Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Ohh no, troubles !

Am plecat, nervoasa din Pivnita Viperinilor.Avusesem o zii groaznica, la fel ca toate celelalte. Probabil singura zii fara probleme a fost aceea in care am aflat ca Potter a fost capturat de Devoratorii Mortii. Ehh, eram chiar fericita, insa totul disparuse. Apoi aparuse Ronnie, care vroia sa fiu cat mai buna si cat mai talentata pentru Devoratori. Stiam ca la timpul potrivit ei aveau sa ma accepte, dar nu vroiam sa ma grabesc, iar ea vroia sa ma invete cat mai multe, cat mai repede, ca sa fiu buna.''Am timp,am timp'',am spus, intrand fara sa-mi dau seama in camera in care se afla Oglinda lui Erised.Am oftat, observand acea oglinda.M-am indreptat catre ea, apoi am oftat,asezandu-ma in dreptul ei.
Am auzit cativa pasi, care se apropiau nestingheriti in spatele meu,apoi acea voce ironica.
''Pun pariu ca nici nu doare ceea ce vezi acolo'',spuse.''Ce faci, Vick ?''
M-am intors.In spatele meu era ...

"Ce faci, Vick?", o intrebasem pe verisoara mea pe care de mult nu am vazut-o.Venisem in camera Oglindei lui Erised pentru a reflecta asupra mai multor probleme.Alesesem acest loc deoarece e linistit si nu-mi placea sa fiu deranjat.

"Daniel, m-ai speriat"spuse ea tresarind la auzul vocii mele."De ce ar durea?Este o oglinda stupida si nu am nici un interes de a afla ce se afla in spatele ei."
Stiam ca Vicky era o persoana mai dura de felul ei si stiam ca nu mi se va deschide mie.Ma asteptasem sa isi ascunda sentimentele asa ca stiind deja raspunsul am intrebat-o:

"E ceva in neregula?"
Statu putin pe ganduri iar apoi raspunse pe un ton delicat:
"Nu,totul e bine.Ce cauti aici?"
Dar nu era totul bine aveam sa aflu mai incolo problemele pe care le-a avut in ziua aceea.Stiam ca nu era ceva in regula o puteai simti in vocea ei.Dar nu am vrut sa fiu bagacios.Asa ca politicos am mai intrebat-o odata(stiind raspunsul si de aceasta data).

"Eu vin de cateva ori aici pentru a reflecta.Dar tu esti bine?Nu te vad prea mult singura si m-am gandit ca s-a intamplat ceva."spusesem eu cu speranta ca poate doar poate imi va dezvalui ceva din viata ei.

Deschise gura, simteam ca era gata sa vorbeasca cand deodata...

I-am zambit concentrata,verisiorului meu, apoi ma oftat, intorcandu-mi privirea catre oglinda.
Acea creatura minunata, care traia alaturi de mine,dar exista doar in interiorul meu, in interiorul oglinzii, imi zambea,parea fericita..,parea ..
Fata blanda si prietenoasa,imi zambea cald.Am privit disperata in oglinda,sperand ca acel chin sa se opreasca.
Nu aveam nevoie de asa ceva.Nu!
Am inchis, ochii,apoi m-am ridicat de langa oglinda.Daniel ma privii, trist, ca si cum stia ca sunt in probleme, sau ca ceva ma macina.Am oftat, apoi am luat o gura de apa, dintr-un pahar de pe masa, privindu-l pe verisorul meu cu o expresie dvastata.Nu vroiam sa-mi vad fata. Eu niciodata nu aratam asa.
''Ce vezi in interiorul oglinzii?''indraznii el.
Am pufnit, nervoasa, starea de monotonie trecandu-mi urgent.
''Doar pe mine'',am spus, zambind pervers.''Dar tu?''

Tresar, nu am mai vazut-o pe Vicky asa de furioasa niciodata, "O multime de sentimente trec prin fata asta, acum nu e momentul sa o abandonez"gandeam eu.Ce vad eu?...O vad pe sora mea, Anna , stand langa mine, zambind plina de viata, e atat de aproape, o pot atinge dar stiu ca voi atinge doar ceva rece, ceva ireal.Ma vad pe mine un vrajitor in toata puterea.Sunt cel mai bun jucator de Vajthat din toata lumea.Si cate altele.
"Vad multe lucruri, multe dintre ele probabil ca nu se vor indeplini niciodata, altele...la altele inca mai sper."
Stiam ca si ea vedea in acea oglinda mai mult decat reflexia ei lipsita de viata care parca incearca sa treaca pragul oglinzii.Nu avea rost sa insist asupra problemelor Victoriei.
"Speranta e un lucru puternic, speranta te poate innebuni, speranta te poate tine in viata"spuse Vicky cu o voce atat de joasa incat puteai zice ca sopteste(de cine nu vroia sa fie auzita?)
Priveam indelung spre Vicky, gandind ca e o fata sensibila dar isi tine emotiile ascunse in ea, un lucru foarte rau.Vazand ca nu ajung niciunde dau sa plec, cand simt mana lui Vicky apucand-o pe a mea si strangand-o.Tresar, mana ei era rece ca gheata, nu ma mira acest lucru.Ma intorc spre ea.
"Nu pleca...trebuie sa-ti spun ceva..."

