Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Petrecerea

" De azi eu lupt pentru tot ce am vrut, tot ce-am visat mereu si n-am avut" sopti Ronnie intrand cu pasi leganati in sala de fetivitati a conacului. Primul lucru pe care-i cazura ochii atunci cand intra in camera fu tortul de martipan bleu de doua etaje ce fusese pozitionat central pe masa lunga din lemn de trandafir de catre Helena. 'Iti raman datoare, surioara' gandi viperina.
" Mi-e frica de trecut, de tot ce n-am putut"fredona Ronnie in timp ce se plimba prin camera pentru a se asigura ca totul era perfect pentru petrecere. ' Oare unde o fi toata lumea?' se intreba pe sine viperina.
Dezamagita ca inca nu ajunsese nimeni, Ronnie se aseza usor pe pervazul geamului de pe peretele estic. Se simtea bine intr-un fel pentru ca atunci cand era singura insemna ca nu era nimeni care s-o deranjeze. Dupa ce se gandi la asta, deschise geamul, iar apoi isi scose din micuta posetica alba pachetul de tigari. Lua cu multa grija o tigara din pachet, iar apoi o duse la buze, fiind atenta sa nu i se duca rujul. Trase gentil din tigara si simti cum plamanii ii sunt umpluti pana la refuz cu fum. Era un sentiment placut, o eliberare. Vedea fumul cum se ridica la cer, iar apoi isi deviaza incet cursul zburand pe geam si simtea cum spiritul ei face intocmai ca fumul. Dupa ce-si termina tigara isi indesa la loc pachetul de tigari si se ridica in picioare pentru a putea avea o imagine de ansamblu a salii. Totul in jurul ei era alb, roz sau bleu. Camera parea ca si cum ar fi fost desprinsa dintr-o poveste cu zane. Dupa ce se mai uita o data la camera realiza ca pentru prima data se potrivea si ea cu un decor. Rochita ei alba legata la mijloc cu o pamblica verde se potrivea foarte bine cu pantofii albi cu bot rotunjit si tocuri imense. Imediat dupa ce-si analiza garderoba realiza ca aceea nu era ea. Ea nu purta astfel de haine. Oare ce se intamplase? Oare sa fi fost atat de frumos impachetata intreaga garderoba in cutia aceea roz pe care tatal sau de abia i-o trimisese din Franta? Dar pana la urma de ce-i trimisese el asaceva? Deobiecei acestea erau cadourile pe care le primea Helena. Ea primea doar carti de vraji si potiuni de unde putea afla informatii despre magia neagra.
Sunetul unei batai in usa ii intrerupse gandurile.

Pasii Bellei rasunara pe aleea conacului Rose. Cercetasa zambi usor, privindu'si rochia albastra, ca de lazurit contrastand puternic cu pielea ei alba si parul ciocolatiu si lung, revarsat in cascade pe spate. Sandalele cu un toc mic pasira ezitante pe treptele de piatra de rau ale casei, iar apoi fata se trezi in fata unei usi impetuaose, din mahon.
Ciocani usor, sperand ca nu intarziase. Cativa pasi se auzira dinauntru, iar apoi Ronnie ii deschise.
"-Bell? Hey" spuse ea, cu un zambet.
Cercetasa nu se putu abtine sa nu surada, placut impresionata.
"-Esti superba" sopti ea, cu o voce complice.
"-Nu e genul meu, dar.." incepu viperina.
"-Dar ti se potriveste de minune!" chicoti Bell, intrand in casa.
O intampina o aroma blanda de frezii si portocale. Pasi in living, si nu putu sa nu observe bogatia de roz, alb si albastru. Pe o masa din lemn de trandafir era asezat un tort imens.
"-Totul arata perfect" murmura ea, cu un ton admirativ.
Brusc, se intoarse spre Ronnie si ii dadu cutia frumos impachetata pe care o tinea in maini. Uitase de cadou.
"-Sper sa'ti placa.." sopti ea, cu blandete.

