Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Oshii desu...Kore wa sore desu ka?

...
-Oshii desu...Saa...Wakarimasen, Kazu. Kore wa sore desu ka?
Kazu plecase iarasi la plimbare prin castel. La ora asta infernala ma trezisem sa il caut... Deobicei(testoasa fiind) nu reusea niciodata sa ajunga mai jos de etajul 6, dar de data asta il gasisem tooocmai in ntr-o camera unde eu nu intrasem niciodata. Cum avea un dor de duca grozav la ora aia, reptila a vrut sa fuga de mine, catarandu-se pe o bucata de panza alba, pusa peste ceva. Eu doar il priveam avansand.
"Ce testoasa lenta." mi-am zis, crezand ca el inainteaza prea incet ca eu sa vad.
Adevarul era undeva pe aproape. Chiar daca dadea din picioare ca la maraton, Kazu alerga pur si simplu pe loc, panza ajungand chemotoc sub talpile lui. Iar Kazu continua sa topaie pe loc, entuziasmat, pana cand cearsaful ala alb cazu, acoperindu-l.
L-am scos de acolo, pitindu-l in buzunarul pantalonilor de pijama. Totusi, de ce ar avea pijamalele buzunare? Ma rog, nu asta era important acum, ci ceea ce acoperise panza: Oglinda lui Erised.
Si aici am ramas:
...
-Oshii desu...Kore wa sore desu ka?
Uitandu-ma in ea, cedeam o camera in care se aflau doua paturi cu gratii glisante. In fiecare era un belelus. Pareau sa fie gemeni.
Erau gemeni. Aiko si Yuuna. Tata a intrat pe usa, zambind. I-a intins lui Aiko o jucarie, la care el nu putea ajunge, printre gratiile patului(desigur, aceste "smecherii moderne" fusesera cumparate la insistenta mamei, pentru ca daca ar fi fost altfel, tata nu ar mai fi avut in ce dulap cu usa cu magnet sa isi prinda degetele...), apoi a luat-o pe Yuuna in brate. Atunci, lumina s-a intrerupt. Mama a intrat cu o lumanare, dar cand a inchis usa duppa ea, a auzit zgomot de sticla sparta si pe tata strigand:
-Ia copii si iesi de aici!
In acel moment, eu intram cu o a doua lumanare. Mama a stins lumanarea si a zvarlit-o cat colo, inca rationala in fata privelistii. Mi l-a pus pe Aiko in brate, impingandu-ma afara pe usa. Intre timp, ea avea sa incerce sa o ia pe Yuuna din ghearele omului care statea cu un pumnal la gatul tatei.
In cele din urma tata a reusit sa-l alunge pe neinvitat, totusi Yuuna fusese ucisa. Doar ca nu asta imi arata oglinda. In versiunea ei, Yuuna era vie.
Enervata, am tras cearsaful la loc peste oglinda. Kazu m-a privit nedumerit, itindu-si capsorul din buzunar.
-N-are sens sa imi doresc ca ceva ce s-a intamplat sa nu se fi intamplat, i-am zambit eu cald, moment in care usa s-a deschis,, cu un scartait prelung, care l-a facut pe Kazu sa se refugieze urgent in carapace.

