Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Stadionul de Vajthat
1 2 Next »
/ our dirty little secrets

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 27 Mar 2012, 15:12 by Kurt F. Malfoy.)

OOC: Me and India
BIC:

Jurase ca nu va mai calca la Hogwarts decat daca intreg Castelul va arde din temelii dar cand primise scrisoarea de la India aproape ca avusese aceeasi insemnatate. Trebuia deci sa vina din nou la Castel,in ciuda tuturor amintirilor neplacute care i le trezea locul in sine. Se strecura printre oamenii de pe Diagon,incercand sa nu para un fugar,sau cel putin prea ingrijorat. In mai putin de cateva minute ajunse in tribunele de pe Terenul de Vajthat. Isi aminti ca India preda deocamdata acea materie si deci,nu alesese locul degeaba. In plus nu prea venea nimeni acolo in miezul zilei.

Isi aprinse o tigara,privind in jur. Incerca pe cat posibil sa ramana calm dar cand realiza ca India intarziase inima lui incepu s-o ia la galop. Simtea pericolul in jur dar nu stia daca era doar o presimtire de-a lui,ca toate celelalte pricinuite de boala pe care o avea,sau chiar reprezenta ceva important,ceva ingrijorator. Nu avusese nici o previziune despre un presupus inamic dar asta nu insemna ca era prea tarziu ca sa aiba,ca sa o apere. Isi dedicase viata ei si asa avea sa fie vesnic. Deocamdata insa,prefera sa o astepte pentru a clarifica lucrurile. Spera doar sa nu fie din cauza lui,spera doar ca India sa nu sufere in final,caci ea era cea mai importanta.

**Isolde du Maurier** · 27 Mar 2012, 15:28

Isi dadu seama ca nu mai avea aer, si incerca sa se calmeze. Ramase ascunsa dupa blocul de piatra, gandindu-se cum ar putea scapa de Auror pana sa afle cei de la Hogwarts. Isi musca buza inferioara pana ii dadu sangele, apoi , fara sa vrea, arunca o privire ingrozita oglinzii de langa ea. Parul negru, buclat, ii statea in dezordine pe spate, ravasit ca si cum ar fi trecut printr-o furtuna. Pelerina ii era rupta si patata pe alocuri cu sange, iar pe maini si, de fapt, pe tot corpul avea numai zgarieturi. Nici nu isi mai amintea cum de il contactase pe Carsten, si spera ca Hades era in regula. Stranse mai bine bagheta intre degete, si iesi de sub bolovan, multumita ca toti elevii avea examen in cealalta parte a scolii.

"Stupefy!" striga ea, privind cum Aurorul este pus la pamant.

Stia ca nu mai avea decat cateva minute pana sa dispara efectul vrajii si se uita in toate directiile dupa o matura, insa decise ca mai bine se descurca cu propriile-i picioare pana nu era prinsa.

"Expelliarmus!" auzi in spatele ei, si pana sa se fereasca, bagheta ii zbura din maini. Simti cum cineva ii cuprinde bratele, si incerca sa se elibereze, insa nu reusi. Observa crispata cum mai veneau inca 3 aurori, si pana sa-si dea seama, incheieturile sale erau prinse in catuse de fier groase.

Cu inima facandu-i-se cat un purice, il vazu pe Carsten la cativa metri departare, pe terenul de Vajthat, si incepu sa se zbata, pentru a le distrage atentia de la el.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 27 Mar 2012, 15:45 by Kurt F. Malfoy.)

Auzi voci,sunete puternice,agitatie. Deoarece auzul era cel mai dezvoltat simt al sau - la polul opus aflandu-se vazul - nu dura mult pana sa isi dea seama ce se intampla. Inima lui se opri pentru o clipa cand o vazu pe India la cativa metri,incatusata. Simti cum innebuneste,fiecare sentiment puternic dar negativ invadandu-i inima,de la ura pana la dispret. Ii detesta,ii dispretuia si le dorea moartea celor ce se apropiau de ea in acele clipe,si in general,defapt,mai ales persoanelor de sex masculin. Dar stia ca aceia care o urmareau nu erau dornici de o noapte cu ea,ci mai degraba vroiau sa o ucida.

