Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Books are ... boring.

~ Privat ~

Căscă obosită , clipind leneșă. Închise cartea pe care o citea , plictisindu-se. Se lăsă pe spate , având grijă să nu pice cu scaun cu tot. Era aeriană în ultimele zile , și asta era in cauza căldurii insuportabile . Își îndoi coatele , rezemându-se de masă , și își acoperii chipul cu palmele , oftând obosită. Voia să doarmă , voia să facă ceva care o putea distrage de la acea plictiseală. Își trecu o mână prin părul roșcat care era desfăcut , lăsându-l să cadă pe umeri.
Se ridică de la masă , plimbându-se printre rafturile imense , având grijă să nu se împiedice sau să răstoarne raftul plin de cărți pe ea. Puse mâna pe o carte despre animale , afișând un zâmbet dulce. Îi plăceau foarte mult animalele , dorind să studieze mai mult despre ele și proveniența lor. O luă , ducându-se din nou la masa la care stătuse. De data aceasta nu-i pieri zâmbetul de pe chip , deschizând entuziasmată acea carte , începând a citi.

• Carti, carti si iar carti.
  Doar asta avea in jurul ei. Stand pe jos, intre doua rafturi inalte pana in tavan si tinand in brate o carte al carei titlu nici macar nu se obosise sa il citeasca, Spencer privea aiurea in cotorul unei alte carti din fata ei. O trase de pe raft, la fel cum facuse si cu celelalte patru carti care, bineinteles ca nu aveau nicio legatura intre ele, si le aseza langa ea, deschizandu-le la o pagina oarecare. Tinand in mana un creion ascutit, soimita mai desena cate ceva pe marginea usor ingalbenita a foi. Dar inceta de fiecare data, dand fila astfel incat sa nu i se observe "operele de arta", cand cineva trecea pe langa ea.
  
  Dupa aproximativ o ora, se simti intepenita. Decise ca e timpul sa renunte la acel "invatat" incomod si sa stea la o masa. Isi aseza cu grija creionul galben dupa ureche si isi desfacu cocul prins in stil japonez cu doua betigase speciale, lasand ca suvitele blonde sa ii cada pe umeri. Stransera repede cartile si citind pentru prima data titlul cartii cu copertile sangerii: "Transfigurarea de ieri si de azi". Interesant titlu. Lasa din maini total indiferenta cartile inutile pe o masa la care statea Melissa.
  Buna, Melissa! Isi saluta soimtia colega de casa. Ce faci? Continua Spencer inainte de a primi un raspuns la salut.

• Lacrimi, durere, coşmaruri şi nervi. De asta avea parte în ultimele nopţi. Nu reuşea să adoarmă, amintindu-şi iar şi iar cum tatăl ei fusese ucis chiar în faţa sa. Se rostogoli de câteva ori în pat, pentru aş găsi un loc, neavând stare şi până la urmă reuşi să cadă jos. Îşi duse mâna la cap şi murmură o înjurătură într-o franceză fără cusur, accentul ei, uşor rârâit, răsunând în camera pustie. Trase aer în piept şi se ridică, apoi, îşi luă pe ea o pereche de pantaloni şi un tricou alb cu imprimeu pe piept, apoi după ce-şi împleti rapid o coadă neglijentă, îşi trase o căciulă mov pe cap. Îşi umflă obrajii, şi clipind, îşi trase pe umeri pelerina invizibilă, apoi ieşi din cameră, mergând cu paşi mici pe holul pustiu. Ajunse în Camera de Zi şi când văzu că nu era nimeni, ieşi în subsol. Urcă rapid scările, trăgând pe cap pelerina, apoi paşii o purtară spre scări, unde începu să urcă spre etaj.
  
  Nu se oprii, ci merse mai departe, spre bibliotecă, căci trebuia să caute ceva în sectorul interzis. Oftă, trăgându-și mai bine căciula pe cap din cauza frigului pe care-l simțea. Intră în bibliotecă și tresări când auzi voci. Își scoase bagheta și se îndreptă spre locul de unde veneau zgomotele.
  -Ce faceți voi două aici? întrebă calmă și trase aer în piept. Oftă încetișor.

