'Pe firul de paianjen al memoriei'
|
22 Oct 2011, 03:21
(This post was last modified: 22 Oct 2011, 03:32 by Georgia Harris.)
Post: #1 |
|||
|
|||
"Pe firul de paianjen al memoriei"
![]() Ce repede trece timpul! Cate se pot schimba intr'un clipa! Stau in camera mea si imi amintesc de tot ce a fost si ma gandesc la tot ce mai putea fi si acum daca hazardul nu se opunea dorintei mele. Cum se poate oare ca intr'o singura secunda din viata care s'ar fi putut irosi ca oricare alta am ajuns sa iubesc un om pe care il uram? Oricum: Iubirea si ura peste care a curs ceva timp devin nostalgii ale trecutului, pe care le resimti in prezent si le dezlegi enigmele doar in viitor. Acum fiind prima data cand postez in acest nou Jurnal, imi este destul de greu sa si explic ceea ce zic, am prea multe in cap, prea multe pe care as vrea sa le povestesc si sa le dezbat si imi pare ca mai am asa de putin timp la dispozitie ca ar trebui mereu sa fiu grabita. Prima parte a povesti incepe in luna iulie, mai exact pe la mijlocul lunii. De atunci pana pe data de 7 septembrie, care imi va ramane mareu ca o pata de sange mereu proaspata sub care se afla o rana adanca, am trait viata cum nu am mai facut'o pana atunci, asa cum nici acum nu o mai pot face. Pe 1 august - ce zi!!!- am aflat ca pe langa drogurile cunoscute si cele mai putin necunoscute, mai exista unul nou, pe care eu insumi l'am descoperit, un drog cu un nume destul de ciudat pentru a fi drog, un drog cu par blond, ochi caprui si un dulce auriu bronz de munte foarte asemanator cu nuanta pe care o avea parul, un dorg caruia eu ii spuneam Alex. De atunci-de cand el a intrat in viata mea exact in momentul in care o asfel de relatie era complet nedorita, la fel ca el, care pentru mine a fost un nedorit- simplam existenta mi s'a complicat profund! De la urmatorul post pana la ultimul voi continua pozestea intr'un fel mai amanuntit. Lucrul asta este singurul care ma face sa il simt langa mine sa voalul care ne desparte voal gros de sute de kilometri. Acum avand in vedere ca e ora 3.30 ar trebui sa merg sa ma pregatesc de somn. Doar somnul ne undeste visele de ale celor dragi si ne apropie atat de mult incat uneori le simtim caldura respiratie pe pielea noastra ca si cum am fi imbratisati! Jo ![]() |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|