Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ one

**Kurt F. Malfoy** · 09 Sep 2012, 15:28

Bufni sictirit,aproape intrebandu-se daca nu cumva isi batea joc de el. Ha! Unde ajunsesera in fond si la urma urmei? El,un om distrus plangand ca o domnita in bratele ei,cea mai tara si totusi cea mai inteleapta din cei pe care-i cunostea? Da,asa? Mai bine mort decat la mila altora. Dar parca ei nu-i era mila. Nu era nici o datorie. Era,intr-un fel,dorinta de iti prinde ratiunea de brate,de a o scoate din abis si de a o aduce la viata. Ca si cum el era tot ce conta pentru ea. Ca si cum se nascuse sa-l cunoasca si sa-l ocroteasca. Si o iubea pentru asta - intr-un mod supraomenesc,mai presus de orice altceva.

'' Am ajuns un psihopat temperat si o fetita cu mai putine aere.'' sopti el,incepand apoi sa rada. O stranse mai bine in brate,adaugand '' De ce ramai langa mine? Oh,si nu-mi baga pe gat tampeniile privind cei mai buni prieteni. Nu ma ajuta deloc. Ce te tine langa mine,Lexie Stryder?''

Mereu se blamase. Mereu se considerase un om de doi bani si oricat de genial il considerau toti - de la psihiatrii si criminalisti pana la proprii parinti - tot nu se iubea pe el insusi. Ar fi renuntat la numele,la chipul lui,fiindca pana si simpla lui privire avea o oarecare valoare. Era ca si cum ar fi fost un obiect pe doua picioare. I se pusese eticheta,i se daduse o valoare,un nume,o semnificatie. Puteau sa il calce in picioare,dar sa nu ii dea o eticheta. Aducea cu sine o identitate,o responsabilitate. El nu vroia sa fie cum vroiau ei sa fie,el vroia sa fie el si atat.

**Lexie Stryder** · 09 Sep 2012, 22:12

Lexie se încruntă. Kurt nu avea dreptate, ajunseseră mult mai mult. probabil că nu ea, însă el îşi dezvoltase parte sentimentală, umană, mai mult decât îşi dădea seama. Era încurcată când îi auzi întrebarea. Nu şti asigur ce să îi răspundă. Nu ştia ce se întâmpla, dacă ea chiar avea sentimente pentru Kurt sau era doar impulsul şi adrenalina la gândul că s-ar putea să îl piardă pentru totdeauna.

'Nu ştiu,' spuse încet. Era adevărul. Dacă ar fii ştiut ce e în inima şi mintea ei în acel moment, atunci i-ar fii spus fără probleme.
Se întinse spre el, apropiindu-l de ea, strâng'ndu-l în braţe.

'De ce nu vrei să laşi lucrurile aşa: eu am nevoie de tine, cu sau fără sentimente,' spuse ea, forţând un zâmbet. 'Rămâi aici şi în scur timp vei vedea că asta e decizia corectă.'

**Kurt F. Malfoy** · 10 Sep 2012, 08:25

Se stranse mai mult,ca un pachet,semn ca ii placea sa stea in bratele ei. Mereu ii placuse. Avea un efect linistitor,il facea sa uite de demonii interiori si sa se concentreze asupra lucrurilor care conteaza cu adevarat. In acest moment conta el. Viata lui. Simpla notiune de ' a fii viu'. Iar el irosise atata timp fara a pune pret pe adevaratul sens al vietii si anume sa iti traiesti viata,la limita cea mai superioara,si totusi cea mai umana. Sa plangi,sa razi,sa iubesti,sa te razbuni. Sa ai parte de toate sentimentele existente si inexistente.

'' Voi incerca sa raman prin preajma. Dar sa stii ca o fac numai pentru tine.'' apoi adauga,dorind sa nu se interpreteze in mod gresit '' Si pentru Freyja.''

Nu era ca si cum ar fi fost indragostit de Lexie sau ar fi vrut s-o aiba pentru el. Insa era singura persoana care il intelesese intotdeauna si care venea mereu,fara ezitari,cand el avea probleme. Isi aminti cina la familia Thibault si cum o rugase sa vina si ea,ca sa il sprijine. Sau seara pe care o petrecusera impreuna,vorbind,inainte ca el sa poarte acea conversatie cu Veronique Dupont despre asa-zisul ei razboi.

'' Viata ta cum e? Robb ce mai face?''

**Lexie Stryder** · 10 Sep 2012, 16:59

Lexie ridică din sprâncene, întrebându-se dacă putea să aibă încredere în ceea ce zicea Kurt sau el o spunea doar ca să îi închidă gura. Îşi aşeză braţele pe după glezne, înconjurându-le lejer, apoi ridică din umeri.
'Viaţa mea e ca de obicei,' spuse ea simplu. 'Hogwarts-ul e extraordinar, doar ştii că mereu l-am adorat, iubesc să fiu Şefă de Casă, iar elevii mei se poartă exemplar până acum.'

