Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Cofetăria lui Florean / -old memories

Un ticăit insistent inundă încăperea şi parcă trezită dintr-un somn ciudat, Cresseda ridică privirea din romanul pe care îl citea şi privi în jur. Nu-i luă mult să recunoască cofetăria lui Florean, acelaşi loc în care lucra de atâta vreme. Era ciudat, ca astăzi, să se afle în afară tejghelei, privindu-şi colegii cum o servesc pe ea. Îşi privi telefonul. Trecuse atât de mult şi el nu mai apărea.
-Pe unde o fi? întrebă începând să bată cu degetele în masă. Ryan nu era chiar întruchiparea punctualităţii, dar nici nu-i stătea în fire să întârzie aşa de mult. Cress începea să-şi facă griji, deşi probabil şatena fusese prins în cine-ştie-ce treburi. Oftă şi se ridică, lăsându-şi geanta şi cartea pe masă. Ajunsese în Londra cu o noapte în urmă, căci fusese plecată câteva zile bune. Vorbise cu prietenul ei să se întâlnească la cofetărie, şi sinceră să fie nu prea mai avea răbdare, căci voia să îl vadă.

-Dă-mi o prăjitură cu ciocolată , spuse zâmbindu-i celui care servea, apoi privi din nou în jur, analizând chipurile celor din încăpere. Colegi din şcoală, nu doar de la Viperini, ci şi de la alte case, râdeau şi povesteau, probabil amintintu-şi întâmplări bune şi nu tocmai bune din timpul anului şcolar. Vacanţa picase cum nu se poate mai bine, căci Cress încă avea impresia că dacă va intra doar pentru o vizită într-o sală de clasă, va înebuni. Şi fără exagerări.
-A fost un semestru greu, nu? întrebă Derek, tipul care servea şi totodată un Viperin ca şi ea.
-Se poate spune şi aşa, zâmbi şatena şi îi mulţumi când îi întinse prăjitura.

Se întoarse la masa ei şi se aşeză jos, punându-şi un picior peste celălalt. Lăsă farfurioara frumos decorată pe masă şi îşi prinse părul lung într-o coadă lejeră, simţind că o cuprind căldurile. Îşi scoase telefonul şi intră în agendă, căutându-i numărul lui Ryan. Murmură ceva, nu tocmai mulţumită, având de gând să îşi alerge puţin de tot prietenul. "Pe unde eşti?" Mesajul fu scurt şi la obiect, căci nu avea să scrie ceva formal cu cine-ştie- ce formulă de adresare. Aşa se obişnuiseră de când se cunoscuseră, aşa că nu era nimic nou, sau ceva ce trebuia schimbat. Cresseda lăsă telefonul pe masă şi gustă puţin din prăjitură, în timp ce privea spre uşă, aşteptând ca şatenul să apară.

• Înjură cu voce tare zăpada care îi încurca mersul. Încerca să meargă cât de repede posibil, pentru că deja înghețase. Mârâi scurt, simțind telefonul vibrând în buzunar, tocmai când era la vreo 20 de metrii de cofetărie. Știa prea bine de la cine era mesajul și ce scria în el, așa că nu mai scoase telefonul.
  În mai puțin de 5 minute ajunse în fața cofetăriei, privind înăuntru. Multă veselie, asta era clar. Intră, privind în jurul lui. O mare parte din cei care erau în cafenea își întoarseră privirea spre el, salutându-l. Nici nu îi cunoștea. Bine, o fi fost Ryan cât de cât populat, dar nici chiar așa. Se uită ciudat la ei, apoi o zări pe Cresseda, ducându-se la masa ei.
  - Sunt aici. Și aș fi fost mai devreme dacă nu mă încurca zăpada, care apropo, e aproape înghețată. răspunse ușor sarcastic, începând să râdă.
  Își dădu paltonul jos, punându-l pe spătarul scaunului. Privi pe cei din jur, recunoscându-i imediat. De când deveniseră ei sclavii fetei?
  - Nu ne-am mai văzut de puțin timp și deja ți-ai făcut sclavi? întrebă privindu-l pe Derek, care la rândul lui îl privea cu dispreț pe Ryan.

Trase aer în piept, salutând câţiva băieţi de la Viperini şi zâmbi. Se gândi la Joseph, şi o cuprinse un dor nebun de a sta singură cu el. Se îmbujoră, iar când Derek strigă la ea, prima oară nici nu auzi. Tresări când tânărul aruncă în ea cu un şerveţel. Îl privi urât, acesta începand să râdă.
-Nu e că nu mi-ar plăcea să te văd cum te îmbujorezi, gândindu-te probabil la băiatul Ochi-de-Şoim, dar se holbează tipii la tine. Şi crede-mă că nu am chef de vreo bătaie când începem şcoala, spuse extrem de serios Derek, iar Cresseda începu să râdă. Îşi muşcă buza şi clipi mirată când văzu că Derek înjură încet, apoi se întoarce la tejghea. Privi spre uşă, iar când îl văzu pe Ryan se încruntă.

