Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

« Previous 1 2 3

/ [& Ok, let's fly over the magic wall

Ce zi oribila. Ploua. Fulgera si tuna. Groaznic. Si mai groaznic era pentru micuta Charlizze, careia ii era frica de astfel de chestii.
Acum se plimba prin castel, incercand sa ajunga in turnul bufnitelor. Dorea sa-i trimita o scrisorica unei prietene d-ale ei. Nu o mai vazuse de o saptamana si deja ii era foarte dor de ea.
Un fulger puternic urmat de un tunet si mai puternic o facu pe tanara soimarita sa tipe ingrozita. O profesoara iesi dintr-o clasa aflata in apropiere si o privi destul de urat.
"Scuze" mormai ea, continuandu-si drumul.
Vreo doi elevi rautaciosi de la viperini se apropiara de ea, privind-o nu foarte placut.
"Scumpo, cred ca trebuie sa fie niste oameni pe la vreo 3000 de kilometri departare care sa nu-ti fi auzit galsciorul melodios..."
"Si ia zi frumoaso, cum te cheama... Sigur trebuie sa ai un nume la fel de frumos ca tine..." Si privi cum cei doi se apropiau din ce inc e mai mult. Groaznic. NU ii palceau astfel de persoane. Sia cum era si singur, se simtea asa de neajutorata. Ii era asa de frica..
"Hei, las-o in pace!"
O voce asta de cunoscuta si care o facea mai fericita ca oricand in acel moment.
"Evan?" Cuvantul fu rostit de trei persoane simultan. Cei doi baieti parura sa fie oarecum speriati de prietenul fetei, asa ca fugira repede. In schimb fata rosti numele lui cu o voce asta de calda, dar in care se cunostea uimirea. "Evan!" repeta ea.
"Ah... multumesc mult..."
"Char... N-ai pentru ce... SI nu-i baga in seama pe ei. Carlos si Andy pot fi groaznici uneori, dar te asigur ca nu-ti vor mai face nimic..."
"Ah, mersi Evan..."
"Si, unde te duci?"
Charlizze zambi putin, iar baiatul ii intoarse zambetul si mai larg.
"Turnul bufnitelor.."
"Pot sa te insotesc?" intreba el incet.
"Ah... pai... cred ca..."
"Mersi."
Cei doi ajunsera pana in turnul bufnitelor.
"Charlizze, nu te superi, dar am si eu o scrisoare pe care sa o triit... merg sa o aduc... vin repede... Ai grija de tine." Baiatul ii zambi, si iesi in viteza.
Charlizze cauta o bufnita a scolii pentru a trimite scrisoarea.
Din pacate ea nu avea o bufnita proprie. Mama ei nu fusese asade draguta sa-i cumpere una iar pe cea daruita de tatal ei o transformase in bufnita familiei.
Insa nu avu timp sa gaseasca o bufnita potrivita ca cineva intra in turn. Nu era Evan, nici unul din acei doi baieti. Era...

Ada care nu intra ca o persoana normala. Ci rapid, trantind usa in urma ei. Alerga repede pe fereastra, cand o observa si pe fata care ramase ca o stana de piatra uitandu-se la ea.
" La ce te uiti ? " Spuse Ada printre lacrimi, iar Charlizze observa ca Ada se pregatea sa arunce ceva.
" Ce este aia?" intreba ea nesigura.
Ada ofta lung, si incerca sa isi calmeze plansul.
" Pai... Floppy... " dar nu seputu abtine si incepu iar sa se inece in lacrimi.
" Ooo.. probleme in dragoste... si eu am avut parte. Dar datorita familiei mele.... a fost mai dificil." ofta si Charlizze.
" De ce? Nu te lasa sa ai un prieten? " intreba Ada
" Ar fi bine daca ar fi doar atat. Familia mea este foarte dificila. Sunt singura care nu a ajuns la Hogwarts, care nu a primit scrisoare, si acum ca a murit... " iar Charlizze ezita putin .. "Acum ca a murit Sam , si am mers in locul ei , i-au facut sa ma dispretuiasca, deoarece eram singura soimarita, din toata familia de viperini..."
" Aaa... " zise Ada lasand capul in jos. " La mine este o familie buna... parintii mei ma inteleg, si ma bucura faptul ca ma lasa sa folosesc lucrurile Incuiatilor. Deoarece mi se par absolut geniale. Nu stiu cum reusesc sa faca toate astea, fara magie.
Charlizze apropa absenta , cand Evan deschise usa.
" Am adus ...." iar Evan se opri " Cine este ea?"
" Uooff...mai conteaza" intreba Ada ridicand o spranceana, si intorcandu-se la treaba ei de mai devreme.
" Dar totusi .. ce arunci?"
" Pai .. dupa cum ziceam , mie imi placea.. ma rog inca imi place de Floppy si am aflat adevaruri crunte, si na... prefer sa arunc lucrurile care imi aduceau aminte de el . " si scoase o cutie de marime medie, roz cu inimioare. De acolo mai scoase alte lucruri marunte. O roata de sk8, nishte axe tot de la skate.. si multe alte lucruri.
"Aceste lucruri imi aduc aminte de el ... si de acum de ce mi-a facut.. si prefer sa le dau foc, si m-am gandit... ca acum apropiindu-se vacanta, nimeni nu se gadeste sa trimita scrisori. Ma gandeam ca eram singura.. sa... ." iar Ada ofta iar.."hmm nu mai are rost. " Ada arunca cutia si iesise din turn plangand si mai tare decat la inceput.
Charlizze se uita compatimitor, dar totusi privirea dulce a lui Evan ii atrase atentia.

