Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Popular authors and pumpkin juice.

---

Într-un fel sau altul,fata se lasă dusă de val pentru câteva clipe bune.Retrăind trecutul.Da.Acea aprte din viața ei la care nu se putu gândi cu foarte mare ușurință.De ce?Simplu.Poate pentru simplu fapt,ca trecutul numai putea fi prezent și nici viitor,cu o logică foarte ilogică,in muntea tinerei roșcate totul prindea contur și avea un înțeles foarte bine determinat.

Își mușcă buza inferioară,înainte să intre,în acea încăpere mare,pe care,atunci când era vrăjitoare,nu o vizitase niciodată.Nu regretă lucrul acesta,nu avea timp pentru așa ceva,ba din contră.Culmea,intra într-o secțiune unde nu aveau voie elevii,arhiva.Locul în care se aflau rezumatul bătăliilor,biografiile directorilor de școală,tot felul de documente de când s-a construit școala până în prezent,toate ascunse bine în spatele unor rafturi cu o atenție incredibilă,greu de pătruns.Sincer?Nici ea nu știa ce câuta acolo,probabil informațiile privind moartea ei,privind cercetașul care a facut asta.Care era posibilitatea să găseasca asta?Una la un milion,mai ușor căuta acul în carul cu fân.

Scrâșni din dinți,nemulțumita.Se enervă,ușor dezgustată de locul acela,oare cineva chiar avea răbdare să caute informații într-o bibliotecă?Raspunsul era simplu deși greu de imaginat.Da.Chiar în fața ei era o copilă care căuta dibace nuște cărți,părând foarte sigură pe ea.Poate erau doar aparențe,aparențele înșeală deobicei,nu este așa?Probabil.Se îndreptă fix spre ea,cu o viteză incredibilă,apoi se opri fix lângă ea,ieșind din raftul de cărți.Avantajul de a fi fantoma,într-adevar se simțea acum.
Nu te plictisești,căutând?
Ei bine întrebarea nu era tocmai bine pusă.dar spera că tânăra avea să prindă ideea esențială.

Trase aer în piept.Simțind cum acel aer vechi al cărților aproape putrezite,îi invadă corpul.Pf.Mult prea mult zis,tânăra de fapt doar se gândea la acest sentiment,pentru că îi era imposibil să îl mai simtă vreodată,de fapt,având în vedere că atunci când era om nu călcase prin astfel de locuri,îi era imposibil să cunoscă.Regretă?Nu.În primele zile,ce este drept,de când deveni fantomă,fata,era într-adevăr nejutorată,pentru că pierduse totul.Absolut totul.Sunt cinci ani de când era fantomă,rămânând la patetica vârstă de 20 de ani,vârsta la care,practic toate porțile se deschise pentru ea.Sau,cel puțin,așa ar fi trebuit.Nu a apucat,bine,nici intențiile ei privind lumea vrăjitorilor nu erau foarte curate.Dar asta sunt detalii.Oamenii în general se pierdeau în astfel de chestii,fără să înțeleagă esențialul.Astfel se născoceau poveștile,miturile în care mulți le și credeau,tragic.

Înghiți în sec.O analiza pe tânăra ”șoricel de bibliotecă” din fața ei.O speriase,dovadă fiind cele două cărți care au căzut pe jos.La picioarele ei și ale mele,nu mai puțin ale mele,mai exact trecuze prin ale mele.Ei bine,era o fată simplă,care nu ieșea în evidență,deloc,poate doar prin înteligența ei.Ceea ce era bine,ceea ce vroiau la un momendat părinții ei de la ea când și-au dat seama că singura lor fiică,nu o ia pe căi tocmai ”curate”.Nu reușiseră.Într-un fel era diferită.Speră doar că nu era la cercetași,nu vroia să îi pice pică,datorită unui joben care a poziționată,în aceea casă.Deocamdată.Urmări însă,felul în care analiză carțile,le studie,apoi le pusese la loc.Fiecare într-o ordine foarte bine definită.Îi auzi întrebarea,însă nu știa ce ar trebui să îi răsăundă.Fie ce o fi,nimeni nu putea acuza o fantomă că intrase în locuri nu tocmai vizibile pentru elevi curioși.Oftă.
Timpul meu este pierdut oricum.
Spuse fără să se gândească,era exact ceea ce gândea.Afișă un zâmbet slab,nu își plângea de milă.Viața ca și fantomă avea într-adevăr aventajele ei.
Căutam niște documente.Cred că am nevoie de ajutor.
Era tot ceea ce spusese și chiar avea nevoie de o persoană de tipul ei ca să o ajute.Vroia să găsească vrăjitorul care îi pusese capăt vieții ei,ca un plus caraghios o mai și transformă într-o fantomă,pe veci.Drăguț.Foarte.

O analiză, fata se mișca foarte repede și de asemenea era foarte dibace, atentă la fiecare detaliu, indiferent cât de mărunt și nesemnificativ părea acesta. Fata părea că dădea o noanță de importanță foarte interesantă oricărei cartea, ca și cum acel obiect ar fi avut sentimente. Niciodată nu a văzut un astfel de comportament gingaș la cineva din Hogwarts, țoți se credeau regi și prințese, importanți și desigur cei mai buni. Nu, știa prea bine aces lucru, toți erau importanți prin felul lor de a fi, prin magie și puterea de a mânui o baghetă și nu printr-un caracter neadegvat. Acum timpurile numai erau la fel, unde respectul era la oridinea zilei. Jenet nu era genul de persoană cu tot felul de idei preconcepute, da, era conștientă că vremurile se schimbaseră și odată cu ele și oamenii, cum era și normal. Șirul vieții trebuia continuat, dar respectat totodată. Ei bine, tocmai asta era lucrul care o deranjă cel mai mult pe tânăra fantomă, lipsa acelui ”respect”. Nu puteai să educi copii altora, cum de altfel, nu puteai nici să impui unui om o schimbare radicală de comportament, era absurd până și pentru ea.Ce? Pentru numele lui Merlin! Nu. Nici ea nu înțelegea cumde căpătă astfel de gândire, era ciudat. Acuma doi ani se afla și ea printre acei acoleșcenții ”problemă”, mai presus de toate era un devorator al morții. A ucis și i-a placut. A simțit sângele visiniu și vascos cum se preligea pe pielea ei albă, da îi plăcea să o facă și fără ajutorul baghetei. O făcea să se simtă mai importantă.

Altfel. Nu se putea să aibe o astfel de gîndire despre propria persoană, astfel că revenea cu picioarele pe pământ. Auzi o întrebare defapt doar niște urme, șoapte. Nimic mai mult. Ura incredibil de mult când nu era atentă, dar nici întrebări stupide nu avea să spună. Zâmbi slab apoi se uită sprea tânăra fată cu care nu făcuse cunoștiință încă.
Mai întâi de toate eu sunt Jenet. Încântată! De mult nu a mai făcut cunoștiință cu o persoană într-un mod atât de politicos, fără certuri sau distracții, doar ca și cum ar fi fost o școlăriță la început de an școlar.
Ah,e mai complicat și nu aș vrea să te bag în necazuri. Păăăi așa și era. Era prea mică ca să intre în bucluc datorită unei persoane,nu, datorită unei fantome. Deși cu mici ezitări continuă:
Vreau să mă ajuți în căutarea unor documente din arhivă. Și asta a fost tot ceea ce a spus.