Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ overdose.

**Lexie Stryder** · 08 Jun 2012, 20:25

Lexie zambi, usor pierduta in propriile ei ganduri. Cand era mica, avusese o relatie frumoasa cu ambii parinti. Din cate isi amintea. Bineinteles, asta fusese pana la cinci ani, ceea ce nu insemna prea mult. Dupa ce isi daduse seama ca era intr-un orfelinat si ca parintii ei nu o cautasera niciodata incepu ea sa se desprinda de ei. Pana in momentul in care se reintalnisera, cand Lexie avea saisprezece ani. Ei bine, era deja desprinsa complet de ei. Nu mai formau o familie.

Nu stia daca putea sa ii ierte, nici nu stia ce e de iertat, insa ce stia era ca in momentul acela nu ar fi putut nicicum sa isi faca un viitor alaturi de ei, sa fie o familie. Isa era in regula, insa parintii sai erau niste oameni necunoscuti, niste straini pentru ea. Si nici nu voia sa ii cunoasca.

Isi trecu mana prin par, incercand sa isi controleze impulsul de a-si mai lua o tigara din buzunar. O durea capul. Lua o gura din whiskey-ul lui Victor, fara sa il priveasca.
Baiatul era destul de insensibil, si era destul de greu sa ii intri sub aripa protectoare, sa ii fi prieten. Isi drese glasul.
"Hmm...si mama ta ce spune despre ceea ce faci?" intreba ea, spercand ca nu era prea indiscreta.

**Victor A. Olivier** · 08 Jun 2012, 20:31

Se uita uimit la ea, ridicand o spranceana.
"Dar ti-am spus mai devreme ca a fost omorata de tata. Lexie, esti sigura ca te simti bine? Sau te imbeti prea repede?"

Nu il deranjase acest lucru, doar ca nu i se parea prea normal ca tanara sa uite acest lucru atat de repede. Mai lua o gura de whiskey, incercand sa isi elibereze mintea de toate acele ganduri sumbre. Alzheimer era o boala care aparea de obicei la batranete.
"Nu conteaza, nu m-am suparat", intui el ceea ce ar fi vrut ea sa spuna.

**Lexie Stryder** · 08 Jun 2012, 20:43

Lexie isi inchise ochii pentru o secunda. Cum putea fii atat de idioata? Intr-adevar, ii spusese asta mai devreme. Si ea pur si simplu uitase, sau trecuse cu vederea. Era intr-adevar, beata? Sau doar ametita?

Isi fixa privirea asupra pamantului, incercand sa isi scoata ceva din gura, sa poata macar sa ii ceara scuze. Era o senzatie complet noua, ametitoare si grea care o cuprinse in acel moment.

Cand ii auzi cuvintele lui Vic, isi sprijini fruntea de mana, frecandu-si ochii.
"Imi pare rau," spuse oricum. "Nu stiu ce am patit."
Viperina isi intinse picioarele, dandu-le jos de pe banca. Nu se apropie de Victor mai mult decat pana atunci, insa ii simti brusc caldura corpului, prezenta lui acolo.

"Deci, acum pot sa stiu cu ce te ocupi? Pentru ca mai devreme a fost clar ca nu ai vrut sa imi spui," rase viperina, zambind abia vizibil.

**Victor A. Olivier** · 08 Jun 2012, 20:55

"Ti-am zis ca nu trebuie sa-ti ceri scuze. Nu ma intereseaza chiar asa de mult toate astea"

Se fatai putin pe banca, incercand sa se aseze cat mai confortabil, insa realiza ca lemnul era mult prea tare, si incepu sa-i amorteasca tot corpul.
"Nu cred ca vrei sa stii, dar poate ca, intr-o zi, am sa te duc sa vezi locul unde imi petrec cea mai mare parte din timp."

