai acceptat ca asta iti este destinul.Cu o miscare din umeri gen "asta este" ai inceput sa scrii cat de mult puteai.

"Sooo,tu ce faci pe aici?" intreba Kennya
"Uite stau si ma bucur de ziua asta." raspunse cu o nota de plictiseala in glas
"Chiar asa plictisitoare este viata ta?"
"Pai sincer habar n-am."

O harmalaie mare venita dinspre lac iti atrasese atentia.Nu numai tie,ci intregii curti.Acolo 3 fete se chinuiau sa o scoata pe o a patra din lac.In acel moment iti dadusei seama ca in timpul alergarii probabil s-a impiedicat de ceva si a cazut in apa statornica a lacului.Unii baieti din anul sase incepura sa rada cu pofta. Nu stiai de ce ai sentimentul asta,insa si tie ti se parea foarte amuzant si era greu sa te ambtii in a nu rade.Pana la urma ai cedat si din cate observasei Nereida era in aceasi situatie ca tine.Putin mai fericta incepusei sa scrii din nou.Pana si Nereida nu se putea oprii din zambit.

'Pana la urma nu va fii o zi asa plictisitoare cum am crezut' iti zisei in gand

Nereida se abtinea sa nu rada...se uita catre Kennya care desi parea absorbita de cartile ei, zambea.
"Auzi...ce crezi ca fac aia?" intreba Nereida.
Kennya is ridica ochii catre harmalaia de elevi de langa lac.
"Pai...din cate observ incearca sa o scoata pe fata aceea din lac..."
" Mda...pai din cate vad sunt de la Cercetasi...le-as da eu o mana de ajutor...." spuse ea si zambi malefic, imaginandu-si cum face o vraja care sa o inghete pe fata in lac.
"Hmm...suna tentant...dar am atatea de facut." raspunse Kennya "Si oricum...vad ca deja au reusit..din pacate" si zambi.
"Eu nu inteleg ce treaba tot ai tu cu cartile alea...."
"Aaa...e..e ceva ce trebuie sa...aaa..citesc!" zise cam agitata Kennya si trase cartile mai aproape de ea, ca si cum ii era frica sa nu cumva sa vada cineva ce scrie.
Nereida dadu din umeri si se tranti inapoi in iarba. Nu intelegea de ce Kennya era asa de stresata...Si ce era cu cartile alea? Avea ceva de ascuns?

DAr atunci aparu Ada care nu era asa de vesela. De fapt, nu avea nici o expresie pe fata.
" Scuzati ca am venit si eu , dar nu vad pe nimeni cunoscut pe aici, si tot ma invart de una singura prin castel . Unde-or fi plecat toti? " spuse Ada dezamagita .
Kennya dadu din umeri. Si asa ea era atenta cu cartile. Nu prea avea cum s-o bage in seama.
Nereida chiar ca isi dadea palme. De la singura, a inceput sa fie inconjurata de din ce in ce mai multe persoane.
Ada se aseza pe iarba luand o carte de Potiuni si incepand sa toceasca, si sa se tina de cap. Nereida radea de felul cum fata invata.
" S.... oh.. cum se numea vraja aia? Vraja nenorocita!! " urla Ada si arunca cartea la 2 metri. " Eh. Nu este asa de importanta ora de Potiuni. O las pe alta data. " si incepu sa isi stranga lucrurile.
Nereida zambi, si se uita in urma fetei.