Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor
1 2 3 Next »
/ october and...june

**Kurt F. Malfoy** · 10 Jan 2012, 09:29

Pentru un sange-pur ca el,nu era foarte greu sa inteleaga. Totusi,pentru un om cu caracterul lui,era al naibii de greu. In primul rand,el nu cunoscuse nici una din aceste persoane. Singura familie de care se apropiase,aproape bolnavicios de tare,fusese familia Malfoy,desi era putin ciudat ca un Malfoy sa ''adopte'' un Wildrig,din cauza divergentelor care existau intre liderii familiei. Pe de alta parte,nu cunoscuse nici dragostea frateasca. Il ura pe Klaus si acum,chiar daca ii despartea moartea si vreo ...90 de kilometrii. Nu ar fi facut nimic pentru nimeni,nu ar fi dat vreo sansa nici unei persoane. Se intreba totusi,oare Veronique Dupont era chiar atat de puternica si de dura pe cat se credea? Incepea sa se indoiasca de acest lucru. Ce ai de gand sa faci pe viitor? O vei ''invata'' pe Helena sa fie o sange-pura? O vrajitoare demna? Noi oportunitati si noi recruti se gaseau la tot pasul,trebuia doar sa stii cum sa ii atragi. Din fericire,pentru Carsten acest lucru nu reprezenta nici o problema. Stia cum sa convinga tinerii sa faca absolut tot ce isi dorea el. Fusese la un pas de a o convinge pana si pe ea - dar amintindu-si de acest lucru,se bucura nespus ca nu il urmase. Si problema tradatorilor ii reveni in minte. Trebuia sa se lamureasca cu privire la aceasta fata.

**Veronique A. Dupont** · 10 Jan 2012, 11:25

Cand il auzi pe barbat rostind numele surorii sale simti o anumita detasare. Chipul Helenei ii veni in gand si si-o imagina exact cum arata ea cu vreo trei ani in urma. Avea ochii verzi patrunzatori, parul saten si foarte usor ce-i cadea pana putin mai jos de umeri, iar pielea ii stralucea in lumina noptii. Iubea acea imagine cu ea in care decorul era Padurea Interzisa. Isi amintea vag si de Bell si de un anumit varcolac, dar in gandul sau predomina imaginea surorii sale. Nu credea ca ar fi mai putut-o imagina asa cum era cand o intalnise in urma cu jumatate de an in Padurea lui Dean. Pentru ea vechea Helena murise, iar in locul ei aparuse o razboinica cu inima de piatra ce era in stare sa faca orice pentru a-si indeplini telurile. Nu putea spune ca aceasta noua personalitate o deranja, dar pierduse toate lucrurile pentru care o iubea. Isi pierduse caldura, umanitatea si zambetul inocent ce-i aparea pe chip de fiecare data cand stia ca trebuie sa faca ceva gresit.
'Nu. N-am cum s-o schimb. In plus, ea este o vrajitoare demna, poate chiar mai demna decat mine' zise ea incercand sa-si apere sora. 'Conteaza mult modul in care ai fost crescut. Eu, una, am fost crescuta cu multa ura si mereu s-au asteptat lucruri marete de la mine. Helena, in schimb, a fost iubita si adorata de mama noastra. Ea era copilul perfect. Inocenta sa a fost furata de oameni si de rautatea acestora. Eu, in schimb, n-am fost niciodata inocenta.'

**Kurt F. Malfoy** · 10 Jan 2012, 12:26

Deci surioara mult iubita era defapt un demon cu chip angelic. I-ar fi placut sa o cunoasca. I-ar fi placut sa o atraga in randurile Devoratorilor si sa o invete cat de important si nobil e sa fii un Intunecat. Dar pana atunci trebuia sa treaca de Ronnie,pe care o banuia de tradare. Trebuia sa tina totul pentru el. Trebuia sa actioneze in liniste. '' Uneori e foarte bine sa nu fii inocent. Cu ce te-ar ajuta acest lucru?'' Oamenii inocenti erau slabi si lipsiti de scopuri,lipsiti de idei. Plictisitori. Totusi,puteau fi usor modelati,mai usor decat un om cu inclinatii native spre Intuneric. Era un moment in care era necesar sa cantareasca totul cu atentie. Ronnie era o sursa continua de ajutor si surprize,deopotriva. Iar toate surprizele pe care i le oferea erau placute si avantajoase ... pentru scopul sau personal.

