Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

1 2 3 Next »

/ Oh, you know, I'm fine. I just came from the dead

Oh, you know, I'm fine. I just came from the dead
Calliope & Hawkeye

Nu. Inca putin. Te rog. Doar cinci minute. Pot sa-mi fac patul si cand vin de la scoala... Haide... Mai lasa-ma doar cinci minute...

Asta fusese intotdeauna cea mai mare minciuna pe care i-o spusese Colin mamei lui: dupa cinci minute se va ridica din pat si va incepe noua zi. Asa isi zicea si acum, doar ca de data asta era diferit. Nimeni nu tragea de el ca sa se trezeasca. Nimeni nu-i striga numele si nici macar nu avea senzatia ca trebuie sa ajunga undeva. El doar plutea intre nivele de constient si inconstient. Nimeni nu-l grabea. Super! Putea sa doarma si mai mult.

Urmatoarea data a fost la fel. Ii era prea somn si se simtea prea obosit ca sa se miste, fie macar sa-si deschida ochii. Asa ca Hawkeye astepta - sa adoarma sau sa se trezeasca, care o fi venit prima. Si asculta. Erau mai multe voci in jurul lui, unele cunoscute, altele nu. Aveau un singur lucru in comun. Toate se auzeau de undeva de departe, de parca Hawk avea apa in urechi. Simti - sau isi imagina - atingerea delicata a unei maini moi pe fruntea lui. Mai multe voci. Era frustrant, caci nu intelegea nimic din ce spuneau. Se cufunda iar in inconstienta.

Colin deschise ochii, infingand orice urma a somnului. Clipi de cateva ori si vederea i se clarifica. Camera in care se afla era destul de mare si avea un tavan inalt. Nu era foarte intunecata. Arata mai degraba ca orice camera inainte de rasarit. Ii lua ceva timp, dar intr-un final Colin intelese ca se afla in Aripa Spitalului, la Hogwarts. Fruntea ii era brodata cu picaturi de transpiratie, de parca avusese mai devreme febra. Hawk isi ridica mainile ca sa-si stearga fruntea, insa le gasi bandajate. Ce naiba... Isi simtea piciorul drept greu si teapan. Luandu-l pe nepregatite, amintirile il invaluira. Calliope si Oglinda lui Erised. Camera Portretelor si colierul. Subsolurile, copia lui vrajita si sarpele urias. 'Rahat!'

• Isi termina mancarea si apoi se ridica de la masa facandu-le semn celorlalti sau mai bine zis salutandu-i. Strabatu incaperea unde se lua masa si lasa usa usor sa se inchida in urma ei.
  O lua la pas spre Turnul ODS si urca imensele scari care parca nu se mai terminau, niciodata nu-i placusera scarile, le ura.
  Isi prinse parul intr-un coc lejer si intr-un final fericit ajunse in camera. Se schimba repede cu o pereche de blugi stramti negrii, balerini si un tricou rosu cu scris peste.
  Se uita in oglinda si apoi iesi din Turn, brusc pe drum isi aminti de Colin.
  - Sunt sigura ca e in Aripa Spitalui. Murmura ea si apoi o lua la pas pana acolo salutand pe hol cativa dintre elevi de la diferitele Case, desigur pe cei care i cunostea.
  Se opri la fereastra, afara ploua ingrozitor de tare, tuna si fulgera din toate partile, o adevarata furtuna.
  Ajunse in Aripa Spitalului si se uita in fiecare camera insa nu il gasea, apoi se intalni cu o asistenta si i indica drumul.
  Privi peretii care erau imensi, albi si acel miros de spital care nu-i placea de nicio culoare. Intr-un final ajunse la usa unde se afla Hawk si o deschise usor pana il zari, din cate vedea era singur in aceea camera.
  - Buna, straine. Spuse ea razand si apropiindu-se de el.

Se uita blocat la noptiera de langa pat, luand la cunostinta tot ce putea vedea acolo: bagheta lui, o vaza cu flori, ceasul sau zgariat, hainele lui impaturite pe primul raftulet, o carticica cu o coperta grena - Super! Suflet de Rege; adora cartea asta - si un biletel frumos impaturit iesind dintre primele pagini ale cartii. Apuca bucata de hartie si o aduse in dreptul ochilor, despaturind-o si citind literele lunguiete si ordonate.


Hawk zambi cu jumatate de gura si puse biletul la loc, presandu-l cu coperta grea. Avea sa se gandeasca mai tarziu la asta.
Isi petrecu orele privind in tavan si asteptand sa se lumineze de-a binelea, insa cu fiecare minut ce trecea, cu atat lumina de afara devenea mai ciudata, mai... inghetata. Un fulger lumina tavanul, un tunet se facu auzit, iar apoi ropotul ploii lovind in geam. Colin ofta.
Usa se deschise cu un scartait, iar privirea baiatului aluneca spre ea. Recunoscu imediat claia aia blonda de par si incepu sa zambeasca, ridicandu-se si sprijinindu-se in coate.
" Callie!

