Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

1 2 3 Next »

/ Picaturi amare

Salathiel Donnerkrieg / Isabella River


Geamul gros si rece se aburea sub rasuflarea lui Sal, iar baiatul incerca sa indeparteze tesatura incetosata inainte ca alta sa se formeze. Afara ploua marunt si rece, insa camera in care statea viperinul era destul de calduroasa. Trecu inca o data mana peste sticla rece, apoi se intoarse in patul sau. Statea aici de trei zile deja, dar mai avea nevoie de inca multa ingrijire pana sa isi vindece ranile primite in acea goana nebuna prin Durmstrang. Spera sa se intoarca mai repede in mijlocul elevilor si sa o intalneasca din nou, sa vada cum se simte, sa ii multumeasca.
'Ronnie...' ofta el incet.

• Dupa ce auzi ultimele vesti, Isabella iesi din Pivnita Viperinilor si ignora Marea Sala, din care se auzeau sutele voci ale elevilor de la Hogwarts ce luau masa de seara. Se bucura oarecum ca toti erau la cina in acele momente, pentru ca toate coridoarele castelului erau linistite si nu era nici urma de vreun elev.
  Se opri in dreptul unei ferestre si asculta cu stropii mari si grei de ploaie bateau in sticla fina. Ofta la amintirea zilelor calduroase de vara. "O sa fie o iarna lunga.." isi spuse in gand.
  Se intoarse pe calcaie si porni spre Aripa Spitalului.
  Auzise ce se intamplase cu Salathiel dupa "aventura" aceea in Durmstrang - dandu-si seama ca ii spusese, desi in gand, numele intreg, o uimi pentru cateva secunde, pentru ca abia ii putea pronunta numele bine si de aceea apelase la prescurtarea "Sal".
  Nu il cunostea foarte bine si nu vorbisera prea mult, dar erau Viperini si Viperinii erau uniti; in plus, ii placuse modul lui de gandire cand il vazuse la conferinta aceea organizata de Ronnie.
  
  Deschise usa incet, incercand sa nu faca prea mult zgomot. Nu stia daca erau permise vizitele la acea ora, dar nu prea ii pasa.
  "- Sal ?" intreba Isabella sperand ca acesta sa ii raspunda simplu si nu sa o sperie sarind de dupa vreo perdea sau ceva.

Nimic nu ar fi putut sa-l prinda nepregatit pe Sal, care de cate ori auze zgomote arunca cateva blesteme, apoi intreba cine e si apoi se uita sa vada daca mai traieste cineva pe acolo. Din fericire dupa ceva interactiuni cu diferiti elevi, reflexele viperinului se mai temperasera. Atent la ploaia de afara insa, baiatul reactiona prompt la aparitia Isabellei.

"Avada keda..." se opri brusc realizand cat de ridicol arata. Mana stanga ii era legata la piept, nu avea bagheta iar mana dreapta, pe care o intinsese inainte, era acoperita cu bandaje. Mai facuse multe blesteme de neiertat fara bagheta, dar nu bandajat in halul asta, aproape incapabil sa isi miste mana.

"Scuze, Isa." mormai el, cand vazu cu cine are de-a face. "Hai, intra, nu-i nimeni pe aici, ca de obicei."

• Isabella il privi oarecum speriata si apoi incepu sa rada. Sal ii arunca o privire enervata si fata inceta din chicotit.
  "- Scuze. Dar ar fi trebuit sa te vezi.." vorbi Isabella apropiindu-se, apoi continua imitandu-l si gesticuland frenetic: "Avada keda.. puff !"
  Vazu o urma de zambet pe chipul lui Sal, dar inceta cu gluma.
  
  Il studie pentru cateva secunde si realiza ca era destul de grav ranit si probabil avea sa dureza ceva pana sa isi revina complet. Se uita pentru cateva clipe la geam si se intreba cand avea sa inceteze ploaia aceea. Stramba usor din nas si studie camera in care statea Viperinul.
  "- Nu-i nimeni aici, ca de obicei." spuse acesta.
  Isa ridica o spranceana intrebator:
  "- N-a venit nimeni sa te vada pana acum ?"

Sal se duse spre pat si se aseza acolo, invitand-o pe viperina sa i se alature. Nu mai avea niciun chef sa priveasca afara, ala atmonsfera numai buna pentru o depresie de toamna.

"In afara de o vindecatoare grasa, n-a trecut nimeni pe aici. Chiar, tu cum de te-ai ratacit incoace?"

Nu putea crede ca venise sa-l vada, nici nu se cunosteau decat din vedere si nu venisera sa-l viziteze colegi care il stiau, daramite cineva cu care nu avusese de-a face.