Când auzi numele lui Robb, Lexie zâmbi instantaneu, însă nu răspunse din prima. Nu era încă sigură ce se întâmpla cu Robb. Avea o senzaţie că se petrecea ceva între ei, ceva frumos, şi care se dezvolta în timp, însă nu ştia sigur la ce să se aştepte.
'Robb e bine,' spuse ea, încercând să îi evite privirea.

Nu dădu mai multe detalii. Nu prea voia să îl bage pe Kurt în lucruri pe care nici ea nu le înţelegea încă.
'Ştii, ar trebui să mai faci ceva vizite pe aici,' spuse viperina, încercând să înveselească pe cât posibil atmosfera. 'Te înviorează să vezi atâţia tineri vrăjitori. Îţi dai seama că viaţa asta e mult mai mult decât crezi tu.'
Îi aruncă o privire cu subânţeles, însă se hotărî să lase lucrurile aşa. Deocamdată.

**Kurt F. Malfoy** · 11 Sep 2012, 08:02

Era fericit pentru Lexie mai ales ca merita. Trecuse prin multe lucruri si avea nevoie de putina dragoste,de putina intelegere,putin respect. Si acest putin avea sa se faca mult pe parcurs,prin munca si perseverenta,mandrie,ambitie. Candva avusese si el ultimele doua lucruri. Mandria de a fi unul din cei mai buni vrajitori ai generatiei sale,ambitia de a se mentine pe acest loc. Era ca un titlu pe care-l avea de aparat.

Isi aminti de Lilith si de ceea ce o invatase. Era bine pana acum,fata prindea repede insa nu atat de mult si de brusc,fiindca nu vroia sa-i incarce mintea,sa o zdruncine. Avea un mic invatacel. Isi aminti de asta si isi aminti si de faptul ca merita sa traiasca. Pentru Lexie,care era mereu acolo. Pentru Freyja,care insemna totul pentru el. Chiar si pentru Lilith,care il vedea ca pe un idol. Nu in ultimul rand pentru el insusi,caci i-ar fi fost dor de ceea ce fusese candva.

'' Consider ca Viperinii sunt puternici,dar lenesi. Au nevoie de un impuls. Trebuie sa recunosti ca nu mai e ca pe vremea noastra cand era o mandrie sa lupti si sa castigi. Acum doar stau si dormiteaza,asteptand sa castige cupa si daca o iau altii inainte,incep sa strige ca s-a produs o greseala,ca directorul tine cu ceilalti. Imi e mila de cei ce ne vor conduce peste cativa ani.''

Aurori,profesori,simplii vrajitori. Nu stia ce avea sa se aleaga de Lumea Vrajitoreasca,cert era ca pana in clipa in care avea sa paraseasca aceasta lume avea sa spuna ca e vrajitor si ca lupta pentru cei de-o seama cu el,cei cu har vrajitoresc,indiferent de sange,de Casa,de nume. Vrajitorii erau o mare putere,o structura,erau un intreg ce nu trebuia divizat. Pacat ca fondatorii si cei din trecut nu realizasera acest lucru.

**Lexie Stryder** · 11 Sep 2012, 12:42

Lexie încuviinţă, însă uşor încruntată. Nu ştia dacă îi plăcea ca cineva să vorbească astfel despre viperinii ei. Nu era chiar aşa. Erau o grămadă care se străduiau mult şi meritau să câştige, indiferent de ce făceau ceilalţi.
'Da, poate că e aşa, însă am şi oameni pe care mă pot baza oricând şi care ştiu că se zbat a fel de mult ca mine ca să câştige,' spuse viperina, ridicând din umeri.

Nu se relaxase încă şi tot simţea nevoia să îi mai spună câte ceva lui Kurt ca să îi bage mintea la cap. Însă ştia că era mai bine să o lase baltă. kurt spusese că nu o va face, deci nu o va face. Trebuia să aibă încredere în el. Spera doar să aibă dreptate şi să fie totul bine. Nu ştia ce va face fără el.

Nu era chiar sigură ce poziţie ocupa Kurt în viaţa ei, însă ştia că avea nevoie de el acolo unde era.
'Oricum, încerc să am încredere,' spuse ea. 'Voi face tot ce pot, şi vom vedea. Lăsând asta deoparte, ce se mai aude pe la Minister?'
De când venise înapoi la castel fusese practic izolată de tot ce însemna lumea de afară. Primise Profetul Zilei, ca de obicei, însă ştia că nu trebuie să creadă tot ce scrie acolo.

**Kurt F. Malfoy** · 11 Sep 2012, 13:23

Privi in dreapta sa,de parca ar fi fost o alta persoana langa,una cu care se putea sfatui indiferent de orice. Insa nu era nimeni,doar dorinta de a fii sigur ca totul va fi bine.Spera sa fie. Luase toate deciziile. Acum ca Lexie ii pusese ultima intrebare nu prea stia exact ce sa raspunda. Facuse o prostie si acum nu era sigur ca putea sa spuna cat de prost fusese. Dar hei,era vorba de Lex,asa ca...

'' Paaai...am demisionat. O faceam chiar si daca nu vroiam sa spun 'bye-bye' lumii asteia. Ministerul nu e de mine. Eu nu sunt tipul la costum,care se ocupa de hartoage. Oricum eram invizibil acolo. Unul din multi altii.''