**Veronique A. Dupont** · (This post was last modified: 14 Jan 2012, 12:18 by Veronique A. Dupont.)

Scoase un raset cristalin si se ridica usor din fata vitrinei. Isi aranja roba si apoi se apropie de barbat. Nu putea spune ca-l placea, dar nici nu-l detesta. Avea propriile suspiciuni in legatura cu el si n-avea mare incredere in acesta, dar probabil era unul dintre putinii locuitori treji ai acelui castel, iar fost viperina simtea nevoia de a avea un alt suflet langa dansa.
Isi puse mana cu degetele osoase pe umarul vrajitorului si il privi in ochi. Degusta cu atat de mare placere momentul numai gandindu-se ca se apropiase atat de tare de el incat nici n-ar fi avut nevoie de un blestem pentru a-i curma viata. Desigur, nu dorea s-o faca. Ucidea cu usurinta si fara remuscari, dar mereu avea nevoie de un motiv pentru a o face.
'Inocenta este buna pentru ca te face sa fi prea naiv pentru a realiza ce se intampla in jurul tau. Esti imun ls ura si rautatea oamenilor de langa tine. Noi, insa, ne-am pierdut orice urma de umanitate sau, in cazul meu, tinem ultimii stropi din aceasta esenta scumpa inchisi cu un lacat ce n-ar putea fi daramat de niciun dragon. Singura noastra scapare este un alt suflet ce, spre deosebire de noi, este liber' spopti fata, iar gandul ii zbura catre John si chipul sau angelic.

**Kurt F. Malfoy** · 14 Jan 2012, 16:08

O asculta cu multa atentie. Sau cel putin maximul de atentie pe care il putea oferi unei tinere de genul ei. O considera un copil. Era un copil cu ceva mai multa minte decat ceilalti din jur,dar totusi un copil. Ii lua mana delicat,inlaturand-o de pe umarul lui,desi nu putu sa isi ascunda scarba pe care i-o trezi contacul fizic dintre ei. Detesta orice contact fizic care dura mai mult de 5 secunde. Existau si exceptii,totusi,ca de exemplu Natalie,desi uneori chiar si pe ea o indeparta. Ultima fraza rostita de Ronnie intari ideea ca amandoi se gandeau la sufletele lor pereche. '' El stie macar ce esti? Cine esti? Stie macar ce ai de gand sa faci sau cati oameni ai ucis? Stie?'' Ii era usor sa vorbeasca despre umanitate si inocenta,dar oare ar fi putut vorbi despre aceste lucruri,cu atata usurinta,daca ar fi fost in locul lui sau a oricarei alte persoane care afla ca acea fiinta pe care o asteptasera intreaga viata,nu era defapt ceea ce isi imaginasera la inceput?

**Veronique A. Dupont** · 16 Jan 2012, 17:56

Isi impreuna mainile la piept pentru ca vazu ca barbatul nu fusese incantat de atingerea ei. Incepu sa mearga din nou prin camera oprindu-se langa o arcada si lipidnu-si spatele de perete.
Se gandea intens la intrebarea lui si nu stia ce raspuns i-ar fi putut da. John stia totul despre trecutul, prezentul si chiar despre viitorul sau. Ii spusese ca intr-o zi si-ar fi dorit s-ai conduca pe devoratori, dar ca nu o deranja nici daca ar fi ramas sefa de casa si profesoara la Hogwarts. Ii placea ceea ce facea si, pentru prima data in viata sa, se simtea de parca nu si-ar fi irosit timpul. Desigur, n-avea sa renunte la devoratori niciodata, dar activitatea sa in acea grupare ar fi putut deveni mai neinsemnata.

'Da' sopti ea, iar apoi repeta putin mai tare pentru a se asigura ca vrajitorul o auzise. 'Cand gasesti persoana potrivita nu mai are rost sa te ascunzi. Nu crezi asta?'