Deea merge usor si incet spre Hambarul Bufnitelor.Vroia sa ii trimita o scrisoare amei ei si prietenului ei,Andrew,Care se afla la Dumstrag.Deoadata vazu o fata care fugea fe hol plangand.Incerca sa o evite,ca sa nu o loveasca,dar acea fata o dobori.Deea isi dadu seama cine era.
,,Ada? Ce faci aici? Nu-mi spune ca din nou plangi din cauza nesimtitului ala!''
,,Nu-mi aduce aminte de el,te rog!'' spuse Ada printre lacrimi.
,,Ok ,ok,cum spui tu.''
Deea o imbratisa prieteneste pe Ada si dupaia pleca mai departe. Cand ajunse la usa habarului se opri.Isi cauta in buzunar scrisoriile si le scoase.le avea pe amandoua.Deschise usa incet si intra.Charlizze era inauntru si ii spune bufnitei directia.Evana incerca sa isi gaseasca bufnita,dar nci cum nu dadu de ea.Deea se gandi sa mearga in spatele lui Charlizze si sa o sperie .Ajunse in spatele ei,isi puse mainile pe spatele fetei si facu cu o voce inchisa si inceata:
,, Sunt Lordul Cap-de-mort si am venit sa te omor !''
Charlizze tipa foarte tare si se intoarse cu o expresie foarte inspaimantata pe fata.
,,Sa nu mai fac asta cat vei trai tu! Nu sti cat mai speriat!''
,,Ok,ok ,dar ma cunosti,Char !Asa sunt eu din fire ^_^ !''
Evan veni si chicoti incet.Stia de mult ce ii poate mintea Deei .
,,Ce faci aici?'' intreba Evan pe Deea.
,,Nimic imortant,trimit si eu doua scrisor''spuse fata plictisita.
Dintr-o data se auzira niste pasi pe hol care veneau in graba.Usa se deschise rapid si in camera intra...

OOC: Lipsa totala de inspiratie

Din nou Ada, care isi aminti .. ca mai are nishte CD-uri si multe alte lucruri, care ii aduceau aminte de el.
"Iar ai venit?" intreba distrata Charlizze
" Mda.. " zambi Ada. De data asta nu mai era atat de suparata.
" Cumde nu mai plangi?" intreba Deea..
" Eeh.. am descoperit pe cineva de un milion de ori mai bun decat Floppy... blond , ochi caprui , inalt, SKATER " spuse Ada care deja era in al 9-lea cer.
" Stai sa ghicesc" spuse Charlizze.. "Acel baiat din anul 7 de la Ochi-de-Soim"
Ada rosi si se duse sa arunce pe geam si ce mai avea.
" Aah.. si trebuie sa trimit si o scrisoare... care am sa i-o trimit lui Floppy. Bineinteles ca va fi foarte uimit."
Ada scoase un pergament micut in care avea doar vreo 3-4 cuvinte.
" Sper ca va intelege semnificatia lor" spuse Ada care parca ii parea rau, desi avea si o urma de incredere.
Ada se duse, lua prima bufnita pe care o vazu si ii dadu scrisoarea zambind...
Ada se simtea mai bine, si avea nevoie de prietena ei Ana[anutza pe forum.. are vreo 2-3 mesaje ] cu care sa discute. Din pacate ea era la Cercetasi si nu prea avea ce face.


