Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ O zi obisnuita ~ o intamplare anormala.

Ma plimbam pe unul din miile coridoare ale Hogwarts-ului.
Sincer, vroiam sa fiu in camera mea si sa beau o ciocolata calda, pentru ca e iarna, insa probabil m-am pierdut.
Plus faptul ca nu era nimeni pe coridor deoarece aveam o fereastra libera.
Eram imbracata intr-una din camasile mele de alb imaculat, fara maneci, pe deasupra fiind un fel de sacou cu maneci lungi, lung lana la coaste, pe care il legam cu doua snurulete in fata. Fusta mea albastra > albastru inchis mai exact < era lunga pana la genunchi. Purtam dressuri negre si pantofi cu toc de culoarea uniformei.
Parul meu ondulat era lasat pe spate, avand o coronita albastra cu verde, pentru a reprezenta putin Viperinii. In orice caz, aveam si emblema viperinilor pe fusta si cravata verde, insa asta era partea a doua a planului.
Mergeam...mergeam...si iar mergeam.
Mergeam pana cand am zarit o usa la capatul coridorului. O usa care...sincera sa fiu, nu semana cu celelalte.
Constienta ca puteam gasi inauntru orice > profesori, sala de clasa, diferite animale periculoase, etc. <, am deschis usa. Si off...inauntru am gasit-o pe Rose, o fata de la Ochi-de-Soim, cu care ma vorbisem azi.
- Buna! i-am spus eu zambind.

Ma aflam in "Camera Necesitatilor". De mult nu mai fusesem aici si am ales sa imi fac putin timp sa revin. Nu,nu aveam nevoie de nimic acum,aici,poate doar de putina liniste pentru a imi pune ordine in ganduri. Incaperea aceasta imi transmitea ceva minunat,multe lucruri frumoase s-au intamplat aici. Am inchis ochii pentru a imi lasa mintea sa parcurga spre trecut,iar pentru asta cheia era putina liniste. Am zambit la fiecare amintire care mi se intrezarea,apoi oftand am deschis ochii lasand gandurile deoparte. Roba mea de profesoara fosnise putin cand m-an asezat pe acelasi fotoliu pe care statusem deja de mii de ori. Am auzit o voce care m-a salutat. Nu era foarte cunoscuta,dar puteam sa jur ca am mai auzit-o astazi pe undeva. Mi-am intors discret privirea si am observat-o pe Iz,o noua Viperina,dar care parea foarte de treaba.
"Buna!",i-am raspuns eu la salut zambind la randul meu.

- Umm...unde...suntem? am intrebat-o nesigura de raspuns.
Parea o camera speciala insa...ce era?
Si de ce am gasit-o numai pe Rosalie aici?
Off...cate intrebari urmeaza sa pun...
Mi-am dat parul pe spate.
Locul in care eram era ca si o camera de zi, insa nu era a Cercetasilor, a Astropufilor, a Ochilor-de-Soim si nici macar a Viperinilor.

Am privit-o pe Viperina care tocmai ajunsese la Hogwarts. Zambea si nu parea a fi Viperina. Mi-am atins sigla Hogwartsului din instinct apoi am rostit pe o voce calma:
"Camera aceasta este...Camera Necesitatii. Asa se numeste. Si daca iti doresti aici ceva se poate indeplini timp de o ora. Stii...Eu aici am avut parte de multe lucruri placute. Aici am legat si multe prietenii. De aceea cand vin in aceasta camera ma simt mai linistita,mai in siguranta! "
Am rasuflat,facand o pauza apoi am continuat:
"Daca iti doresti ceva...timp de o ora o sa ai parte de acel ceva!". Apoi m-am oprit din vorbit asteptand ca Viperina sa mai spuna ceva. Iz se uita la mine nedumerita,dar sunt sigura ca intelesese cam ce e cu aceasta camera.
Inca eram asezata in acel fotoliu albastru care imi placea atat de mult.

- De ce timp de o ora?
Mi se parea ciudat sa intreb, probabil erau mai multe intrebari mai potrivite decat aceasta, insa am dat drumul gurii mele.
Ea parca se gandea cum sa isi aseze cuvintele pentru a-mi raspunde.
M-am uitat prin camera.
Parca vedeam Raiul.
Nu intrebati.
Nu stiam de ce.
Insa asta credeam.
Era ceva cu adevarat special la camera asta, ceva care imi placea enorm.
Rosalie imi raspunse.

