Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 9 10 11 12 13 … 16 Next »

/ P.S. - Te iubesc I

Am privit încã un minut cele douã litere. În sinea mea ºtiam cã Johnny le scrisese.. Dar era o parte din mine care nu voia sã accepte ºi cãuta tot felul de argumente, oricât de nebuneºti erau, ca sã o contrazicã pe cealaltã parte, care credea cã Johnny o fãcuse.
- Deci?.. Ai de gând sã-mi spui ce s-a întâmplat ieri? întrebã Jennifer.
- Ããã.. Sigur.. Pãi.. am primit un mesaj de la Johnny, în care îmi spunea cã ne vom întâlni toþi patru în faþa blocului..
Am continuat ºi i-am spus toatã povestea.
- Dar aº prefera sã nu-i zici nimic lui Johnny.. voi discuta eu cu el..
- Sigur, Tess..
Jennifer încuviinþã din cap ºi zâmbi încurajator.
Între timp, au ajuns ºi Johnny împreunã cu Ray.
- Hei, sis!
Mintea mea o luã razna.. Voiam sã îi rãspund.. dar.. nu puteam. Nu dupã ceea ce se crea în mintea mea.. Nu puteam sã mi-l imaginez pe Johnny, cel mai bun prieten al meu.. fratele meu, cã þine la mine mai mult decât.. Nu.
- Hei.. Hei.. Eºti bine?
Vocea lui pãrea speriatã, ºi la cât de adâncitã eram în gândurile mele nebuneºti, nici nu mi-am dat seama când a urcat ºi s-a aºezat lângã mine pe creanga copacului.
M-a îmbrãþiºat ºi m-a întrebat din nou:
- Sis.. eºti bine? S-a întâmplat ceva?
L-am mai privit o datã ºi am înghiþit în sec.
- Da.. sunt bine.. Nu.. totul e.. ok..
Nu-mi dãdu drumul, nefiind pãcãlit de explicaþia mea neconvingãtoare.
O parte din mine îºi dorea sã-mi dea drumul.. iar o alta nu. Pentru cã nu mai simþeam în acea îmbrãþiºare iubirea lui ca pentru o sorã.. ci.. o iubire mai mare.. ca pentru ceva mai mult decât o sorã.. De aceea nu mai stãteam atât de comod în braþele lui.
Înainte sã aflu, mã rog, nu eram sigurã sutã la sutã, dar înainte de asta, simþeam îmbrãþiºãrile lui inocente ca pe.. nu ºtiu.. ca pe o joacã.. sau.. Habar n-aveam ce gândeam.
M-am desprins din îmbrãþiºarea lui Johnny ºi m-am îndepãrtat puþin. Acesta se strâmbã puþin mirat ºi oarecum jignit. Ca sã mai schimb atmosfera, am întrebat zâmbind fals:
- ªi.. ce mai faceþi?
Ray dãdu sã spunã ceva, probabil în legãturã cu întâmplarea de ieri, cu Johnny ºi cu mine, dar Jenn îl lovi subtil cu cotul, iar acesta tãcuse, deºi nu ºtia sigur de ce Jennifer fãcuse asta.
- Bine.. tocmai m-am întors de la antrenamentul de Parkour. Frate.. a fost foarte greu.., spuse Johnny dând din cap.
- Aha.., am zis eu privind în altã parte.
Uitasem sã menþionez cã Johnny fãcea Parkour de mai bine de trei ani ºi cã se pricepea. Îmi plãcea sã-l vãd antrenându-se. Era.. plãcut.
Am stat toatã seara ºi am vorbit acolo, sus, în copac. Se fãcuse ora 21:30, ºi am decis cã ar fi mai bine sã plecam acasã.
Jennifer plecase mai devreme, deoarece mama ei o chemase, iar Ray, ei bine.. El pleca mereu mai devreme.
Dupã toate astea.. Începeam sã urãsc faptul cã rãmâneam singurã cu Johnny.
Eram aproape de bloc, dupã un drum scurt, tãcut ºi înrãutãþit de o ploaie rece de varã, când m-am oprit ºi l-am întrebat:
- Bro.. De ce nu i-ai chemat ieri pe Ray ºi Jenny?
Se opri o secundã ºi rãmase cu spatele. Se întoarse încet ºi spuse plecându-ºi ochii.
- Ca sã.. eu am vrut de fapt.. Am vrut sã stau mai mult cu tine.. singuri..
M-am încruntat în sinea mea ºi cred cã am fãcut asta ºi în realitate.. involuntar..
- De ce.. ?
Se strâmbã puþin apoi spuse oftând:
- Nu conteazã.. uitã de asta..
Se întoarse, gata sã plece, apoi am spus întingându-mã dupã el, ºi prinzându-l de mânã:
- Nu, Johnny, stai.. Spune-mi..
În momentul în care se întoarse, mã trase spre el, ºi mã îmbrãþiºã, iar în urmãtoarea clipã mã sãrutã.
Am fost buimãcitã la început.. Apoi când ne-am despãrþit, el zâmbea trist, nevrând sã-mi dea drumul. Nu ºtiam dacã sã-i trag o palmã sau sã zâmbesc ºi eu. Nici una dintre variante. M-am strãduit sã ies din strânsoarea îmbrãþiºãrii lui, ºi m-am îndreptat spre scãri.
- Nu, Tess.. stai.. Pot sã-þi explic..
- Nu. am rãspuns scurt ºi sec.
Am urcat repede, lãsându-l în urmã ºi fãrã sã-mi dau seama, în momentul urmãtor eram pe patul din camera mea, cu lacrimi în ochi.
De ce fãcuse asta…?