In mai putin de cateva clipe era langa ei,reusind sa se strecoare fara a fi vazut. Isi indrepta bagheta inspre unul din ei iar ceilalti se intoarsera brusc catre el. Il recunoscura fara prea mare dificultate,luand in considerare ca era certat cu legea de mult timp - inca de la jaful de la Gringotts,cand o ajutase pe Bell,lucru pe care acum il regreta nespus.Daca il prindeau si pe el,era ca si cum ar fi impuscat doi iepuri dintr-o lovitura.

'' Te rog sa iti iei mana de pe domnisoara Thibault. Nu cred ca ti-a dat voie sa o atingi.Si nici eu.''

Unul din Aurori il privi superior,si fara a mai sta pe ganduri i se adresa pe un ton rece,lipsit de mila:
'' Sa inteleg ca in final ai curajul sa iti arati fata,Wildrig.''
Carsten nu se putu abtine si rase scurt,in acelasi mod nebunesc si usor enervant,caracteristic lui.
'' Imi arat zilnic chipul. Mai ales ei.''

Ii facu cu ochiul Indiei dar in clipa urmatoare se vazu atacat de trei dintre ei,reusit sa evite doua atacuri dar cel de al treilea,probabil Sectusempra,il lovi in umar. Simti o durere ascutita in acea zona,de parta intreg bratul s-ar fi desprins de corp,dar isi musca limba si suporta. Nu vroia sa termine duelul atat de repede. La urma urmei,ii placeau jocurile,de orice fel iar cei din fata lui,cu exceptia Indiei,erau doar cativa pioni pe o tabla de sah.

**Isolde du Maurier** · 27 Mar 2012, 16:31

Injura in gand cand il prinsera pe Carsten, si pe moment dori sa loveasca pe primul care ii venea in fata, insa isi aminti la timp ca nu putea din cauza catuselor mari si groase de otel care ii apasau incheieturile. Auzi discutia dintrei cei doi si isi musca din nou buza. Deci stiau cum o cheama. Asta ii va crea problemei lui Ivy. Era rau, rau, rau de tot. Nu mai avea scapare, si va ajunge in Azkaban. Indiferent daca reusea acum sa scape, tot vor veni dupa ea, si nu va mai putea scapa. Numai gandul la Dementori o facu sa se panicheze.

"Reducio!" sopti ea, incercand sa rupa catusele, insa fara succes. Probabil ca Aurorii pusesera o vraja anti-farmece pe ele.

Simti cu o sageata ii strapunge inima cand auzi vraja 'Sectusempra', si se chinui din rasputeri sa nu tipe cand vazu sangele pe umarul lui Carsten.

"Crucio!" se auzi, fara sa vrea, strigand, si fixandu-l cu privirea pe aurorul care il atacase pe Carsten, cum se zbate, si cum urla de durere.

**Kurt F. Malfoy** · 27 Mar 2012, 16:44

Cand il vazu pe Auror cazand la pamant realiza ca putea foarte bine sa ii ucida. Incercase sa fie dragut cu ei,sa nu agraveze si mai mult situatia dar daca India o facuse,lui ce ii statea in cale? Observa ca Aurorul asupra caruia fusese aruncat blestemul inca mai traia asa ca se apropie de el,inca avand grija sa nu fie ranit de ceilalti si arunca acelasi blestem,vazand cum intensitatea crestea cu fiecare treapta,pana ce in final inima ii crapa in piept. Carsten ofta scurt,teatral,de parca i-ar fi pasat.

'' Expelliarmus!'',rosti el de trei ori,fiecare bagheta din mainile Aurorilor zburand din mainile lor apoi disparand in urma vrajii 'Evanesco' pe care o folosi in gand

Ridica din sprancene,facandu-le semn ca o incurcasera. Primului ii 'administra' un Avada Kedavra,cel de-al doilea avand destinul celui pe care India il atacase. Cel din urma ramase in viata,sub efectul blestemului Imperius. Trebuia sa se foloseasca de el pentru a afla vraja pe care o aruncasera asupra lanturilor care ii tineau mainile Indiei stranse legate. Pana acum planul functiona bine.

**Isolde du Maurier** · 27 Mar 2012, 18:51

Realiza ce prostie facuse Carsten. Acum era vorba de el,de ea,de Ivy si de toti ceilalti care ii cunosteau. Acum era vorba de ceea ce urma sa se intample,consecintele actiunilor lor. Dar mai ales ale lui. I se paru totusi ciudat ca el facuse toata treaba murdara,dar nu se gandi la asta. Daca isi doreau sa continuie,sa duca totul pana la finish - mai exact situatia lor- atunci era necesar sa aiba incredere in el. La urma urmei,el era expert in asa ceva.

Il observa pe Aurorul ramas viu cum rostea vraja pusa pe lanturile care ii strangeau incheieturile mainilor apoi auzi blestemul Avada Kedavra rostit de Carsten. In mai putin de cateva clipe era libera,cel putin din punct de vedere fizic caci mintea si sufletul ii era inlantuite de grija si teama.
Asa ca pur si simplu ridica privirea asupra lui,sperand ca in ochii aceia negri,stralucitori sa gaseasca liniste si intelegere dar nu primi decat o privire rece,goala care o demoraliza si mai mult.

'' Ce e in capul tau? Tu macar gandesti logic?''

Probabil ca nu. Il vazuse pana acum ca fiind un tip rational,un criminal care isi gandea fiecare miscare, un monstru cand venea vorba de planuri,de strategii. Se inselase amarnic. Totul depindea de ea,stiind ca iubitul ei avea sa o urmeze,gata sa curete in urma ei,gata sa o scoata din situatii neplacute

'' O sa ajung sa innebunesc mai rau decat tine. Dar nu-i nimic,imi place. E frumos. Parca te inteleg acum.''

**Kurt F. Malfoy** · 27 Mar 2012, 19:09

Ranji in clipa in care o auzi si o prinse de umeri,sarutand-o apasat. Doar de ar fi inteles ca tot ce facea era pentru ea,inclusiv sa se transforme intr-un inamic public,intr-o prada pentru Aurori. Trebuiau sa fuga,erau urmariti,stia asta. Nu mai erau India si Carsten,erau doi iubiti care comisesera fapte ingrozitoare iar el era mai vinovat decat ea. Totusi,ramanea cel calm,cel care se considera atat de nevinovat,baiatul cuminte care primise cei sapte ani de acasa,care asculta de nenea Auror si de tanti Allen. Doar de ar fi fost adevarat dar chiar si dac-ar fi fost,nu s-ar mai fi simtit viu.

Se puse in genunchi,cautand cu mainile prin buzunarele celor pe care ii ucisese,apoi apasa incet pe abdomenul fiecaruia,se uita la brate,la obraji. Nu putea salva nimic pentru o cina 'romantica',singur. Asa ca era timpul sa plece. Nu vroia sa isi infinga dintii in oasele acelor nenorociti mici asa ca el si India ar fi trebuit sa se piarda in zare,mai departe de orizont,mai departe de stele. Atata timp cat erau impreuna,era bine.

'' Totusi,zic sa ramai. Vei arata ca nu ai nimic de ascuns,ca nu ai legatura cu asta. Iar eu nu am fost aici. Vei spune ca am fost impreuna in oras si voi avea eu grija sa fie martori. Promit ca va fi bine si chiar daca am ajunge in Azkaban,am mai fost acolo si uite-ma liber. Nu te teme.''

Putea sa o protejeze dar numai daca avea motive. Momentan,daca ea cadea,cadea si el si nu pentru ca participasera amandoi la uciderea acelor paraziti ci pentru ca daca ar fi pierdut-o,nu ar mai fi avut pentru ce sa continue.