Noapte. Liniste si...pace.
Helena deschise ochii si ofta usor. Iar n-avea somn si de cate ori o certase Ronnie ca nu prea doarme noaptea!
Insa de data asta avea si de ce , dormise aproape toata ziua dupa meciul de Vajhat de dimineata. Cercetasii vroiau o petrecere in cinstea faptului ca au castigat meciul , insa toti erau franti de oboseala. Nici nu e de mirare , la cate antrenamente au avut cu obsedatul de Morrison.
Se ridica incet de pe pat , incercand sa nu faca prea mult zgomot. Dar de unde , fetele din camera dormeau duse. Se schimba de pijamale tot in liniste , iar apoi isi lua discret bagheta din saculetul negru de matase de pe noptiera.
Inchise usa cu un scartait , iar Helenei ii scapa o mica injuratura. Spera sa nu fii trezit prea multe persoane...
Parasi Turnul Cercetasilor , iar acum statea in fata tabloului D-nei Grase , care dormea bustean. Se uita in gol pe intunericul acela , iar apoi ca si cum ii se aprinse beculetul , in minte ii rasuna trei cuvinte cruciale in acel moment.
Oglinda lui Erised!
Ar fii vrut sa se duca in Camera Necesitatii , unde sa se relaxeze si sa se cufunde usor in lumea viselor...dar era satula de dormit. Iar destinatia era deja aleasa.
Cu pasi alerti , dar totodata imperceptibili, porni spre acea camera pe care nu o mai vizitase decat o data in viata ei. Se uita mereu precauta in jurul sau, ca nu cumva sa dea peste Filch si D-na Norris. Insa era o liniste ca de mormant in castel la ora aceea. Probabil ca tapul troglodit si matza afurisita dormeau si ei.
Toata lumea doarme... , gandi ea amuzata.
Ajunsa in sfarsit in fata usii , numai tinu cont ca o deschise destul de zgomotos si dadu buzna inauntru , inchizand-o la fel de "incet".
Helena insa nu observa ca mai era o persoana inauntru. Cineva de rasa asiatica , o fata draguta cam de varsta ei. Cercetasa se gandi la felul in care intrase in camera si spuse stingherita:
"-Imi pare rau pentru aparitia brusca..."
"-Oh , nu e nimic! Eu ma numesc Kasumi iar el e Kazu"spuse fata pe un accent japonez , prezentandu-i broscuta testoasa.
"-Eu sunt Helena."zise fata zambind si uitandu-se la reptila.
"-Incantata de cunostiinta , Helena-Chan!"

-Stii, Kazu-Kun? Noi doi ar trebui... sa... Watashi wa neite de...deesu... . Nu crezi si tu la fel? i-am cerut eu aprobarea testoasei mele pitice.
Insa prietenul meu necuvantator, deja retras in carapacea lui rosiatica, doar intinse afara un gat somnoros, deschizand, lipsit de entuziasm, un singur ochi. Dupa ce imi prezenta cea mai plictisita figura posibila, clampani de doua ori din placile osoase care i-ar fi tinut, chipurile, loc de dinti, si se retrase.
-Clar. N-are combusstibil. Dar eu parca tot as mai ramane.
I-am zambit Helenei:
-N-ai somn?

Helena se uita amuzata cum testoasa isi intindea gatul plictisit iar apoi se retrase in carapacea sa. Insa intrebarea fetei ii intrerupse sirurile gandurilor:
"-N-ai somn?"
"-Aaa...nu prea , de aceea am venit aici."
"-Si deci , ce vezi in Oglinda lui Erised?"intreba Kasumi zambind.
"-Ultima data am vazut Fericirea. Cine stie ce mai vad acum , am o gramada de dorinte."chicoti Helena , apropiindu-se de oglinda antica si dand cearsaful jos.
Asa cum stia , sus , erau incrustate in argint cuvintele : Erised stra ehru oyt ube cafru oyt on wohsi.
Ofta si isi privi reflectia , asteptandu-se sa se schimbe ceva. Acum Helena zambea in oglinda , desi in realitate avea cea mai serioasa expresie pe fata si...era alaturi de Ronnie. Prin spatele lor aparura prietenii lor , care la fel ca cele doua fete , aveau o expresie vesela pe chipuri.
Acum Helena zambea de-a adevaratele. Se intoarse spre cealalta fata si spuse:
"-Vad acelasi lucru ca si data trecuta. Fericirea , eu inconjurata de prieteni si familie."
Kasumi incuviinta si veni langa ea. Helena ii facu loc sa se uite in oglinda. Mai intai , fata privi senina, insa apoi veselia din ochii sai se diminua , ca si cum niste ganduri ce prefera sa le arunce intr-un colt ale mintii revenira odata cu amintirile...
"-Ce e?"intreba Helena pe un ton soptit.