**Kurt F. Malfoy** · 16 Jan 2012, 18:31

Nu crezi? Da,asta intrebase ea. Nu stia nici el ce credea. Niciodata nu fusese sigur de ceea ce credea cu adevarat,de ceea ce isi dorea. De ceea ce simtea. Intrebarea ei nu facu decat sa ii ravaseasca si mai mult mintea. Pentru un om care suferea de schizofrenie,indoielile nu erau tocmai bune. Se gandi brusc la Natalie si la faptul ca nu ii spusese chiar totul. Era mult mai bine asa. Facuse pe-a Lupul Moralist adineauri. O intreba daca John stia totul dar el nu ii spusese mai nimic Nataliei. Da,era constienta de faptul ca viitorul ei sot era un Devorator si ca era bolnav psihic. '' Uneori e mai bine sa tinem anumite secrete care i-ar rani pe respectivii.'' Asta facea el de aproximativ o luna. Totul se petrecuse atat de repede. Din clipa in care o vazuse isi spusese ca era absolut prins,ca nu mai avea scapare. Asa si era.Natalie stia multe dar nu stia ce orori se intamplau la subsolul casei sau care era felul lui preferat de carne. Si nici ce urma sa ii pregateasca in viitor. '' Iti jur ca asa e cel mai bine.''

**Veronique A. Dupont** · (This post was last modified: 18 Jan 2012, 17:10 by Veronique A. Dupont.)

'Secretele sunt facute ca sa fie aflate' zise incet de parca ii era teama de propriile sale cuvinte. Avea si ea multe secrete, dar nu era nimic ce-i ascundea lui John. Se cunosteau din copilarie si crescusera impreuna. Nu reusise niciodata sa ascunda ceva de el pentru ca mereu isi dadea seama cand ceva era in neregula cu ea.

'Secretele ne tin aproape, dar pot si sa ne desparta'
Inca isi amintea cum reactionase cand Helena ii spusese motivul pentru care se ascunsese in tot acel timp. Nu intelegea de ce sora sa nu dorea sa-i fie alaturi. Stia prea bine ca avea destule motive sa stea ascunsa, dar nu i se pareau suficiente pentru a crea acea mare distanta intre ele.

'Iubirea ta tot va afla intr-o zi ceea ce-i ascunzi si nu va conta cat de buna fusese pana in acel punct. Iti va reprosa ca nu i-ai spus adevarul si te va face sa crezi ca ea chiar s-ar fi putut impaca cu secretul tau daca l-ar fi cunoscut.'

**Kurt F. Malfoy** · 17 Jan 2012, 18:57

Zambi in sinea lui. Poate ca indirect,Ronnie ii dadea un sfat. Poate ca il ajuta fara a-si da seama. Natalie ii reprosase de multe ori ca ii placea sa minta,ca se obisnuise cu acest lucru,ca si cum ar fi fost un hobby. Il mintise pe Isildur,pe ea,pe cei de la Gringott's. Mintea intruna si asta doar pentru a iesi basma curata desi de cele mai multe ori se intampla sa o dea in bara. '' Tu cum ai reactiona daca ai afla ca omul pe care il iubesti este un criminal in serie,un canibal?'' Se daduse de gol,insa putea sa dea vina pe boala psihica. Sa spuna ca toate acele lucruri erau doar halucinatii. Dar oare se pricepea chiar atat de bine sa minta?

**Veronique A. Dupont** · 18 Jan 2012, 17:09

Chipul fetei se transforma subit intr-o grimasa plina de scarba. Isi ascunse fata coborand privirea catre podea si incepu sa gandeasca cele mai negre ganduri. Nu-i era teama, era doar ingretosata si curioasa. Da, curioasa. Vroia sa afle mai multe, dar nu stia ce intrebare ar fi fost potrivita pentru acea situatie.

'Probabil ca as incerca sa fug, dar apoi m-as intoarce. Vorbim aici despre o boala, o boala psihica. Probabil ca nu poate fi tratata, dar bolnavii nu trebuie sa fie niciodata abandonati. Au nevoie de oameni care sa le fie alaturi si sa-i ajute sa-si invinga boala sau macar sa castige putin independenta' zise vrajitoare dupa ce se gandi putin la raspunsul perfect, dar apoi realiza ca barbatul ar fi putut fi ofensat de remarca sa. 'Daca te iubeste va intelege.'

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor 1 2 3 Next » //  / october and...june

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor
1 2 3 Next »
/ october and...june