one hard ring of bell
03 Sep 2012, 09:26
Post: #11
  • Ivy zâmbi atunci când îi auzi răspunsul. Da, se aşteptase într-un fel la asta. Ştia din proprie experienţă că, atunci când ţi se cerea ajutorul, cel mai bine era să îl oferi. În aşa fel, îi aveai pe toţi la mână.
    Se întrebă pentru câteva secunde dacă avea cu adevărat nevoie de Ronnie pentru a ucide acele matahale. Însă alt lucru pe care îl învăţase era că nu trebuia să îţi subestimezi inamicul.
    Dintr-o dată, se simţea mai bine ca niciodată şi se întrebă cu uimire cum putea să treacă în acest fel de la o extremă la alta. Acum era distrusă, în următorul moment, entuziasmată. Însă nu că se putea abţine. În fond, era exact cum fusese. Nu mai vânase de ceva vreme. Nu mai torturase. De fapt, nu mai fusese spioana asasină ce fusese odată.
    "Pe unde ar trebui să o luăm?" întrebă Ronnie.
    Ivy o privi surprinsă pentru câteva secunde, ca şi cum ar fi uitat că era şi ea acolo.
    "O, noi nu trebuie să luăm pe nicăieri. Vin ei la noi. Ascultă," îi spuse Ivy relaxată cu un zâmbet ciudat.
    Nu se auzeau chiar paşi, pentru că, cu toate că bărbaţii aceia erau dublii cât un om normal, se părea că amortizau cu atenţie totul. Se auzea doar un fel de semnal de alarmă, ca şi cum ei ar fi lăsat şoapte prin pădure, iar pădurea le întorceau către ele. Nu era sigură dacă şi Ronnie putea auzi asta, însă era sigură că zece bărbaţii masivi veneau cât puteau de repede spre ele.

i'll stop at nothing to achieve freedom
[Image: sig_zpsq7yanydg.png]
“Life doesn't stop for anybody.”
 
Find all posts by this user
Quote this message in a reply