Îi zâmbi colegei ei , oftând.
-Sincer , nici eu nu știu ce fac aici. Pur și simplu nu am stare. spuse plictisită , acoperindu-și cipul cu palmele.
Iși frecă ochiul stâng , folosinu-și podul palmei. Se uită în jurul ei , observând că toată biblioteca era goală. Rânji scurt , deoarece îi plăcea acest lucru. Ura înghesuiala , cu atât mai mult agitația. Închise cartea , punând-o peste cealaltă.
-Tu ce faci pe-aici? întrebă roșcata , privind-o pe Spencer. Se cunoșteau de puțin timp , dar erau prietene foarte bune , înțelegându-se ca două surori. Melissa nu prea avea prieteni la școală , cu excepția celorlalți colegi ai ei cu care mai vorbea din când în când , dacă se întâlnea cu ei.
Tresări auzind vocea altei persoane , și se întoarse spre aceasta. Nu o cunoștea , nu o văzuse niciodată. Îi privi pelerina , observând că era o Viperină. cu toate acestea , nu îi zise nimic , doar zâmbindu-i calm.

• Isi ciufuli usor parul fara prea mare volum. Deschise din nou singura carte pe care o luase cand plecase dintre rafturi, pe celelalte patru le abandonase acolo. Nu le mai puse la locul lor stiind ca bibliotecara nu are nimic mai bun de facut.
  La fel. Adica... as avea sa fac dar suporta amanare. Ii raspunse Spencer. Fiind destul de goasa si cu imagini din care aveai ce sa intelegi, soimita dadea lenes fila cu fila citind randurile pe care ii cadea privirea.
  Dat fiind ca biblioteca era aproape goala - nu garanta ca printre rafturi nu se ascundeau elevi, asa cum facuse si ea cu doar cateva minute in urma - privi peste umarul Melisse cand usa se deschise. Ridica o sparnceana gen "what the fuck" asteptand ca roscata sa ii dea un raspuns, raspuns care se lasa asteptat.
  Citim in cazul in care nu era prea evident. I se adresa Spencer pe un ton usor sarcastic.

• Le privi pe cele două calmă, chiar netulburată și ridică o sprânceană când o auzi pe șatenă vorbindu-i.
  -Oh, te crezi tare deșteaptă, din câte văd, murmură mijind ochii și pufni sarcastică la rându-i. De parcă biblioteca era făcută doar pentru citit. Desigur, uitase că doar Viperinii erau cei care încălcau regulile. Zâmbi calmă către roșcată și apoi trecu pe lângă ele, îndreptându-se spre rafturile din apropierea intrătii în sectorul interzis. Deși nu era la fel de bune ca cele din Sector, volumele de acolo, tot reprezentau un punct de plecare pentru ceea ce dorea ea. Alese un volum ceva mai mare, apoi se îndreptă spre o masă, așezându-se la ea. Își trecu limba peste buze, simțindu-se uscate.

O privi în continuare pe viperină , menținându-și zâmbetul pe buze. Nu înțelegea de ce Spencer se comportase așa. Până la urmă , erau colege. Nu conta că ea era viperină , iar cele două erau șoimițe. Nu conta casa din care făceau parte. Trebuiau să se înțeleagă. Într-adevăr , viperinii te scoteau din sărite de multe ori , dar câteodată te puteai înțelege foarte bine cu ei.
Se uită la Spencer , zâmbindu-i.
-Știi , ar trebui să fii mai amabilă. Până la urmă nu contează că ea e viperină. spuse Melissa calmă.
Fata era realistă , dorind să își facă mulți prieteni , indiferent de înfățișare sau starea lor socială. Nu îi păsa prea mult că erau bogați sau săraci , că era îngâmfați sau modești.
Luă din nou cartea despre animale , deschizând-o la o pagină unde erau multe imagini , zâmbind fericită. Prefera mai bine să se uite la poze , să ghicească ce era în carte decât să i citească pagină cu pagină până ar fi turbat.

• Pufni scurt auzind replica viperinei.
  Prinse o suvita satena pe care incepu sa o invarta printre degete. Nu avea chef de cearta cu un viperin pentru ca stia cum reactionau acestia cand erau pusi intr-o lumina nefavorabila. Dar fata care tocmai intra parea ca nu nimerise tocmai bine ziua in care sa intre in conversatii.
  Adica tot vina mea e? Ea e intrebat ce facem aici, eu i-am raspuns si tot ei nu ii convine. In fine. Nu am chef de cearta schimb de replici sau alte prostii din astea. Ii raspunse Spencer soimitei destul de incet cat sa auda doar ea. Nu garanta insa ca viperina nu auzise si ea franturi din discutia lor, urmand ca mai tarziu sa inceapa sa fie din nou indispusa.
  Arunca peste umar respectiva suvita. Devenise un tic a se juca in par cand nu avea se sa fac. Mereu trebuia sa tina ceva in mana, sa il roteasca, sa se joace cu el si pana la urma sa il strice si sa il inapoieze - sau nu - bucati. Dar ce motiv ar fi avut acum sa rupa creionul pe care il ridicase de pe carte.