"Pai o dorinta ... aici atat se implineste. Este ca un si cum visezi ceva apoi te trezesti din acel vis,uneori zambesti,alteori razi,altadata chiar plangi! O ora...Asa se intampla.."
Nu stiam daca Isabelle intelesese ce incercam sa ii spun,dar am incercat sa ii explic cat mai bine,cu propriile mele cuvinte...Era greu de explicat,fiindca nimeni nu stia de ce este asa... Este ca si un fel de dorinta neimplinita,o ora nu este indeajuns...De fapt,iti lasa sperante,iluzii pe care pana la urma le poti pierde. Totul este un vis neimplinit...
"Hei...ai vrea sa iti doresti ceva sa vezi cum e? Nu este atat de rau...daca stii cum sa tratezi problema...Eu mi-am dorit de multe ori ceva aici si m-am distrat!"
Asteptam sa vad ce va spune,ce imi va raspunde Iz.

Nu prea intelesesem ceea ce imi spuse Rose, insa cred ca ar trebui sa simt pe pielea mea asta pentru a intelege.
- Ah...o..ok, i-am raspuns, zambind.
Insa nu stiam > chiar nu stiam < ce imi pot dori.
Brusc, mi-a venit o idee.
- Vreau...o oglinda....?
Rose imi zambi.
Insa nu se intampla nimic.
- ....O....O oglinda mare, in care sa imi vad tot corpul, de la cap pana la picioare.
Pe peretele din dreapta aparu ceea ce imi dorisem.
I-am atintit o privire fetei de la Ochi-de-Soim.

Nu ma asteptam sa isi doreasca asa ceva,insa un chicotit se auzi din partea mea. Fata fetei de la Viperini era atat de haioasa,insasi ea era atat de nedumerita,ceea ce m-a facut sa zambesc intr-un stil protector.
"Nu te teme...O ora poti sa faci exact ce vrei cu ea. De fapt,cincizeci si noua de minute!",i-am spus eu surazand incercand sa mai destind atmosfera.
Asteptam sa ii vad reactia,sa reactioneze cumva,iar intre timp ma gandeam daca sa imi doresc si eu ceva sau nu. Adica ultima data cand imi dorisem ca Jake sa fie aici,alaturi de mine,peste o ora am suferit mai mult decat cu o ora inainte cand sufeream dupa pierderea lui. A fost un soc de neimaginat sa il vad langa mine,atunci,iar Cryss a ramas perplexa,la fel ca mine. Insa a fost bine,acea ora a fost...minunata,magica..Mai magica decat lumea din care eu fac parte acum si voi face parte mereu.
Am oftat la aceasta amintire....Dar am preferat sa o ignor si mi-am mutat privirea spre Isabelle sa observ daca face ceva anume...

M-am indreptat spre oglinda.
M-am invartit.
Am atins-o usor cu degetul mare.
M-am intors spre Rosalie.
- Rose...oglinda...asta...e...nu stiu. E...vin-o aici, te rog.
Nu stiam cum sa ii explic ca daca imi impingeam degetul in ea, disparea.
Nu stiam cum sa ii explic ca eu puteam intra in ea.
Rosalie ma privea nedumerita.
- Atinge-o! i-am indicat eu.

M-am uitat la Iz nedumerita insa am facut ceea ce mi-a spus pentru a imi putea da seama mai bine despre ce este vorba. Si da,intr-adevar ceva ciudat se intamplase cand am atins-o. Adica,ciudat in Lumea Noastra nu prea exista,nu prea pare asa,dar totusi...Ce isi dorise oare Isabelle?
Mi-am indreptat parul pe spate din instinct apoi pe o voce intrebatoare,dar totusi calda i-am sous:
"Iz...ce ti-ai dorit tu..."
Ceea ce am spus trebuia sa para ca o intrebare,speram sa isi dea seama ce vroiam sa o intreb,de fapt prin acele cuvinte am intrebat-o daca s-a mai gandit la alceva in acel moment in care si-a dorit oglinda. Fiindca alta explicatie nu pot gasi. Da,noi nu avem nevoie de explicatii,noi deducem...Dar totusi...Asteptam sa imi raspunda la intrebare. Sperasem sa priceapa si sa imi raspunda sincer.