• Simti din nou acel aer inabusitor care te enerva de cum il simteai, cel putin ea. Ea era alergica la multe chestii, printre care si mirosurile din spitale.
  Dar, daca era vorba de un prieten si mai ales unul de la ODS, casa ei, putea face un sacrificiu, cat de mic era el, nu?
  Inghiti in sec si zambi cand tanarul i rosti numele apropiindu-se de el si asezandu-se pe patul de langa el in fund.
  Il privi, la prima vedere parea in regula si glezna dar si el, la fel fizic dar si psihic.
  - Cum te simti? Murmura ea privindu-l ingrijorata prima data, dar apoi disparu repede.
  Stia ca nu trebuia sa fie pesimista, trebuia doar sa-i revina optimismul si totul era ok, cel putin pentru ea.
  Camera era destul de mare, cu cateva paturi pentru bolnavi si o fereastra pe unde putea intra aerul curat de afara.
  Se ridica de acolo si deschise fereastra caci ploaia se oprise si trebuia sa intre aer curat, asa ca o deschise larg larg larg.
  - Putin aer curat nu-ti strica.

Colin facu o grimasa si ranji spre Calliope.
" Eh... Am avut si zile mai bune" recunoscu el.
O urmari cu atentie cum se duce sa deschida geamul si se simti profund recunoscator pentru asta. Astepta cateva clipe, simtind aerul rece de afara intrand in incapere. Incepea sa-l intepe usor pe brate si pe piept, iar el isi trase cearsaful pana la gat. Dar de ce simtea asa? Arunca o privire sub cearsaf si inghiti in sec. Era la bustul gol si avea cateva vanatai mici pe laterala. Tare repezit, se asigura ca cearsaful avea sa stea bine fixat in jurul trupului sau. Isi ridica perna, se rezema de ea si trase si mai tare de cearsaf.
Inspira adanc si zambi.
" Imi era dor de asta" spuse el incet. " Chiar ca putin aer curat nu strica."
Hawkeye isi intoarse privirea spre Callie.
" Tu cum esti?" intreba el, cercetand-o cu atentie. " Si cat timp a trecut de cand am iesit in Padurea Interzisa? Si ce s-a intamplat de atunci?"
Isi daduse drumul la gura, iar curiozitatea preluase controlul. O privi pe Soimeanca cu ochi mari, asteptand sa devoreze noile informatii.

• Dupa ce deschise geamul si lasa aerul curat sa intre, inspirandu-l si ea putin, avea nevoie de asta.
  Aerul inchis din castel o facea sa i vine sa vomite, greata si tot felul de lucruri neplacute.
  Observa cum Hawk isi ia pe el cearceaful incolacindu-l pe trup si apoi privi din nou pe fereastra.
  Pasi pana pe patul de langa el si se aseza la loc in fund incepand sa de-a cu picioarele lenes in fata si in spate ca un copil mic, era un tic de cand era mica de care nu putea scapa cred ca niciodata.
  -Uhm..in primul rand eu sunt bine, in al doilea rand au trecut trei zile de atunci si in al treilea rand nu s-a intamplat nimic nou, ca deobicei lucrurile sunt normale..pe cat se poate de normale in Turnul ODS. Murmura ea gandindu-se ca, chiar nu se intamplase nimic nou.
  - Tie, ce ti-au spus despre rana de la glezna? Continua ea razand, trebuia sa faca situatia putin mai vesela, in fond ea asta facea. Mereu optimismul fusese unul dintre punctele ei forte si nu avea sa dispara acum cand avea nevoie mai mare de el.

Se stramba. Se lumina la fata. O privi derutat pe Callie.
" Ce naiba am facut trei zile?" murmura el incet.
Putea sa jure ca toate nenorocirile alea se intamplasera cu o noapte in urma.
Isi intoarse privirea spre fata.
" Am cam... Aa... Dormit cat am stat pe aici... Nu am vorbit cu cineva."
Isi intinse mana spre noptiera - rosind putin cand ii aluneca cearsaful si grabindu-se sa-l traga iar - si isi lua bagheta. O flutura de cateva ori spre marginea patului, iar fisa medicala veni plutind in mainile lui.
" Ia sa vedem ce avem noi aici..." murmura el. " Se pare ca e doar putin cam suprasolicitat muschiul. In schimb, pielea drelita se reface repede si normal, desi... cah... E posibil sa ramana un semn..."
Ridica din umeri si puse fisa langa el.
" Cum spuneam, am avut si zile mai bune" rase el. " Iar ziua asta ar fi perfecta daca as scapa de chestiile astea"
Colin dadu frenetic din maini, indicand spre pansamentele ridicol de lungi.