• Isabella isi aminti cum se simtea cu ceva timp in urma, cand trebuise sa stea si ea in spital. Alunga acea amintire - ura spitalele. Se aseza pe marginea patului si ridica din umeri ca raspuns la intrebarea lui Sal.
  "- Nu m-am ratacit." rase ea scurt, apoi il privi serioasa. "Pe bune."
  
  Fusese in situatia lui si nu ii dorea nimenui sa treaca prin asta. I se parea ciudat si dezamagitor cum nimeni nu venise sa-l viziteze; in fond.. erau cu totii colegi si prieteni. Nu intelegea exact de ce venise sa-l vada tocmai ea; abia daca vorbisera si e drept ca se stiau mai mult din vedere.
  Dar fiind de atatia ani la Hogwarts, Isa stia cat de bine este sa ai un prieten atunci cand ai nevoie - mai ales ca ea si-i pierduse pe majoritatea, pentru ca plecasera de la Castel cu timpul. Mai marasesera Kennya, Ronnie si Lexie, iar acum il avea si pe Matt, chiar daca el statea in Hogsmeade.
  
  Vazu expresia intrebatoare si cam sceptica a Viperinului, asa ca rosti calma:
  "- Daar, daca te deranjez cu ceva, pot pleca."

Nu mai departe de saptamana trecuta Sal statea cu aceeasi fata si inca altele de la viperini in Camera de zi a viperinilor. Atunci nu o prea bagase in seama, desi se distingea oarecum dintre celelalte, dar ii pastrase amintirea in minte si acum isi aminti de ea. Se simtea intr-un anume fel cand era prin preajma, ca si cum ar fi vrut sa inchida ochii si sa se scufunde in ceva cald de unde sa mai vorbeasca doar folosind mintea. Era una dintre ciudateniile unui clarvazator sa simta lucruri de acestea in prezenta diferitelor persoane.

"Nu deranjezi, daca as fi vrut sa pleci as fi folosit un farmec de alungare nu te-as fi invitat sa stai jos." observa Sal, sumbru.

• Viperina se incrunta ganditoare. "Destul de corect." isi spuse in sinea ei.
  La modul in care vorbea si la modul in care se misca, n-ai fi spus ca Salathiel era grav ranit - desi asa parea, la cate bandaje avea. "dar asta e bine." continua sa vorbeasca fata in gand. "Isi va reveni curand, iar astfel vom avea in continuare sanse mari sa castigam Cupa."
  In plus, chiar daca era doar o singura persoana, la numarul scazut la Viperinilor, diferenta se observa.
  
  "- Cand iti vei reveni ? Si cum de ai ajuns in halul asta ?" intreba Isabella si facu un gest cu mana dreapta spre corpul plin de bandaje al lui Sal.

'Halul asta'
Sal se privi, fiind curios daca arata chiar asa de rau pe cat aratau spusele fetei. Intr-adevar, arata. Desi singurele rani serioase erau cele de la picior si mana stanga, avea mii de zgarieturi si vanatai, arsuri si alte semne ale diferitelor vraji care il lovisera.

"Cred ca o sa-mi revin in doua-trei zile. Trebuie sa vina pe aici un vindecator mai priceput pentru ca efectele catorva vraji sunt cam dificil de indepartat. Cat despre cum am ajuns asa..." se opri baiatul, incercand sa-si gaseasca cuvintele. Era destul de nepotrivit sa ii povesteasca Isei despre magie intunecata, focul demonic, documentul ascuns.

"Sa zicem ca am avut cateva neintelegeri cu niste tipi de la Durmstrang si ei au sfarsit mai rau decat mine." zambi el.

• Isabella rase la remarca lui Sal si pe moment vru sa intrebe ce voia sa spuna cu ultima fraza, dar se abtinu. "Cine stie ce sadisme imi povesteste si nu mai pot dormi la noapte." glumi in sinea ei.
  "- Important este ca vei fi bine pana la urma." ii raspunse Viperina dand scurt din cap.
  
  Se uita in jur si nu se putu abtine sa nu intrebe:
  "- Sal. Tu ce faci aici toata ziua ?"
  Camera era goala si in afara de peretii albi si paturile insiruite unul dupa altul, unele noptiere si cateva chestii de pe acestea, nu mai vedea nimic special.
  Decorul o deprima si o ducea cu gandul la un fel de tortura interioara. Isi alunga toate gandurile si stranse puternic ochii, apoi ii redeschise.
  "Sa ai grija sa nu te imbolnavesti, Isa.." isi spuse in gand.