Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton

« Previous 1 2

/ perfect skin

OOC: Privat

BIC:

Isi potrivi mai bine palariuta rosiatica pe varful capului si-si privi pantofii pentru a fi sigura ca tinuta era cel putin respectabila,daca nu perfecta. Nu prea mai venea nimeni pe acolo sau poate ca da, dar daca era o straina nu avea de unde sa stie. La urma urmei,cine si-ar fi dorit sa fie intr-un loc in care energia negativa era la ordinea zilei,daca nu persoana care ea insasi exercita energie negativa? Dar cum lucrurile se pot schimba...Dar isi sterse acest gand din minte. Pentru ea nu exista schimbare,genul acela de schimbare. Se nascuse cu un scop,devenise ceea ce devenise cu un scop.Cu un tel,cu un vis pe care avea sa il indeplineasca. Sau avea sa moara. La urma urmei era unul si acelasi
lucru,caci pentru una ca ea era mai bine sa mori decat sa esuezi.

Isi infasura deci mainile in jurul taliei si isi continua drumul simtind greutatea pantofilor in picioare si auzind sunetul scos de contactul tocurilor cu solul. Pasii ei,si ea si acel loc neplacut. Energia intunecata se invartea acum in jurul ei,fara ca tanara sa isi dea seama.
Venise acolo cu un motiv,nimeni niciodata nu s-ar fi sinchisit sa zboare pe o matura defecta,intr-o rochie stramta pana in acel loc daca nu ar fi avut un motiv serios. Si nici nu vroia sa isi aminteasca cum e sa aterizezi folosindu-te de calcaie ca frane. Inca o mai dureau picioarele insa mai bine era sa se aleaga cu bataturi decat sa isi riste viata pe o nenorocita de matura defecta. Isi consulta ceasul. 14 fix. Orele fixe o binedispuneau. Nu intelesese niciodata de ce. Ramase cu privirea atintita pe cadran pana ce ora se transforma in 14:05 apoi isi continua drumul,la fel de tacuta ca intotdeauna.

Pasi agale pe alea intortocheata. Gandurile ii zburau aiurea iar el isi dorea sa fie acolo, sa retina orice detaliu neimportant. Tipic lui. Pierdut undeva in negura amintirilor si fara o destinatie anume, Gabriel incepu sa se indrepte incet incet catre centrul orasului. La fel de pustiu ca de obicei, sentimenul de oras fantoma si vantul care se lovea de ferestrele deschise ale caselor parasite. Totul parea desprins dintr-un film de groaza prost regizat. Dar.. nu ii pasa. Considera ca totul este ascuns undeva dupa o panza subtire.

I se paru ca vede o silueta la capatul celalalt al drumului si din refelx verifica daca are sau nu pelerina cu emblema Viperinilor. Dar nu. Era una simpla, aparent fara nimic special. Sunetul clopotelor trase undeva prin oras il luara complet prin surprindere. Din cate stia el in Little Hangleton nu mai batusera de foarte multi timp clopotele iar acest lucru era cu siguranta un semn nu prea bun.

Daria inchise ochii pret de o clipa apoi se intoarse in directia opusa. Oh,o creatura. Vampir?Varcolac? Vrajitor? Nu,un invatacel. Mirosul de carne proaspata ii invada narile si facea ca instinctele sale animalice sa scape de sub control. Aproape,atat de aproape. Razele lunii erau acoperite de norii intunecati. Atata timp cat avea sa ramana astfel,nimeni nu ar fi avut de ce sa se teama. Nu se uitase pe calendar,nu stia daca urma sa fie luna plina curand. Cert era ca ea se simtea ciudat si ca fara sa realizeze,se apropie de el.

De ce esti aici? Acum?
Vocea ei rasuna ca un ecou,lucru comun pentru cei din familia ei. Da,familia ei de sange-puri. Era o mandrie sa fi un Bennet,uneori,dar si un chin. Vrajitori tradatori, Intunecati. Dar nu multi tineau cont de asta,uneori. Nici ea. Pentru ca nu se vroia printre randurile lor.
Viperin,cumva?
Daca avea sa raspunda afirmativ,ar fi continuat discutia. Daca nu,ar fi mers mai departe.