Ce era cu mine?Ce sa-i spun verisorului meu, Daniel? Nu. Nu trebuia. Nu trebuia sa implic niciun cercetas in asta, mai ales pe Daniel.Nu ar fi fost deacord, nu trebuia sa stie, dar ceva imi spunea ca trebuia sa zic. Probabil m-ar fi omorat pe loc daca ar stii ca si eu sunt cu Devoratorii.Nu suportase idee ca parintii mei au dus la moartea suriorii lui.Nu vroiam ca el sa afle ca si eu aveam sa ma altur lor.M-am linistit, si i-am zambit senina,asa cum niciodata nu mai facusem.I-am dat drumul la mana, apoi i-am soptit,diabolic:
''Ar fii bine sa-ti pazesti curu'.'',am spus, privind in jur, apoi m-am ridicat de pe jos, si-am iesit din camera.

Replica Victoriei nu m-a luat prin surprindere,"Ar fi bine sa-ti pazesti curu'."Tipic Victoriei, isi ingroapa sentimentele si le ingroapa atat de adanc fara posibilitatea de a iesi la suprafata nici macar o particica din ele.Stiam ca trebuia sa o las sa plece, stiam ca se va descurca si ca isi va rezolva problemele, dar totusi o parte din mine vroia sa insiste si mai mult cu ea."Dar de ce imi pasa asa de mult, am si eu problemele mele, si eu imi permit sa fiu imbufnat."acest gand facuse decizia in locul meu, am lasat-o sa plece.Stiam ca atunci cand va avea nevoie de ajutorul meu il va cere.
Intre timp uitasem de ce eram aici in primul rand, asa ca m-am ridicat, am aruncat o ultima privire spre oglinda si am iesit din camera indreptandu-ma catre dormitoare.

La pranz auzisem despre o misterioasa oglina care se afla in castel...aceasta oglinda iti putea arata cele mai ascunse dorinte...asa ca in acea seara mi-am pus in gand sa ma duc sa fac o vizita in sala oglinzi sa verific zvonurile!
(se lasase seara)..am iesit tiptil din dormitorul Astropufilor si m-am strecurat pe colidoare dupa fiecare statueta pentru a nu fi vazut ajuns aproape de sala oglinzi...am vazut iesind pe usa
o fata cu par castaniu o cunosteam de la orele de potiuni...era Victoria ....iesise foarte nervoasa din camera...
O fi vazut ceva ce ii displacea ...cine stie ....dupa ce disparuse de pe colidor ma apropi de intrarea in Camera Oglinzi lui Erised...cand aud niste pasi venind din interiorul Camerei...

-La naiba cine o mai fi si acum ...prea multa lume aici ar trebui sa se faca o ora de curs...ori sa se dea bilete pentru camera si incerc sa ma ascund dupa Grifonul de piatra de langa usa!...

-Sper sa nu ma fi vazut am soptit..usor! ...imi mai venise un gand foarte greu...(-Doamne acum ar mai fi minunat sa se intoarca Victoria)

Insa nu era Victoria, ci eu Ashlyn, care incercam sa dispar din raza vizuala a Victoriei.
O vazusem usor nervoasa, asa ca am luat-o prin alta parte ca sa nu ma observe, insa a facut-o, asa ca s-a luat dupa mine, si a inceput sa ma strige sa ma opresc, insa am baut in acel moment potiunia pentru invizibilitate.
Prima camera care-am observat a fost cea in care se afla oglinda lui Erised.
Am zambit, amintindu-mi de primul an in care-am vazut oglinda.., cat chinm cata drama.
Am intrat tiptil, inchizand usa dupa mine. Insa eram invizibila, and am observat pe tipul cel nou, Astropuful din primul an.
''Heiii.. O fantomaaa !Cine-i acolo ?'',tipa el, speriat.
''Ashlyn sunt.. Shht, taci'',am soptit.

-Hey...dar ce te aduce asa tarziu aici ...am intrebat-o fericit!
Ma gandeam doar cum reusise sa fie invizibila...atunci i-am zis!
-Frumoasa pelerina fuctioneaza minunat...nu banuiam ca folosise o potiune de invizibilitate!
Nu ma gandeam decat la momentul acela eram prins de sentimentul ca cineva ma privea dar nu stiam din ce directie!
-Hey Ashly vino..i-am soptit usor incercand sa imi dau seama unde se afla...vroiam sa ii vad privirea!
-Te poti arata...
Din clipa in clipa aruncam priviri in jurul meu putin speriat cand in coltul camerei ceva stralucitor imi atragea atentia!

Am zambit , amuzata, apoi am aparut fix in fata tipului cel nou.
Acesta tresarii un pic, speriat,apoi zambii amuzat de reactia lui.
Am pus o mana in sold, in semn de uimire.
Parea mai mare,nu arata de parca-ar fii anul I.
''M-ai speriat'',sopti acesta.
''Ma pricep sa speriu oamenii.Chiar asa hidoasa sunt?'',am intrebat, amuzata.