• Colin avea dreptate. Cand stateai in spital timpul trecea foarte repede, cel putin asa patise ea ultima data. Isi musca buza inferioara privind din nou in jurul ei, totul i se parea sumbru si groaznic. Isi indrepta apoi privirea spre baiat si spuse:
  -Oricum aici nu ai ce sa faci, decat sa dormi sau sa citesti. Bine, in cazul meu mult citit, dar prefer camera mea decat spitalul. Mereu am urat spitalele, le consider mai groaznice ca Azkabanu-l. Murmura ea si i se facu pielea de gaina cand pomeni de cea mai ingrozitoare inchisoare, fusese odata acolo cu tatal ei inainte sa moara, in vizita la o veche cunostiinta de a lui. Prima data tatal ei refuzase ca ea sa mearga, insa il convise pana la urma. Ofta si apoi continua:
  -Nerabdator ca deobicei esti. Oricum daca ramane semn sau cicatrice, sunt sigura ca iti va disparea repede, crede-ma si eu am patit lucruri dinastea, cand eram mica ma impiedecam pe loc drept. Spuse tanara razand, amintindu-si cum imediat se impiedica de asfalt sau de orice creanga si cadea in nas si iar se alegea cu zgarieturi, cicatrici si cu sange. Mama ei mereu facea scandal pe tema asta, ca trebuia sa se ingrijeasca mai bine si sa nu mai calce stramb. Lua fisa lui Hawk in mana si o studie cu atentie apoi zise:
  - Ei haide, nu e atat de rau pe cat pare. Poate ti-ar stimula putin dispozitia daca ti-ar veni prietena pe aici, in cazul in care ai una.

Colin ofta.
" Nu am ceva impotriva spitalelor.. Bine, nu sunt chiar pe gustul meu, dar ma pot acomoda. Cel putin, sunt inca la Hogwarts. Mama, ce dor mi-e de patul ala cu baldachin!"
Isi inchise ochii si se imagina in patul din dormitorul Soimilor. Mare, moale si confortabil de cald, inclusiv vara.
Statu tacut, vanturandu-si privirea pe ici, pe colo, in timp ce Callie studie fisa. Probabil ca daca nu ar fi dormit aproape trei zile in mod complet, i-ar fi dat drumul. Avea nevoie de o partida zdravana de jocuri video. Oh, da! Cateva curse de masini, poate niste impuscaturi. Zambi usor malefic, bucurandu-se in sinea lui.
" Ei haide, nu e atat de rau pe cat pare" o auzi el pe Soimeanca. Buna concluzie. Acum mai trebuia doar sa-i dea drumul.
" Poate ti-ar stimula putin dispozitia daca ti-ar veni prietena pe aici, in cazul in care ai una"
Hawkeye se afunda in perna, incercand instinctiv sa se ascunda in ea. Nu raspunse si se acopa cu atentie sa fie preocupat de cartea de pe noptiera, cu privirea cat mai departe de ochii albastri ai lui Callie.

• Observa reactia lui Hawk si se incrunta. Zisese ceva gresit? Bine, acum chiar se simtea vinovata. Puse fisa pe noptiera la locul ei inchizand-o bine si ofta privindu-l. Se aseza langa el pe pat si i puse mana pe umar usor, zicand:
  - Am zis ceva gresit? Scuze, probabil nu trebuia sa pomenesc despre asta, nu am stiut. Murmura ea nevinovata, chiar daca isi simtea vinovatia. Probabil stia cum se simte baiatul, poate atinsese o coarda sensibila a lui, stia cum e sa fie cineva ranit sau sa-ti fie atins un punct sensibil din suflet.
  O patise de multe ori, insa daca persoana isi cerea scuze trecea repede, ea nu era genul sa tina ura pe nimeni, niciodata nu-i placuse persoanele care se suparau repede si se bosumflau.
  Si sora ei era asa, mereu trebuia sa-i de-a papusile sau cu ce se jucau ei ca sa o impace, mereu ea ceda si de aceea era luata de fraiera uneori, insa acum se schimbase.
  Chiar daca cand era cu Hawk era altceva, simtea ca se putea deschide si ca i putea spune orice, defapt stia ca baietii erau mai buni ascultatori decat fetele si stiau sa tina mai bine secretele, dar Colin era diferit de ceilalti baieti, nu stia de ce.