Ea era profesoara de Potiuni,singura profesoara de Potiuni de la Hogwarts pe cand la Minister erau altii ca el. Erau multe alte persoane care puteau face treaba lui la fel de bine,sau chiar mai bine. Si de ce sa ii tina pe specialisti pe liber cand el,un tip caruia ii surase norocul mai rau decat un pusti care aude bancuri deocheate,sa munceasca intr-un loc pe care nici macar nu-l agrea?

'' Macar le-am facut un bine somerilor!''

**Lexie Stryder** · 11 Sep 2012, 15:55

Lexie ridică din sprâncene când îi auzi vorbele. Demisionase? Tcomai în acest moment? Ei bine, nu putea spune că era o prostie dat fiind că Malfoy-i oricum avea suficienţi bani încât să le ajungă pe viaţă, dacă nu şi mai mult. Singurul lucru pe care nu îl înţelegea era de ce. Nu vedea nimic în neregulă în a fii 'unul din mulţi alţii'. Bineînţeles, ea mereu avusese o părere opusă celei a lui Kurt la acest capitol.

Kurt era excentric, îi plăcea să iasă în evidenţă, să fie în centrul atenţiei, un exemplu, un model. Ceea ce pe Lexie o intimidase dintotdeauna.
Pufni la remarca lui.
'Ştii, e ironic, ai făcut un bine şomerilor, însă te numeri printre ei,' spuse viperina cu un zâmbet amuzat. 'Însă e în regulă, e decizia ta, nu mă bag în astfel de chestii.'

Lexie îi privi pentru câteva secunde, apoi aruncă o privire fugară spre Oglinda lui Erised din celălalt capă al camerei. Nu ştia dacă Kurt ştia sau nu ce vedea ea acolo, însă ea nu ştia ce vedea Kurt. O cuprinse un val de curiozitate, însă tăcu. Poate că nu era chiar momentul să îi amintească de dorinţele lui cele mai arzătoare, se putea să îl deprime chiar mai mult.
'Oricum, te gândeşti la altă slujbă sau ceva?' întrebă ea într-un sfârşit.

**Kurt F. Malfoy** · 11 Sep 2012, 16:57

Incepu sa rada. Da,Lex avea dreptate. Nu se gandise la asta,o facuse ca un prim impuls,prim gand. Asa cum facea intotdeauna. In ultimul timp nu mai calcula nimic. Uneorii ii venea greu sa spuna cat face sapte minus cinci,ajungand la ideea ca era distrus rau. Dar se calmase,partial. Da,era viu si asa avea sa ramana. Trebuia sa isi gaseasca un sens in viata. Nu era ca si cum ar fii trebuit s-o creasca pe Frey. Ea era mare. Odette si ai lui deasemeni. Ei aveau un scop. El era Titanicul care ocolise ghetarul dar care pierduse coordonatele,plutea in deriva.

'' Visator profesionist,mai tare ca Lennon. Eu,tu,o cafea,un suc,niste tigari si o discutie lunga,filozofica,tipic noua. Asta e tot ce am nevoie. Asta e cea mai mare dorinta a mea.''

Privi Oglinda si ridica din umeri. Ultima oara fusese putere si influenta,dupa ce ajunsese un Malfoy isi cautase sufletul pereche iar acum vroia fericire. Da,vroia sa fie fericit. Caci intelesese ca dragostea si banii nu iti aduceau putina pace. Iar el vroia sa fie liber,fara nici o grija. Invata - asemeni unui copil - sa vada in profunzime,sa renunte la aparente. Sa ia partea spirituala,nu materiala.

'' Doar tu si eu...''

**Lexie Stryder** · 11 Sep 2012, 18:04

Lexie îi zâmbi lui Kurt. Bineînţeles că de asta avea nevoie. Cu cât stătea mai mult cu Kurt, viperina îşi dădea seama că şi el avea nevoie de ea în aceeaşi măsură în care avea ea nevoie de el. Mai ales acum. Kurt trecea printr-o perioadă care putea fii caracterizată ca fiind oribilă fără exagerare. Ştia că bărbatul îşi dorise acei copii mai mult decât orice pe lume şi ştia că îl afectase enorm faptul că îi pierduse.

Îşi puse mâna peste a lui şi îi zâmbi.
'Sunt aici,' spuse, ridicând din sprâncene. 'Dorinţa ta tocmai se împlineşte. Eu zic ca măcar pentru o clipă să uiţi de necazuri şi să te bucuri de asta.'
Îşi desprinse privirea de pe el, uitându-se la tavanul înalt de piatră.

Se simţea norocoasă că încă mai era la Hogwarts. Era ultimul an în care mai voia să rămână acolo. Se gândea ca în următorul să încerce să facă ceva în afara castelului. Cu toate astea, nu era chiar sigură că ştia să facă ceva unde nu era Hogwarts. Era nesigură cu privire la planurile de viitor, însă ştia că orice hotăra, castelul era gata să o primească înapoi. Şi asta era cel mai important.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised 1 2 3 4 5 6 Next » //  / one

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ one