Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 2 3 4 5 6 … 16 Next »
/ Pafumul visarii

**Georgia Harris** · (This post was last modified: 27 Jun 2011, 16:29 by Georgia Harris.)

Parfumul visarii

Capitolul I
Si asa a inceput povestea...
Draga Ioana,
Un set intreg de anotimpuri a trecut de cand soarta a facut ca drumul nostu pana atunci comun sa se imparta in doua si sa trebuiasca sa pasim fiecare pe cate o poteca, fiecare pe alta cale. Asa cum ti'am promis in ziua despartirii ( nu pot uita cat de triste am fost amandoua cand tatal tau ne'a spus ca va veti muta in Anglia), aceasta promisiune nu poate fi incalcata, iti trimit scrisoarea anuala in care iti povestesc detaliat tot ce s'a intamplat in primul an scurs fara tine aici. Pot spune ca s'au intamplat destule si am invatat foarte multe...Vreau sa ma gandesc ca la ziua de ieri la clipele cand ne'am spus “goodbye”, la momentul in care am facut prima plimbare fara tine, la... dar nu pot, ori cat mi'as dorii nu pot caci de atunci mi se pare un veac, desi zilele trec cu repeziciune,dar atunci cand ma ma opresc si ma uit in urma imi dau seama cat de mult timp a trecut apoi il dublez sau triplez.
Mai sti? Ai plecat 17 iulie. Exact cu ziua asta am inceput si eu povestea -ti'o trimit in forma unui roman-. Mereu imi spuneai ca pot face unul iar acum am dispus si de inspitaria si subiectul care sa'l faca interesant...
*
Strazile prafuiete de atata indiferenta, gem in uitare la fiecare pas apasat pe spatele lor de trecatorii ca niste copaci ramasi doar cu scoarta, oameni pustiiti de sentimente de mila sau bunatate... Cunosteam toate drumurile si toate colturile, dar de la plecarea ta, imi pareau mai triste si mai neobisnuite, de parca acesta nu era orasul in care copilarisem eu si parca nimic nu avea noima, lucrurile, oamenii erau in locurile acele in care ma aflam si eu nici macar pentru simplu a fi, dar de ce ma limitez la ceilalti cand eu insumi nu stiam ce caut acolo. Ce am facut? Ce puteam face!? Am mers mai departe, trecand neobservata de fiecare persoana ca si cum nici nu as fi fost acolo, ca si cum un val nevazut imi oferea invizibilitate, nu cred ca in acele momente mai eram o materi, imi parea ca oamenii pot trece prin mine ca prin o fantoma,ca printr-un spirit imaterial. Ca sa te fac sa intelegi mai bine: eram si singura si trista, oamenii imi pareau atat de multi, o cat de multi, dar ma simteam ca si cum as fi fost singra in tot infinitul universului. M-am plimbat ore intregi pe strazi, poteci, trotuaruri, fara scop si fara a pleca de undeva si fara a ajunge in alta parte, a fost prima plimbare fara tine si mi-a ramas prima amintire...
Ma simteam pustie si mergeam spre casa, acolo unde, sa ma pot simti de mii de ori mai pustie...Si in drumul meu am trecut pe langa cineva, aproape ca m-am izbit de acel cineva si am incercat sa feresc o lovitura, dar umerii norsti s-au lovit unul de altul si baiatul acela care parea sa fi dorit ciocnirea poate din rautate, poate din indiferenta ori ura fata de toti, si-a intors privirea catre mine si chiar atunci l-am potrivit cu privirea observand clar trasaturile ce pana atunci ii fusesera, parca, in ceata. Era mai inalt ca mine si parea si mai mare, avea parul de un negru, atat de negru incat si abanosul si taciunele pareau chiar gri pe langa el, in fata stralucii gasite in ochii mari si caprui -caprui deschis- si soarele palea, darmite luna! Finta mea s-a cutremurat cu totul si parca intreg Totul odata cu ea, interiorul si-a deschis portile larga pentru a lasa sa intre o speranta ciudata fara nici o cauza, fara nici un gand. Cand el si-a intrors capul pe buzele mele a inflorit o sopta spusa mai mult pentru mine -caci nu a auzito nimeni si nici nu mi-am dorit-: Ajuta-ma sa visez!!! Si,si...si asa a inceput povestea. ...

**Ema Snow** · 27 Jun 2011, 17:44

Interesanta povestea ^_^ Acum chiar sunt curioasa ce se va intampla. Imi place ideea cu scrisoarea. Seamana mult cu tehnica jurnalului si asta a fost favorita mea la scoala Finna