Facu o pauza, incercand sa isi gaseasca cuvintele. Dintr-o data ii era greu sa vorbeasca, insa nu isi dadea seama de ce.
"Ceea ce fac eu nu e prea bine vazut in ochii oamenilor. E imoral pentru ei, incalcand toate legile umane. "

**Lexie Stryder** · 08 Jun 2012, 22:58

Lexie se incrunta. Asa deci. Stia ca Vic se ocupa cu anatomia, sau ma rog, stiintele umane, insa niciodata nu se gandise ce face exact. Ceva considerat imoral de oameni. Ce ar putea fi acel ceva? Viperinei ii trecu o serie de imagini care in viziunea ei erau imorale prin minte.

Toate posibilitatile care tocmai ii fusesera bagate in minte de catre Victor se invarteau in jurul ei. Totusi, nu gase ceva suficient de imoral care sa o copleseasca. Lexie insasi facea lucruri imorale in majoritatea timpului, asa ca nu se simtea in masura sa judece sau orice altceva. In plus, Victor avea un suflet bun. Se vedea clar asta.

Ofta adanc inainte sa isi schimbe pozitia intr-una mai comoda pe banca tare. Era ciudat cum Victor vorbea despre oameni ca si cum el nu ar fi fost unul, ca si cum ar fi fost o alta creatura, care le observa comportamentul, insa care fusese alungata dintre ei din cauza modalitatilor lui de a-si exprima inteligenta, a drumului ales.
"De ce faci asta? De ce vorbesti despre oameni ca si cum tu nu ai fi printre noi?" intreba viperina, in voce citindu-i-se curiozitate pura.

**Victor A. Olivier** · 08 Jun 2012, 23:40

Intrebarei ei il puse, ce-i drept, in dificultate. Nu realizase pana acum modul in care vorbea despre oameni, insa isi dadu seama ca avea dreptate.Nu se mai considerase ca facand parte dintre oameni de mult timp. Chiar foarte mult timp, poate inca de cand era la scoala. Intr-un final, isi dadu seama ca stia raspunsul.
"Nu e vorba ca nu sunt om, doar ca nu ma consider omul acesta. Ca toti ceilalti. Eu gandesc altfel decat voi, si poate, fara sa ma laud, superior. Am alte aspiratii decat voi, de aceea nu pot sa zic ca sunt ca si voi."

Facu o pauza, inhaland aerul rece al noptii, abia atunci simtind cat de rece devenise.
"Urasc oamenii, fiindca m-au condamnat fara motiv. Aveam 15 ani, eram cel mai stralucit elev al scolii, iar cand m-am decis sa renunt, mi s-au inchis toate usile."

Anormal, incepea sa vorbeasca mult mai mult decat de obicei, si nu-i prea placea, insa nici nu-i displacea. Se simtea confuz si amortit, dar stia ca nu era de la bautura. Insa nici nu stia de la ce.

**Lexie Stryder** · 09 Jun 2012, 09:23

Lexie se gandi o clipa la ceea ce spusese. O deranja un lucru. O deranja faptul ca folosise pronumele la persoana a doua. Spusese 'voi'. El nu o considera pe ea de partea lui. O considera un om ca toti ceilalti. Ceea ce era orice numai adevarat nu. Se incrunta.

"Ei bine, eu tocmai am inceput sa imi omor dusmanii, si uneori o fac cu placere. Este modul meu de a-mi varsa nervii. Apoi ma simt o persoana oribila. Apoi ma duc, fumez si beau pana cand nu mai stiu de capul meu. Singurul lucru rau pe care nu il practic e prostitutia. Asa ca m-as simti norocoasa sa fiu un om ca toti ceilalti, insa nu sunt," spuse viperina, incercand sa ii evite privirea pentru ca stia ca daca nu, Victor va observa lacrimile din ochii ei. "Nu esti singur, sa stii."

Apoi tacu, si isi canaliza toata concentrarea in incercarea de a nu plange. Pana la urma ii reusi. Parca era o adolescenta de cinsprezece ani, care nu stie sa isi controleze emotiile. Ce era cu ea?

**Victor A. Olivier** · 09 Jun 2012, 10:06

Ii ascult ganditor discursul, si cand se opri, nu ii raspunse imediat. In mintea lui era un amalgam de idei si ganduri, si incerca sa si le puna putin in ordine.
"Nu intelegi. Aici nu e vorba numai de ucis, si ceea ce faci dupa. Cel putin, nu in viziunea mea. Eu nu sunt omul pe care il voi il credeti, si nu pentru ca ucid sau ma imbat. In nici un caz. Ci doar ca...sunt un fel de monstru, pentru ceea ce fac eu in timp ce voi credeti ca studiez, sau pierd vremea. E greu"

Ofta, inchizand ochii, dupa care realiza, in timp ce ducea sticla la buze, ca aceasta era goala. La naiba! O arunca pe iarba in spate, auzind cum se se sparse, cioburile lovindu-se intre el, isi scoase bagheta si o facu sa dispara.

**Lexie Stryder** · 09 Jun 2012, 12:44

Viperina isi atinti privirea asupra lui. Pentru ea inca era un mister ceea ce facea baiatul. Inca o data in seara aceea nu ii raspunse la intrebare si facuse clar faptul ca nu vrea sau nu e pregatit sa faca asta. Oricum, Lexie se hotari sa nu mai insiste. Nu avea niciun rost.

Totusi, asta nu insemna ca nu era curioasa. Curioasa de ce se intampla cu el, de ce are viziunea aceea asupra propriei persoane.
Victor era un baiat aratos. Avea parul blond, usor ciufulit, niste ochi negri adanci si un aer, desi usor neingrijit, care cerea respect.

"Totul e greu," spuse Lexie, incercand sa devieze conversatia spre altceva. Nu ii placea sa il auda cum se face singur un monstru cand de fapt era mult mai uman decat unii oameni pe care ii cunoscuse. "In zilele astea totul e greu."
Tresari violent cand auzi sticla spargandu-se in spatele sau, insa isi reveni imediat cand isi dadu seama ca Victor o aruncase. Ok, ii golise sticla de whiskey. Ce fata care se respecta ar sta intr-o noapte pe o banca cu un baiat si ar bea impreuna cu el? Nu suna a Lexie, insa se parea ca o facuse si pe asta.

"Te-ai gandit vreodata sa incerci sa iti faci prieteni? Adica, sa socializezi, sa iesi seara prin Hogsmeade doar ca sa te distrezi?" intreba Lexie, zambind la gandul ca trecuse de adolescenta si inca nu facuse asa ceva.

**Victor A. Olivier** · 09 Jun 2012, 22:54

Ofta, ascultand-o vorbind. Nu iesise pana acum cu nici un grup de prieteni, pentru ca 1.nu avusese asa ceva, iar 2. nu era stilul lui. Pana acum nu simtise acest gol, insa acum, daca tot i se pomenise de el, realiza ca probabil si-ar fi dorit asta. Doar ca i se parea mult prea tarziu pentru a-si mai face prieteni. Nu stia cum, si toti fugeau de el cand il vedeau sau cand ii auzeau numele. Nu era criminal, insa lumea se purta cu el ca si cand ar fi fost.

Se ridica brusc de pe banca, aranjandu-si tricoul, realizand ca isi uitase jacheta acasa, insa nu simtea frigul, si spera ca nici Lexie. Se uita la ceasul invechit de pe incheietura mainii, si apoi la tanara vrajitoare.
"Eh, ce zici sa mergem undeva? Nu e chiar asa tarziu, poate ca vom mai fi primiti intr-un club Incuiat. Sau...daca ai vreo alta preferinta, te ascult"

Ii intinse mana, pentru a o ajuta sa se ridice, si realiza in acel moment ca era chiar draguta. Pana atunci fusese doar Lexie, amica lui cea obisnuita, insa acum era Lexie cea draguta, prietena lui. Ce intorsatura puteau lua lucrurile in doar cateva ore!

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton 1 2 Next » //  / overdose.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ overdose.