Puteam pur si simplu sa Dispar si sa Apar pe aleea in care se afla resedinta Rose, insa am preferat sa-mi fac timp in aceasta zii sa ma simt ca o Incuiata, si sa merg pe jos, prin zapada spre marea petrecere a lui Ronnie, una dintre putinele viperine care imi erau prietene.
M-am pregatit rapid in oglinda, aplicandu-mi putin machiaj pe fata, nu prea stident, apoi m-am imbracat rapid, si nu in ultimul rand, am impachetat cadoul care il facusem lui Ronnie.
'' Te descurci ?'', se auzi vocea fratelui meu, din cealalta camera.'' Ce-ar fii daca te acompaniez la petrecere?'', intreba ironic.
'' Uuu. Macar acolo ma pot lipsi de tine.'',am spus serioasa, apoi i-am trantit usa in nas.
Eram mandra de cutia nici mare, nici mica pe care o impachetasem in culoriile verde si argintiu, care sclipeau.
Vantul imi biciuia fata, insa nu ma deranja. Imi inchipuiam cum avea sa fie petrecerea..
'' Grozava.'',am soptit, fericita.
Speram sa-i placa cadoul de la mine, mai exact un latisor cu un medalion in forma de sarpe, cu cateva cristale si smaralde in culoarea verde, culoarea casei sarbatoritei; si cateva farse de la Zonko, special facute pentru Ronnie ; si nu in ultimul rand, stiam ca este o jucatoare de Vajthat nu prea buna, de aceea ii cumparasem Matura Zvãpãiatã ,de la magazinul Vajthat Magic.
Am tras aer in piept, apoi am sunat la soneria familiei Rose, si am sperat ca in curand cineva imi va deschide usa.

Alice mergea pe strada principalã din Peºtera lui Godric, înaintând cu greu prin zãpadã cãtre casa lui Ronnie. Din fericire, frigul nu era de nesuportat, ºi putea sã þinã cadoul în mâini fãrã sã-ºi facã probleme. Ajunse în faþa casei. Dar nu era singura. Mãcar nu întârziase. Se îndreptã cãtre uºã ºi o recunoscu pe Ashlyn.
-Bunã, Ash! zise astropufa.
-Alice! Bunã, rãspunse aceasta. Mã bucur sã te vãd.
-ªi eu la fel! Te-aº îmbrãþiºa dar mi-e cam greu acum. Stai sã intrãm înãuntru.
Uºa de deschise, ºi în prag stãtea Ronnie, mai frumoasã decât o vãzuse Alice vreodatã, îmbrãcatã într-o rochie albã, prinsã cu un cordon verde. Aceasta le pofti înãuntru pe fete, care îºi dãdurã gecile jos, ºi o urmarã pe sãrbãtoritã cãtre sala de bal. Alice îºi asculta zgomotul fãcut de tocurile negre pe piatra rece, ºi privi faldurile rochiei de un albastru deschis, fãrã breele, ºi prinsã sub bust cu o panglicã albã.Odatã ajunsã, amundouã îi oferiserã cadourile, întâi Ahlyn iar apoi Alice.
-Poftim, spuse astropufa îmbrãþisând-o pe sãrbãtoritã. La mulþi ani, chiar nu ºtiu ce aº putea sã îþi zic, doar sã fii fericitã de acum încolo.
-Merci Alice! Ce e în pachet?
-Pãi, deschide-l ºi o sã vezi. Nu ºtiu sigur dacã o sã-þi placã. Ronnie deschise micuþa cutie ºi scoase o brãþarã fãcutã manual pe care scriau iniþialele fetei.
-Oh, Alice, e minunatã, merci mult! Cred cã ar trebui sã aºteptãm pânã vin ºi ceilalþi.
Alice traversã sala ºi o îmbrãþiºã pe Bell, îmbrãcatã la rândul ei într-o rochie albastrã.
-Alice, ce faci?
-Bine! Nu îmi vine sã cred cã iar ne îmbrãcãm în nuanþe diferite de albastru.
-Ce vinã am eu cã e o culoare superbã, ºi cã ne place amândurora?
-Pãi, cred cã nicio vinã, dar de acum ne vorbim dinainte, sã nu se mai întâmple.
Uºa sãlii se deschise, ºi in salã intrã un nou invitat...