OCC: Lipsa de inspiratie dar sa zicem :-J

Atunci din nou se auzi scartaitul usii.Pentru a mia oara cei din incapere se uitau in partea cu pricina.Kennya ramase neclintita intorcandu-le privirea.
"Buna...Din nou."
"Tu cine mai esti?"intreba din nou Evan
"Kennya.Trebuie sa trimit o scrisoare urgenta unei rude.Deranjez?"
"Nici vorba.Si eu aveam ceva de trimis."Adauga Deea
Kennya se apropia de primul perete si incepu sa scrie cu patima catre misterioasa persoana.Fulgerele nu incetau sa se opreasca,iar umbrele aruncate in camera dadeau un aer sinistru.
"Cui ii scrii?"intreba Charlizze
"Unei rude...am uitat sa-i zic ceva cand ne-am despariti ultima oara."
"Cat de misterios..."adauga si Ada
Pentru cateva minute...de fapt pentru cateva minute bune,linistea se lasa printre ei.Numai tunetele si sunetul ploii se auzea acum.
"Pai...cam asta e"zise Kennya
Se indrepta spre o bufnita alba cu cateva pene negre imprastiate pe corp si lega scrisoarea de piciorul ei.Insa cand bufnita isi lua zborul ea se indreptase spre niste geamuri deschise ale castelului.Aceasta nu ramasese nevazut de cei patru care erau alaturi de ea.
"Parca ziceai ca scrii unei rude.De ce s-a dus in Castel?"
Kennya ezita sa raspunda.Dar spre fericirea ei scapa de raspuns pentru ca niste pasi grabiti care veneau de pe coridor acopereau vijelia de afara.Pareau sa se indrepte chiar spre ei.

Charlizze gasi o bunita si incerca sa lege scrisorica de piciorulsul ei.
"Usor scumpa mea, usor..."
"Vrei sa te ajut?" intreba Ada, venind si lagand scrisorica.
"Mersi mult."
"N-ai pentru ce" spuse Ada cautandu-si bufnita ei.

Charlizze se apropie de o fereastra, lasand pasarea sa zboare.
'Oare as putea sa zbor si eu?' gandi ea.
Fereastra ii permitea sa se arunce fara probleme.
'OK... s-o facem...'
Se urca putin pe pervaz.
'1...' trase aer in piept.
'...2...' auzi cum usa se deschide si cineva iesi afara din turn.
'...3.' Tocmai se tregatea sa sara cand cineva o apuica de mana ferm.
"Hei, ce crezi ca faci acolo?" Kennya fusese aproape de ea si vazuse ceea ce incerca sa faca.
"Dar ce-am facut?" intreba Charlizze confuza.
"Ahh, nimic... abpsolut nimic... stii, nu ai fost tu aia care vroia sa se arunce de le fereastra, a fost umbra ta, nu?" spuse Ada ironica.
"Chiar am vrut sa ma arunc?"
"DAAAAA!" repetara cele 3 fete.
Atunci Charlizze observa ca Evan plecase.
'Asta e...'


OOC: scuze, dar imi e somnic

" Heh! Ce nemernic este si Evan asta. Ar fi trebuit macar sa iti spuna " facu Ada dezamagita de baiatul care parea atat de bine crescut.
Charlizze facu o fata dezamagita de asemenea, si ridica umerii, murmurand despre cei 7 ani de acasa.
Fetele se asezara pe podeaua Hambarului, si incepura sa vorbeasca.
Kennya povestea despre cum a aruncat ultima data Conacul in aer, iar Ada despre cum a gatit ea odata un ou, si cum schimbase de 3 ori resedinta.
Kennya facu o fata in gen " macar nu sunt singura " si continua sa povesteasca si despre alte lucruri , iar Ada o asculta atenta.
Se pare ca Charlizze nu prea era atenta. Se aseza pe spate si se uita spre tavan fredonand o melodie, iar din cate isi dadu Ada seama, parea una de Mozart care ii era foarte draga ei .
" Te simti bine ? " intreba Ada
Charlizze se uita la Ada zambind.