Umn.... Da, sunt viperini si practic nu caut nimic. Nici macar nu stiu cum am ajuns aici! Spuse brunetul oprinsu-se pentru cateva clipe din mers. Intr-un fel sau altul nu stia de ce se afla acolo. Plictiseala de la castel fusese principalul motiv pentru care plecase fara sa stie unde. Ajunse in Little Hangleton prin intermediul unui portal. Cerceta locul cu privirea si isi ciufului parul aflat in toate directiile. Dar tu ce cauti aici? Sa stii ca locul asta e impanzit de Devoratori! O avertiza baiatul si isi continua ideea dar in gand: Si eu sunt unul dintre ei. Aproape nimeni din scoala nu ii stia micul sau secret intunecat iar cei ce stiau ii promise ca o sa il pastreze doar pentru ei. Clopotele isi incetara zdranganitul enervant iar Gabriel se bucura in sinea lui de acest lucru. In sfarsit liniste.

• Ma mir,sincer. Nu sunt multi care ajung aici din lipsa de interes. Fiecare om avea propriul sau interes,propriul sau plan. Depindea doar cum si cand avea sa il pui in aplicare si urmarile indeplinirii lui. Ea,desigur,ca toti ceilalti,incadrandu-se in tiparele acelei vremi,ale acelei mentalitati, isi urma propriile interese. Tocmai de aceea se afla acolo.
  
  Ii auzi avertismentul cu privire la prezenta Devoratorilor,iar acest lucru o facu sa zambeasca scurt,aproape imperceptibil in coltul gurii. Dar tu de unde stii? El era un copil pana la urma,putin cam teribilist si ciudat - cum fusese si ea,de altfel - dar pana era un Viperin,iar contactul sau cu Intunecatii nu era ceva iesit din comun,ci un lucru extrem de previzibil. Daca mai era si sange-pur,atunci lucrurile erau clare pentru ea. Isi infasura bratele in jurul taliei,apoi ii astepta raspunsul. Conversatia lor depindea numai de modul in care tanarul avea sa raspunda. Si dupa cat il analizase,cu siguranta avea sa fie ceva obisnuit. Doar era un Viperin. Stia cum sa isi ascunda interesele,gandurile,secretele.

Umm... De unde stiu?Repeta el usor ironic. Asta e mai putin important. Cert e ca daca nu esti atenta la toate detaliile din jurul tau ai putea sa dai de belele. !Raspunse ranjind pentru o clipa. Ar fi preferat ca domnisoara din fata lui, al carui nume nu il cunostea inca, sa nu ii stie micul secret. Doar nu degeaba de numea secret. Isi lasa usor capul intra parte isi ciufuli parul brunet. Devenise un obicei destul de enervant atat pentru el cat si pentru cei din jur dar nu facea nimic pentru a se schimba.

Asadar, care e numele tau, domnisoara? O intreba privind-o atent si facand o scurta reverenta fara sa o scape pe fata din ochi. Se intreba de ce nu poarta o pelerina obisnuita dar decise ca era mai bine sa tina intrebarea pentru el altfel ar fi intrat prea mult intr-un amanunt pe care avea sa il uite cat mai curand posibil.

• Incepu sa rada cand il auzi. Atat de puternic si batjocoritor,de parca ar fi auzit bancul anului. Ochii ei sclipeau iar corpul ii tremure. Se simtea plina de fericire, de superioritate. Cand il privi din nou,un nou val de veselie rautacioasa o lovi,contractiile abdominale sporindu-si intensitatea,astfel incat durerea de stomac de amplifica. Lacrimi mari ii curgeau pe fata.'' Belele? Mai bine te-ai intoarce la Hogwarts.''
  Isi intoarse apoi privirea inspre locul de unde venise,in urma cu cateva minute. Deocamdata nici un Dementor.
  