Îl urmări calmă cu privirea, în timp ce acesta îşi făcea loc spre masa la care stătea ea, iar când se aşeză jos, îl privi sceptică.
-Oh, bănuiam eu că trebuie să fie ceva care te-a reţinut mai mult de o oră, spuse pe un ton sarcastic, zâmbind apoi dulce. Îl auzi pe Derek râzând, şi mai luă puţin din prăjitură. Se încruntă când îl auzi, şi văzu privirile ucigătoare ce şi le aruncau cei doi.
-Ryan încetează ! îi ordonă calmă şatena, în timp ce se juca distrată cu pandantivul de la gât. Nu avea chef de o luptă între doi tipi, mai ales că amândoi erau prietenii ei. Trase cu putere aer în piept, şi-şi dădu părul din ochi.

• Când îi auzi vocea, tăcu. Nu că îi era frică de ea, doar că o credea în stare de orice.
  - Hei, încetați. se auzi vocea Alexandrei, tot o Viperină, care era prietnă cu Derek, Cresseda și Ryan.
  Auzindu-i vocea, o privi pentru câteva momente, rânjind.
  - Uite cine s-a hotărât să apară. Ce faci, străine? întrebă șatenul, tachinând-o, iar blondina se încruntă.
  Nu era chiar blondă, dar părul ei era de un șaten deschis care dădea foarte mult spre blond. Aceasta se duse lângă Derek, trăgându-l după ea undeva după tejghea. Nu îi mai văzuse de ceva vreme, dar tot prieteni rămăseseră.
  Își scoase telefonul din buzunar, privind mesajul primit înainte de la Cress. Puse telefonul pe masă, apoi o privi pe șatenă.
  Tu ce ai mai făcut, piticot? înterză zâmbind dulce și îi ciufuli ușor părul.
  Nu o mai văzuse de ceva vreme, și sincer să fie, îi fusese dor de ea. Se gândi la ceea ce-l rugase Lay, căzând ușor pe gânduri. În următorul moment, Derek se întoarse la masa lor, evident, rezemându-se de ea.
  - Tu, adu-mi o cafea si o prajitură. spuse zâmbind, văzând că Derek scoase o mică înjurătură la adresa șatenului.

Își ridică privirea spre Alle și zâmbi larg, ridicându-se pentru a o îmbrățișa. O sărută pe ambii obraji, și apoi îl privi pe Derek ce se aplecă și o sărută pe frunte. Îl înghionti rapid, zâmbind, iar când acesta se prefăcu rănit, Cress râse, sărutându-l pe obraz.
-Prefăcutule, spuse, depunând un sărut pe obrazul lui Ryan. Gata, acum oficial putem vorbi și alte lucruri, chicoti. Era ca un mic ritual între ei patru, ca atunci când se vedeau, Cress să-i îmbrățișeze și să-i sărute pe obraji. Probabil pentru era cea mai mică dintre ei, toții fiind în ultimul an. Gândul la ultimul an îi aduse un gust amar în gură, realizând că la sfârșitul anului Ryan, Alle, Derek, și cel mai important dintre toți, Lay vor pleca. Se trânti pe scaun, iar când Ryan o ciufuli nici nu reacționă ca de obicei. Nici măcar nu mai băgă în seamă că el și Derek iar aveau ceva de împărțit. Își împinse farfuria din față, și îi auzi vocea lui Alle, ce spunea că se întâmplă ceva cu ea. Nici nu avea idee.
-Ryan, ai vorbit din întâmplare cu Joseph zilele astea? întrebă, având un presentiment ciudat că se va întâmpla ceva rău. Niciodată nu greșea. Avea un al șaselea simț, care o avertiza de fiecare dată când urma să se întâmple ceva.

• Zambi satisfacut, apoi privi in jurul lui, insa atentia ii fu atrasa de intrebarea pusa de Cress. O privi cu o expresie ciudata, siind ca ea banuia ceva.
  - Da, am vorbit, chiar acum cateva zile. spuse zambind usor, rezemandu-se de spatarul scaunului.
  Isi trecu mana prin par, cand observa ca Derek ii aduse comanda. Zambi din nou catre prietenul sau. Lua o gura din cana mare de cafea amaruie, simtind imediat cum lichidul ii ineaca papilele gustative. Lasand cana pe masa, isi incrucisa bratele la piept, privind-o pe fata din fata lui.
  - S-a intamplat ceva? inteba vazand-o pe satena atat de ganditoare si putin ingrijorata, din nu stiu ce motiv.