Paseam lejer spre conacul Rose. Am avut noroc ca in acest weekend ma aflam la conacul Andrews,astfel aveam sa ajung mai repede fara nici o vraja si nimic de genul. Astazi imi propusesem sa ma distrez. Acum ma ingrijora faptul ca nu stiam daca ii va placea cadoul lui Ronnie. Ei,aveam sa aflu in curand. Rochia mea lunga rosie de saten fasaia putin sub paltonul meu negru,iar pantofiorii mei negri cu greu suportau trecerea prin zapada. De ce nu am putut sa imi iau si eu pur si simplu niste cizme? Am ajuns in fata conacului Rose si am admirat cum arata pe dinafara , inca nu fusesem aici de cand o cunosteam pe Ronnie,o Viperina foarte de treaba si una in care puteai avea cu siguranta incredere.
Am avut noroc pentru faptul ca ea a fost si cea care mi-a deschis usa. Am imbratisat-o,dupa care am strigat entuziasmata:
"La multi aniiiii!"
-Merci. , spuse ea .
I-am intins cadoul in care se afla o bratara din argint cu niste pietricele verzi pe ea,in culoarea casei lui Ronnie si un lantisor de argin,care avea o singura piatra in mijloc,o piatra de Jad,de un verde intens.
"Cum e?",am intrebat-o eu pe Ronnie asteptand un raspuns sincer din partea ei.

Ronnie o imbratisa pe Rose.
" Este minunat. Multumesc" spuse Ronnie
" Cu placere" zise vizibil usurata Rosalie
Ronnie isi puse bratara la man, chiar langa cea de la Alice.
" Imi pare rau, lantisorul am sa-l port data viitoare" ii explica viperina aratandu-i medalionul superb in forma de sarpe de la Ashlyn.
" Inteleg" sopti Rosalie cu zambetul pe buze " Ce frumosi sunt acestia" ii complimenta soimeanca cerceii cu smaralde pe care Bell i daruise.
" Bell este un geniu" spuse amuzata viperina
Era asa de frumos sa fie incurajat de prieteni carora le pasa de ea. Oare ei stiau de genocidul ce avea sa urmeze. Aceasta petrecere era doar linistea dinaintea furtunii, iar unii invitati stiau asta foarte bine.
Ronnie isi scoase toate acele ganduri din cap si se aseza langa Alice si Bell care vorbeau de zor. Viperina observa ca ambele fete aveau rochii in nuante diferite de albastru. Inainte de a intra in vorba cu ele le admira de la distanta. Cat de norocoasa sa fie o persoana sa aiba trei prietene care sa fie sefe de casa? Oare era in stare sa le tradeze prietenia si sa le atace pe ele si pe famiile lor? Oare asta insemna sa fii de partea intunericului? Sa n-ai niciun principiu?

Rochia mea neagra care trecea foarte putin de genunchi nu imi tinea prea mult de cald. Dar ma rog,aveam sa ajung imediat. M-am tot gandit ce sa ii iau colegei mele de la Viperini de ziua ei si nu imi puteam da seama ce,abia in ultimul moment hotarasem acest lucru. Am injurat foarte tare cand m-am impiedicat de o piatra si era sa cad. Mi-am dat jos paltonul fix cand am ajuns in fata conacului Rose iar cativa Vrajitori se uitau ciudat la mana mea,da,cu siguranta la Semnul Intunecat. Mi-am dat ochii peste cap fiindca uitasem sa imi iau jacheta neagra de acasa,asa ca rochia mea care avea doar niste bretele nici macar nu putea sa acopere putin din Semn. Eh,asta era acum. Am batut in usa , iar Veronica imi iesise in intampinare.
"La multi ani,Viperino!",i-am spus eu zambind. Si ea se uita ciudat la mana mea. Da , se pare ca nimeni nu stia inca faptul ca sunt un Devorator. Ma gandeam cum vor reactiona restul cand vor sti ca o Devoratoare a Mortii se afla printre ei.
"Tu...deja esti...?"
"Da!",i-am raspuns eu inainte sa termine propozitia fiindca stiam ce are de intrebat,de spus.
I-am intins cadoul in care se afla o carte intitulata "Cum vei fi un Devorator Adevarat" care era infasurata intr-un material de un verde minunat in culoarea casei noastre. Altceva chiar nu stiam ce sa ii daruiesc , speram sa ii placa,iar langa mai avea o bratara simbolica de Viperin.

