Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

« Previous 1 2 3

/ Un nas însângerat

Madam Pomfrey ne-a ajutat imediat pe mine ºi Dobby sã o aºezãm pe Sophie pe un pat comfortabil.
"ªi-a cam zdrobit nasu, sãrãcuþa!" constatã Madam Pomfrey. "ªi tu? Ce-i cu vânãtaia aia urâtã? Oh, draga mea, þi s-au cam miºcat oasele? Hmm..."
"Mã antrenam la Zbor ºi am cãzut de pe mãturã" am minþit eu.
ªi n-am fãcut-o de frica Sophiei. Ci doar ca nici ea, nici eu, sã primim detenþie sau un bilet scris de la Director - ce puteam minþi? Cã ne-am bãtut pe o bucatã de prãjiturã? Cã ne "jucam"?

Madam Pomfrey s-a uitat peste lovitura mea, mi-a dat o poþiune care mi-a luat durerea ºi a îngrijit nasul Sophiei.
"Veþi fi bine în câteva zile. Tu vei putea zbura, iar ea va putea mirosi." spuse Madam Pomfrey ºi ieºi din salon.

OOC: continuare bucãtãrie.

Sophie intredeschise usor ochii, apoi sari din pat.
"Unde ma aflu ? Vreau sa ies din Aripa Spitalului, da ?" zise ea si iesi pe usa, insa in scurt fu adusa inapoi de M. Pomfrey.

"Stai AICI pana iti zic eu ca poti pleca." comenta ea, in timp ce Sophie se aseza pe pat. Abia apoi o observa pe Klavdia.

"Imi pare rau, eram prea nervoasa sa realizez." sopti Sophie si apoi zambi. Scoase o sticla mica din roba si i-o intinse Klavdiei. "Bea asta, face mai bine decat ce ti-a dat Madam Pomfrey."

Am rãmas puþin scepticã. Acum îmi zâmbea ºi chiar mã ajuta. Am întins mâna sã iau sticluþa. Am pus limba pe ea. Avea un gust dulce.

"Te simþi bine?" am întrebat. "Nasul tãu aratã..."
"...terifiant!" completã Dobby.
"Dobby, nu fii rãu!" l-am mustrat. "Aratã mai bine ca înainte sã ajungem la spital."
"Nu, fetelor, terifiant e asta!" zise spiriduºul ºi arãtã cu mânuþa lui subþire afarã.
M-am dus la fereastrã ºi am privit.
"Ce? Ce?? Nu vãd nimic!"
"Uitã-te spre Pãdurea Interzisã, cineva a intrat într-acolo!"

Într-adevãr, cineva în pelerinã neagrã, cu glugã, pãºea hotãrât cãtre Pãdurea Interzisã.
"Ei, hai, nu fii papã-lapte. Nu se întoarce nimeni rãu" am zis nu foarte convinsã de vorbele mele.

Luându-mi inima în dinþi , am tras gluga pelerinei negre peste cap ºi am pornit discret spre acea fatã care se comportase cu mine destul de....bizar. ªtiam prea bine cã ascunde ceva. Instinctul îmi spunea asta.
Însã în sufletul ºi în mintea mea era prezentã ardoarea curiozitãþii. Am oftat ºi am pãtruns în Pãdurea Interzisã , cuprinsã de mireasma aerului umed ºi cel al lemnului de plop.
Mergeam uºor , în aºa fel sã nu se audã foºnetul frunzelor pe care cãlcam. Fata pe care o urmãream era la câþiva metri distanþã. Însa în acea atmosferã întunecatã mã contrastam perfect cu pelerina mea neagrã , deci nu mã putea descoperi.
Mi-am distras atenþia pentru o clipã , moment în care am auzit un sunet fãcut de paºi aproape imperceptibili...

OOC: Sper ca nu e o problema ca am continuat eu...anyway , am discutat cu Soph despre asta.

"Helena !" zambi Sophie si o trase repede spre cladirea Aripii Spitalului. Intra pe fereastra, la tanc sa nu fie prinsa de Pomfrey.

"Ah, buna, d-soara Rose." zise Madam Pomfrey catre Helena, iar Sophie zambi usurata. Ii facu loc Helenei sa stea langa ea.

"Ce faceai acolo ?" intreba Sophie, curioasa, cu privire la Padurea Interzisa. Cercetasa mai mica lua o bucata de ciocolata din roba; pastrase ciocolata din bucatarie.

Ezitase pentru o secundã sã scoatã o vorbã, însã de ce sã nu îi fi spus? Sophie îi era o prietenã bunã , însã în acel moment nu vroia sã zicã nimic. Helena îºi dãdu pelerina neagrã jos ºi rãspunse la întrebarea fetei , cu privirea la pãmânt.
"-Pãi , mã plimbam."
"-Pur ºi simplu te plimbai prin Pãdurea Interzisã?"intrebã ea chicotind.
Oh shit , sper cã nu ºi-a dat seama de ceva anume! , gândi cercetaºa. Chiar nu vroia sã vorbeascã despre asta. Poate avea sã spunã altã datã...
Klavdia îºi drese glasul , perturbând liniºtea ca de mormânt.
"-ªi deci , Dobby , pânã la urmã a fost foarte terifiant , aºa-i?"zise Klav sarcasticã.
Spiriduºul însã zâmbi trist ºi îºi luã la revedere de la fete , ducându-se înapoi în bucãtãrie.

Privirile zburarã de la mine cãtre Dobby, care era mohorât... cam ca vremea de-afarã.
"Uau, pelerinã ºi plimbãri... grozav" am spus zâmbind.
Pelerina ei îmi atrãsese atenþia. Era lungã ºi foarte frumoasã. Am oftat ºi mi-am atins locul care mã durea foarte tare - umãrul meu, bietul meu umãr.
"În fine, te simþi bine, Sophie? Sau ai chef iar de bãtaie?"