Am intors spatele oglinzii, plictiita.
-Iie, Daijoobu. Doar imi displace ca oglinda asta ma tot pune sa vad o varianta modificata a unui episod neplacut. Si stiu ca nu are niciun rost sa imi doresc sa schimb ceva ce s-a intamplat. Tata zice asa: I viata, ai nevoie de 3 lucruri.
-Hm? Care?
-Rabdare, pentru a ne impaca cu ceea ce nu se poate schimba...
L-am mangaiat pe Kazu pe carapace, continuand>
-Vointa, ca sa schimbam ceea ce se poate si intelepciune, pentru a deosebi una de alta.

"-Interesant"murmura Helena cu privirile la pamant. Astfel de vorbe o ungeau la suflet. Kasumi incuviinta zambind si jucandu-se cu broasca testoasa , vorbind vesela in japoneza cu ea.
"-Hmm , cred ca intr-o zi buna am sa invat si eu limba aceasta"chicoti Helena.
"-Pe bune?"intreba Kasumi.
"-Dap..."zise fata insa de pe hol se auzi ecoul unui inganat tampit. Filch.
"-Off , numai el canta in gand melodia aia stupida"se stramba cercetasa.
"-Ce melodie?"
"-Habar n-am , stiu doar linia melodica "raspunse Helena.
Usa se intredeschise usor iar tapul batran patrunse inauntru cu pasi ce se vroiau a fii vicleni. Fetele o zbughira dupa perete si pandeau usor pe la colt. Acum...Filch se uita in Oglinda lui Erised fericit si ranjind chiar. Cine stie pe cine vedea.
Kasumi se uita amuzata la el , innabusindu-si chicotele iar Helena pandea perplexa , avand un singur gand in minte: WTF?

-Vreo iubitã din tinereþe? sugerã Helena.
-Adicã din secolul trecut... am râs eu.
-Draci împieliþaþi! a exclamat Flitch.
-Þap bãtrân! am imitat eu vocea lui Peeves, folosind o vrajã ca sã creez un curent de aer rece ce sã trânteascã uºa.
-Strigoi...bombãni Flichi, ieºind în mare trombã.

De pe coridor se auzeau injuraturile si blestemele pe care le spunea batranul ingrijitor. Nu ezita niciodata sa le spuna sau sa le strige in gura mare pe holuri la miezul noptii , mai ales cand era vorba despre strigoiul la fel de afurisit ca si el.
"-Se pare ca am scapat de data asta"spuse Kasumi.
"-Saracul Filch...cateodata imi e chiar mila de el"spuse pe un ton inocent si plin de sarcasm Helena.
Kasumi se uita confuza la ea iar apoi rase si continua:
"-Mie una imi este mila de Peeves!"
"-Ei , doar o sa-si primeasca portia bine-meritata "
"-Nota , va rog!" ranji Kasumi.

-Pai noua cincizeci.
-De ce?
-Ca m-a tras si pe mine curentul. rase Helena.
-Ah, asta era!?
Am scos la iveala un borcanel de miere de pin si doua lingurite.
-Incarcatura a sosit in lipsa...i-am expliat eu fetei, cu un zambet complice.
-Si "lipsa" e la tine, surase fata, cu un licar pofticios in ochi.

Helena isi delecta privirile cu mierea de pin care arata...deliciosss. Lua o lingurita din borcan si gusta , savurand gustul dulce.
"-Yummy , dar e bun , nu gluma"spuse Helena.
"-Mie imi spui?"zise Kasumi. Zambi , iar apoi intreba reptila ce o scoase din buzunarul hainei.
"-Kazu , vrei si tu?"
Broscuta testoasa isi alungi gatul , uitandu-se parca mirat la borcanelul cu miere de pin. Deodata un curent puternic tranti usa intredeschisa , facandu-le pe cele doua fete sa tresara.
"-De asta e bine sa inchizi mereu usa!"se mustra pe sine Helena si aratand spre fereastra deschisa.