Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 … 16 Next »

/ Oare un inger se poate transforma intr-un demon?

Capitolul II~Brusca schimbare~

Au trecut ore,zile,saptamani...Dar ea nu a parut prea interesata de tot ce era in jurul ei, se simtea singura,dorea doar sa stea ascunsa intr-un colt,deprimata,fara sa faca absolut nimic. Serviciul ei parca nu mai exista,lumea,prietenii din jurul ei s-au facut necunoscuti pentru ea. Dupa ce si-a inmormantat parintii si iubitul nu a mai avut nici-un sentiment,a ramas stearsa,fara sa mai creada in cineva sau ceva. Saptamanile treceau pentru ea foarte rapid,nu mai cunostea notiunea timpului,isi inchidea telefonul de cate ori cei care odinioara i-au fost prieteni o suna,devenisera niste persoane inexistente. Nu exista chin mai mare decat sa iti pierzi familia,cele mai dragi persoane,alaturi de cei care te-au crescut...La un moment dat i-au secat si lacrimile,nici atata forta nu a mai fost in stare sa scoata din ea. S-a neglijat saptamani intregi,dar brusc si-a dar seama ca va trebui sa iasa in lume,asa cum este ea,de fapt asa cum era ea,fiindca din acest moment va fi cat mai suspicioasa,cat mai preventiva in fata vreunui pericol. Un singur lucru a spus si in momentul cand au murit cele trei persoane din viata ei ,si inca spune si acum:"Ma voi razbuna!". Desigur ca nu a uitat ,iar in caz ca odata se va intalni cu acel marsav criminal va fi dispusa sa il omoare cu propriile-i maini. La acest gand si-a incretit fruntea,si-a strans pumnii pentru a nu ii iesi in evidenta furia imensa ce o patrundea,si-a muscat buzele pentru a nu tipa de durere,de tristete... S-a gandit ca este timpul sa o ia de la inceput,dar de fapt sa isi croiasca un nou inceput,se va preface in fata prietenilor,dar incet-incet ii va indeparta pe toti si isi va continua singura drunul ,isi va duce la bun sfarsit promisiunea de razbunare. La mormant jurase acest lucru si era constienta ca se va tine de cuvant chiar daca ar fi sa-si piarda viata in aceasta 'misiune'. A lasat gandurile sinistre deoparte,a tras aer in piept si a rostit:
"Bun,deci e timpul sa... o iau de la inceput!"
Si-a deschis dulapul de o culoare neagra ca abanosul si si-a cautat cele mai potrivite haine pentru a merge la spital. Bineinteles,halatul alb care nu a lispit niciodata din intreaga sa garderoba,bluza rosie preferata care pesemne ii purta 'noroc' si blugii casual care probabil i-a prins primii in mana dintre atatea perechi. Vanessa era o fata foarte atenta cu cea ce imbraca de obicei,stia sa isi aleaga perfect hainele , incaltamintea..Dar acum a luat la repezeala ceea ce a apucat. Cheile de la masina? Oare unde erau? Mda,a inceput sa se enerveze brusc pentru faptul ca nu si le gasea. Acest lucru era foarte ciudat din partea ei,fiindca in primul rand mereu tinea minte unde isi pune lucrurile,ea fiind o persoana foarte grijulie,iar in al doilea rand pentru pur si simplul fapt ca ea niciodata nu se enerva,fiind o fire foarte calma de felul ei,ba chiar timida,insa suferinta pe care i-a rezervat-o destinul ii schimba acum viata pe zi ce trece,totul se schimba la ea,infatisarea,caracterul. O fire zambitoare,foarte energica,acum devenise o fiinta foarte plictisitoare si mereu incruntata. Caracterul ei se inrautatea pe zi ce trece,devenea tot mai colerica,mai suparata,mai plictisita si mult mai nepasatoare cu tot ce o inconjura. Ea,care mereu era in stare sa ajute orice batranel care nu putea sa treaca in siguranta strada,orice catelus care se afla intr-o stare deplorabila. Ea statea la casa,deci era in stare si sa ia cainele de pe strada sa il duca acasa sa il ingrijeasca,insa acum ignora pe oricine,iar orice catelus mai pricajit i se parea patetic. Dupa minunte de cautare si-a gasit magnificile chei. Intr-o viteza enorma a a ajuns la spital,minune ca nu a ranit pe nimeni deoarece nici macar nu era atenta la semafoare,trecere de pietoni...Alta data prefera sa lase pe cineva sa treaca,insa acum la nervii ei de neinchipuit era in stare sa calce pe oricine din jurul ei.
De indata ce s-a vazut ajunsa in fata spitalului din centrul orasuluui,unde ea lucra s-a dat jos din masina si tranti portiera cu toata puterea,de remercat faptul ca nu s-a rupt,atat de tare o impinse. S-a uitat la ceas si disperata a spus:
"Mda,e deja ora 7 se pare ca sunt ultima care a ajuns in tura aceasta!"
Inca un lucru de nemaintalnit la ea,persoana atenta care mereu ajungea printre primele trei persoane,acum probabil ca era ultima. Un oftat se auzi din partea ei ,insa nu apuca sa isi organizeze totul in minte caci in spatele ei se auzi o voce de barbat.:
"Nessa,nu pot sa cred! Ai venit!!!"
Acesta o imbratisa,iar ea nevrand sa se dea de gol l-a lasat pe unul dintre cei mai buni prieteni sa o salute si sa o imbratiseze,de fapt acest baiat o placea,insa mai mult era o dragoste platonica,nimeni nu stia de ea si nici nu va fi impartasita vreodata.
Ea gandi: "Off,iara blondul asta enervant!"
Apoi spuse:
"Jack,mi-a fost dor de tine!"... Spuse cam pe coltul gurii aceste cuvinte,dar totusi,cum putea sa gandeasca asa despre un bun prieten,cel care mereu era alaturi de ea si de toti din gasca atunci cand aveau anumite probleme???
"Deci,haide tura noastra a inceput cam exact acum doua ore!",chicoti el .
Era atat de fericit ca Vanessa s-a intors iar acest lucru se vedea pe el,radia de bucurie,zambetul ii era minunat,ochii sclipeau de parca se aflau in acord direct cu lumina soarelui,totul i se parea perfect,insa el habar nu avea ce fel de om se afla acum langa el...
Bineinteles ca de indata ca e a intrat in spital,a ajuns senzatia zilei. Toata lumea ii spunea: "Vai,ce dor mi-a fost de tine. Cum te mai simti?" O,Doamne,cum putea sa se simta? Groaznic,bineinteles. A pufnit intr-un ras nervos fiindca abia acum si-a dat seama cata lume prefacuta cunostea si nu si-a dat seama pana acum de adevaratele intentii,de adevaratele fete ale lor.
"Nessa,te las acum!Vorbim mai incolo!",spuse Jack,cel care a intampinat-o la intrare.
"Pfu,sper sa nu il mai vad astazi!",gandi Vanessa repugnant.
Si-a luat halatul pe ea,s-a uitat pe panoul de operatii si observand ca nu se afla pe lista s-a dus la director sa spuna ca s-a intors. Bineinteles ca acesta nu ii va refuza intoarcerea si nici-o operatie avand in vedere ca era un chirurg deosebit,era un fel de 'eleva' eminenta la slujba sa. Cu certitudinea ca azi va incepe din nou cu interminabilele operatii pe cord deschis a batut la usa directorului,iar bineinteles dupa cum se si astepta a primit trei operatii in aceasta zi.O operatie pe creier,pentru a extirpa o tumoare foarte avansata,una pe cord deschis,la care se pricepea cel mai bine si i se parea totodata si cea mai riscanta,iar una va avea de aflat pe parcursul aceste zile insorite de noiembrie.
"Din acest moment va trebui sa imi joc perfect rolul!"....

uh aterizez si eu
Deci imi place desi e cam sadica Nessa
Astept urmatorul capitol ca daca nu iei bataita
Spor la scris in continuare
Kisses!

Foarte frumos Rose , chiar e tare
Astept next-ul

Ok..so here we go

First thing. Numai folosi culoarea asta (cea din capitolul II) ca ochisorii mei considera ca e prea inchisa si deranjanta, asa cum multi altii presupun ca nu o suporta. Mai bine ai continua sa folosesti DeepSkyBlue sau lightblue, sunt culori mai linistitoare.
Revenind..
Imi place, ma bucur ca mi-ai ascultat cateva sfaturi si ca acum e mai bine. Uuu, capitol mai lung, like it dar de-asemena te atentionez si aici pentru viitor: nu te intinde prea mult decat daca e ceva foarte interesant si merita descris, ca in rest s-ar putea sa devina boring.

Quote:Dupa ce si-a inmormantat parintii si iubitul nu a mai avut nici-un sentiment,a ramas stearsa,fara sa mai creada in cineva sau ceva. Saptamanile treceau pentru ea foarte rapid,nu mai cunostea notiunea timpului,isi inchidea telefonul de cate ori cei care odinioara i-au fost prieteni o suna,devenisera niste persoane inexistente.

Atentie! Numai folosi asa multe virgule. Si incearca sa formulezi in asa fel incat sa devina mai coerente expresiile si propozitiile intre ele. De fapt, ai putea sa verifici de cateva ori ca sa fii sigura ca ai scris corect si ca a iesit asa cum trebuie si ca iti place
Apropo, incearca sa scrii cat mai mult in paragrafe de maxim 7-8 propozitii. Cand cineva vede un fragment din text asa mare, nu-i prea mai vine sa citeasca, indiferent despre ce e vorba in acea/acel fic sau carte.

Quote:Cu certitudinea ca azi va incepe din nou cu interminabilele operatii pe cord deschis a batut la usa directorului,iar bineinteles dupa cum se si astepta a primit trei operatii in aceasta zi.O operatie pe creier,pentru a extirpa o tumoare foarte avansata,una pe cord deschis,la care se pricepea cel mai bine si i se parea totodata si cea mai riscanta,iar una va avea de aflat pe parcursul aceste zile insorite de noiembrie.
"Din acest moment va trebui sa imi joc perfect rolul!"...

Hmm, like it Iubesc orice termen medical, indiferent cat de banal ar fii.
Btw, orice operatie are riscurile sale, chiar si daca e vorba despre una de rutina. De exemplu, o apendicectomie.

Next.

Da,stiu si eu ador medicina
Acolo la chestia cu operatiile,da ,toate sunt riscante dar ei i se parea cea mai complicata,desi este un chirurg de exceptie.
Ma bucur ca acesta iti place mai mult,ca va place!
O sa incerc sa imi mai remediez pe viitor greselile.
Ma bucur ca mai am si critici literari pe aici

Felicitari , Rosalie
Si imi pare rau ca am intarziat putin
Helena esti geniala
Ador comentariile tale 3
Rose . sper sa pui urmatorul capitol la fel de repede .
Si sper sa nu mai intarzii

uuu interesant
imi placee mult
si vorbind de medicina si eu o ador :>.
continua cu ce faci Rose

Super abia astept cap trei

Capitolul III~Intoarcerea rezidentei~

A fost prima zi de cand s-a intors la spital. Parca totul inviase cu ajutorul ei,totul dar ea nu,era mereu melancolica si foarte suparata. S-a uitat la ceas si peste cateva minute avea sa intre in prima operatie de astazi,cea pe creier. Era mandra de propria ei persoana,era mandra ca inca personalul din spital o respecta,o recunoaste si mai ales o admira pentru minunatele ei operatii. Da,aici apare prima ei altercatie intre ea,persoana buna si Nessa-cea noua,cea rea. De fapt nu era sigura ca va putea fi malefica,cel putin nu cu cei care ii sunt prieteni. Ce putea sa faca? Toata viata i-a avut alaturi,dar totusi nu putea sa uite ca nimeni nu a fost langa ea in momentul in care a ramas neputincioasa in fata cadavrelor persoanelor magnifice din viata ei. Mama sa,care era modelul sau,persoana ei de nota zece,tatal care mereu a sprijinit-o la nevoie si nu in ultimul rand iubitul care pentru ea in ultimul timp devenise 'lumina ochilor ei'.

Acum nu ii mai venea sa se gandeasca deloc la iubire,avea sa isi duca la bun sfarsit dorinta arzatoare de a prinde ucigasul si de a-l tortura pana in momentul in care acesta va ramane fara vlaga,pana in momentul cand va cere ajutor si nu va fi nimeni acolo sa il sprijine,va fi doar ea,care va fi acolo pana in momentul in care il va vedea dandu-si ultima rasuflare,pana va cadea lat si nu se va mai putea ridica. Probabil ca pentru ea nu exista acum un vis mai mare de implinit. Normal era cosmar ,dar din perspectiva ei e scopul pentru care inca se afla in viata,pentru a-si duce la bun sfarsit misiunea aceea dispretuitoare. Dar totusi,cum va putea afla care este criminalul? Toate la timpul lor,ea era sigura ca cineva o va ghida in viata sa ,ca cineva o va ajuta sa il assasineze pe cel care la randul sa a fost un ucigas. Brusc ii veni in minte ceva de genul :"Daca a fost un ucigas platit?", Dar isi indeparta repede acest gand din minte,fiindca trebuia in secundele urmatoare sa intre in operatie.

Sala de operatii o astepta cu bratele deschise,aceasta isi lua masca si manunsile chirurgicale,nu a stat nici-un moment pe ganduri fiindca era foarte sigura ca aceasta interventie va fi foarte reusita. Adica de cate ori nu fusese ea la operatii din care trebuia sa extirpe o tumoare? Emotiile ii erau mici si inexpresive asa ca la toti stagiarii care erau in jurul ei le-a dat indicatii cam ce ar trebui sa faca pe parcursul operatiei. Sudoarea ii curgea pe frunte,dar mainile nu ii tremurau deloc. Siguranta si increderea pe care o emana tuturor din jurul ei le-a dat putere sa o ajute in continuare in operatie. Dupa doua ore exact a iesit din sala de operatii epuizata dar cu inca o reusita remarcanta la slujba ei, Nu putea sa nu fie mandra,nu putea sa nu se bucure pentru faptul ca acum familia acelei persoane i-a multumit de sute si mii de ori. A oftat linistita,dar dupa o ora si jumatate va avea de efectuat operatia pe cord deschis. Aceasta ii trmitea mai multe emotii. Dar era sigura din nou ca va reusi. Aceasta operatie a durat mult mai mult,si-a luat niste masuri de precautie foarte mari,de altfel ca la prima fiindca orice operatie consta intr-un risc. A rasuflat atat de linistita cand a iesit din operatie si din nou a anuntat familia acel "Este bine!".

A zambit putin cam fortat fiindca acum probabil ca nu era in stare sa ii surada sincer cuiva,incerca sa urasca viata de acum,dar aceste doua operatii i-au dat putin chef de viata....

Foarte frumos rose imi place capitolul II e interesant...prefer sa nu folosesc cuvinte mari...ci doar cuvinte potrivite...in acele randuri se ascunde o dorinta arzatoare...
Ce ai scris este foarte placut de citit si foarte interesant...
Foarte frumos...
A.C...