  Inchise ochii si incerca sa se calmeze desi ranjetul sardonic inca ii ramase intiparit pe buze. Ii auzi intrebarea cu privire la numele ei si de abia se putu abtine sa nu inceapa iar. '' Pari cu bun simt,domisorule. Multumeste-te sa imi spui Bennet. Imi urasc prenumele.
  
  Isi aprinse o tigara,inhaland fumul adanc in plamani pentru a scapa de senzatia neplacuta pe care i-o oferea lipsa tutunului. In sinea ei se intreba cati ani putea sa aibe pustiul acela. Cel mult 16. Era un copil,asa cum se vedea. Un copil care se credea superior iar astfel de specimene ii provocau cea mai autentica sila. '' Randul tau,monsieur.'' - continua pe acelasi ton sarcastic
  

A se intoarce la Hogwarts nu se reprezenta pe lista lui imaginara cu lucrurile care trebuia sa le faca in acea zi. Defapt, ar putea sa spuna prea bine ca acea lista era aproape goala. Nu cred ca o sa ma intorc la Hogwarts. Cel putin nu in seara asta! Spuse viperinul, ultima propozitie destul de incet incat sa o auda doar el.

Auzidu-i urmatoarea replica isi dadu seama (din nou) ca nu ar mai avea sens sa intrebe de ce isi ura prenumele. Gabriel von Hise. German. Spuse brunetul mutantu-si brusc privirea asupra unei cladiri aproape distruse. Ura in general sa ii vada uimiti pe cei din jurul sau si sa intrebe retoric daca era sau nu german dat fiind ca numele spunea totul.

• Originea sa germanica o facu sa il vada altfel. Adora pur si simplu barbatii de origine germana,insa din nefericire el era doar un copil. Cea mai mare dorinta a ei era un anumit barbat,compatriot al lui Gabriel. Dar acest lucru trebuia uitat,atat de ea cat si de toti care ii cunosteau o anumita taina. In cele din urma il privi,zambind normal. '' Incantata sa te cunosc. Dupa cate pot observa Hogwarts-ul nu este locul tau favorit. ''
  
  Majoritatea persoanelor adorau castelul si il pretuiau ca pe o adevarata comoara. Nu si ea. Cei mai nenorociti ani ai existentei sale fusesera cei de la Hogwarts. Cu orele nesfarsite,colegii pusi pe farse,nu pe invatat,luptele cu Cercetasii si meciurile de Vajthat. Desi fusese capitanul echipei,nu putea spune ca isi iubise colegii sau sportul vrajitoresc. Defapt,se numea un vanator de note si de putere. Cauta respectul si teama celorlalti,pe care din cate se parea,il obtinuse. Majoritatea elevilor o evitau si acum,la fel si fostii colegi.'' Nici al meu.''
  

Loc favorit e gresit spus. Imi place acolo intr-un fel sau altul dar asta nu inseamna ca refuz o plecare neanuntata din castel. Ii raspunse viperinul. A fi elev la Hogwarts avea atat avantaje cat si dezavantaje. Plimbarea noctura, planurile inchegate pe timpul noptii cand somnul iti lipsea cu desavarsire dar si descoperirea unor lucruri secrete si sentimenul de triumf reprezentau un lucru placut iar brunetului ii placea la nebuie. Singurele piedici era pisica aceea nesuferita pe nume D-an Norris si ingrijitorul Fitch.

Cativa fulgi albi incepura a se cerne din inaltul cerului. Norii cenusii acoperisera bolta cerasca lasand acum asupra oamenilor mantia rece a iernii. De toate formele si marimile, micile cristale incepura a se aseja peste tot in jurul lor. Intr-un mod involuntar, se ciufuli alungandu-si din par cei cativa fulgi rataciti. Nu ii placea sa isi simta parul ud decat in anume circumstante. Ofta in sinea lui si verifica ora de pe ecranul telefonului cu tuch : 14:24. Sesiza ca nu are nimic de facut sau de rezolvat, lucru enervant. Sper ca nu te tin in loc din ceea ce ai de facut pe aici.