**Isolde du Maurier** · 27 Mar 2012, 20:27

Inchise ochii, savurand momentul sarutului, iar cand ii deschise, Carsten deja ii vorbea. Isi dadea seama ca nu era atenta la ceea ce spunea el, dar nu se certa pentru asta. Prinsese oarecum anumite franturi din cuvintele lui. Ii zambi, privind aiurita soarele, si, trecand cu privirea peste cadavrele celor 3, se ingrozi. Nu ucisese in viata ei, sau cel putin, nu cu vointa, si totusi, chiar si din partea lui, i se parea un lucru ingrozitor. Se aseza in genunchi,cu ochii atinti spre aurori, si , fara sa-si dea seama si fara sa vrea, incepu sa planga, un planset sfasietor.

"De ce ai facut asta? Acum o sa ...o sa...cum vom mai trai? O sa..."

Nu reusi sa-si duca ideile pana la capat, caci cazu in sezut pe iarba , si incepu nervoasa sa isi infiga ung
India Levine: unghiile in pamant. Nu ii venea sa creada ca plangea, insa nu se mai putea abtine, se adunasera prea multe in ultimele zile in sufletul ei. Avea neaparata nevoie sa se descarce, altfel ar fi fost si mai rau sa tina in ea.

**Kurt F. Malfoy** · 28 Mar 2012, 13:38

O privi trist apoi ii puse o mana pe umar. In majoritatea cazurilor nu ar fi regretat asa ceva,dimpotriva chiar ar fi vazut o crima ca pe o distractie,gasind numai partile bune ale intregului act - daca cursese putin sange,daca totul se terminase repede,daca nu lasase urme. Dar acum cand venea vorba de India,lucrurile se complicau de-a dreptul. Nu numai ca trebuia sa aiba grija de sanatatea ei fizica si mentala,luand in considerare faptul ca nu vroia ca ea sa ajunga la fel ca el - un om care isi cauta libertatea in moarte,in durere. Vroia sa fie vesela,plina de fericire,sa vada binele in toti. Oare o putea salva?

'' Am facut-o pentru tine. Vroiai cumva sa ajungi la Azkaban? Esti un Devorator al Mortii,nu o simpla creatura.Daca nu poti suporta asa ceva,renunta la Semnul Intunecat.''

Stia ca fusese dur cu ea si probabil ca avea sa planga si mai mult dar macar vroia sa ii deschida ochii,sa o faca sa vada adevarul. Iar adevarul era ca,mai presus de toate,ea nu mai era India din trecut,cea normala,care isi ducea viata fara a simti. Era o femeie in toata firea,care lupta intr-o grupare,care ar fi trebuit sa fie gata sa ucida pentru Lider,pentru ceilalti. El era in stare sa ucida pentru ea,oare ea ar fi facut la fel? Probabil ca nu.

'' Iarta-ma.Ridica-te,ar fi timpul sa vedem ce facem cu cadavrele.''

**Isolde du Maurier** · 28 Mar 2012, 15:30

Isi puse mainile peste urechi cand ii auzi cuvintele, incepand sa se legene in fata si in spate, fredonand o melodie. Stia ca era o Devoratoare, stia ca trebuia sa ucida, stia ca putuse mereu sa nu aleaga aceasta cale. Stia, stia. Insa nu putea. Nu putea sa ucida, natura ei o impiedica sa faca asta, nu putea sa rapeasca suflul vietii. Stia ca nu ar fi putut renunta la Semnul Intunecat fara sa moara. Se ridica in picioare, stergandu-si lacrimile cu varful pelerinei, si il privi pe Carsten serioasa.

"Singurul motiv pentru care m-am alaturat Devoratorilor a fost pentru a ramane in viata. Nu am facut-o pentru ca vreau sa ucid, si nici pentru ca sunt atrasa de Intuneric. Vreau putere, dar nu vreau sa ucid. Asa cum eu tin la viata mea, asa tin si altii la a lor. "

Se uita inspre cele 3 cadavre, si isi simti stomacul ca si cum ar fi fost racait de sute de cutite. Ofta, stiind ca acum totul fusese facut, si trebuia sa treaca peste.

"Hai mai repede, a mai ramas doar o ora de examen"

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Stadionul de Vajthat 1 2 Next » //  / our dirty little secrets

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Stadionul de Vajthat
1 2 Next »
/ our dirty little secrets