Pasii rapizi ai unei siluete suple, se auzeau in departare, batand cararile denivelate din imprejurimi. Pamantul tare ii conferea oarecare liniste sufleteasca, caci asa era sigura ca nu avea sa cada, sau sa impiedice de multimea de ganduri pe care le purta in piept. Greutatea lor isi faceau balanta in ochii mari ai fetei, determinand-o sa se indeparteze din ce in ce mai mult de ea insasi, incercand sa uite acel trecut cutremurator ce o sfasia in bucati subtiri, abandonate undeva, pe malul unui rau ... de sange.
'Trebuie sa uit macar pentru o clipa de tot ...
Voi parea increzatoare si fericita. Promit.', ii vorbi o voce stranie in sinea sa.
"Trebuie.", sopti si Cryss, vorbele-i fiind luate de palele usoare de vant ce-si faceau loc bland printre copaci.
In sfarsit se afla in fata usii care avea sa o duca in cu totul alta lume, una paralela, situata undeva sus, foarte sus, intoarsa spre Inaltul Cer, pe cand ea, era doar o bucata rupta intr-un desen frumos, pierdut de mult.
"Hey ... Cryss ! ", spuse o voce din spatele lui Ronnie, iar apoi viperina insusi, de data aceasta lasandu-si toata ironia deoparte.
"Hey. Cum te simti de ziua ta ?", ii raspunse Cryss, vrand sa para cat de bine dispusa cu putinta, desi stia ca orice ar fi fost, Ronnie nu avea sa-i raspunda niciodata gen : Nu ma simt bine, sau Partea intunecata din mine a preluat controlul.
"Bine. Chiar bine .", ii raspunse aceasta, comtinund :
"Imi astept invitatii. Haide intra."
Si cercetasa inainta, lasand o plasa mare de cadou si un pliculet pe masa.
Spera doar sa ii placa, caci se gandise mult timp la cadoul potrivit si in cele din urma reusise sa gaseasca ceva.
Era deasemenea o carte - Magie Neagra.
Si poate lumea se intreba cum de o cercetasa putea sa-i dea asemenea lucruri unei viperine. Nu parea logic, nu ?
Desigur ca nu, insa Cryss o cunostea destul de bine pe Ronnie ca sa stie ca oricat de viperina ar fi fost nu putea sa le faca nici un rau. Nu o lasa inima.

M-am chinuit sa ajung cat mai repede.
-Tataaa... Poti sa calci putin acceleratia? Suntem doar vrajitori...
-Da, draga mea, dar intr-o societate de Incuiati nu se zboara pe maturi...
Mi-am dat ochii peste cap. Tata ma enerva la culme. Era ca un copil de 5 anisori.
-In sfarsit...
Masina se opri cu un scartait in fata conacului Rose, un conac ce se parea primitor. Am luat in graba cadoul, l-am pupat pe tata si am plecat impreuna cu Alice la party. "Ding-ding!" se auzi clopotelul la usa. Mi-am aranjat pentru a mia oara parul si am asteptat sa imi deschida cineva. Din usa razbatu capul lui Ronnie.
-La multi aniiiiiiiii!
Am inceput sa o imbratisez si s-o pup, de parca ai fi zis ca eram o nebuna venita de la azil.
-Ahm. Scuze... Asta este pentru tine.
I-am inmanat un pachetel pe care scria "Pentru Ronnie. Cu drag, nebuna de Hayley." Alice ii dadu si ea alt pachet si am plecat la petrecerea adevarata. Pacat ca era un pic cam prea linistita pentru mine... Mi-am scos paltonul, dezvelindu-mi rochia neagra cu bretele pe care o iubeam asa de mult. Aratam acum si eu a fata!

Helena isi mai privi inca o data rochia in oglinda cea mare din camera sa, netezind usor satinul violet inchis; se potrivea perfect cu parul sau castaniu ondulat, ce ii cadea in valuri peste umeri. Oricum isi adora costumatia: rochie fara bretele si pantofi Christian Lacroix, trimisi de tatal sau din Franta. Auzi insa niste zumzete si chicote de jos, semn ca niste invitati sosira deja. Ronnie avea sa o omoare ca pierduse atata timp in fata oglinzii.
Cobora cu pasi repezi scarile de lemn de stejar, ajungand in sufrageria mare, unde era mai toata lumea. Avu grija insa sa ia cadoul pentru sora sa ce il plasase strategic pe hol.
"-La multi ani, Ronnie!"striga Helena cu o voce entuziasmata si se duse sa-si imbratiseze sora.
"-Multumesc Helena. Stii ca inseamna mult pentru mine."zambi Ronnie, iar sora sa ii facu din ochi.
"-Hey Bellyshor, Al, ce mai faceti?"intreba cercetasa asezandu-se la masa mare.
"-Destul de bine, mie imi place petrecerea."zise Bell.
"-Si sper ca nu o sa fie nebuneala si aici."chicoti Alice, iar Helena zambi ironic.
La usa suna cineva..

OOC: Stiu ca vroia sa continue si Bella, asa ca...your turn, N.