Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Pieces

• - Deci considerai ca ne intelegeam, zambi Cercetasa.
  Timpul trecut ii spunea multe. Insa, in loc sa primeasca raspunsuri, daduse doar peste alte intrebari. Rosalie arata la fel de nesigura ca intotdeauna rostind acele cuvinte. Isi dori dintr-o data sa aiba ceva care sa-i faca emotia starnita in trup sa mai dispara; ceva linistitor. Isi intoarse capul si vazu pe masuta de langa ea o scrumiera si un pachet de tigari. Camera Necesitatii se parea ca stia mult prea bine ce isi dorea tanara. Lua o tigara si incepu sa o invarta printre degete. Ii arunca o privire lui Rosalie.
  - Daca vrei si tu, tot ce trebuie sa faci e sa ceri.

Daduse negativ din cap. Incerca sa se lase de fumat, desi stia ca nu va reusi prea curand. Spera ca macar de aceasta data sa se poata abtine, deoarece nu ii statea deloc gandul la tigari. O vazuse pe Cercetasa cum trasese un fum dintr-una, ceea ce nu era deloc de mirare. Stia ca fumeaza destul de des, in special cand se afla in Camera Necesitatii pentru ca atunci incaperea ofera ceea ce isi doreste fiecare. Brusc ii venise o idee. Oare acesta era lucrul ce si-l dorea cel mai mult Desiree in acel moment?
" Mda, probabil ti-a atras atentia faptul ca am vorbit la trecut ... Ce te asteptai? Se pare ca orice as incerca sa fac nu vrei sa ai incredere in mine. Nu stiu daca ti-am facut eu ceva sau pur si simplu nu ai incredere in nimeni..."

• Ridica din umeri si-si scoase bagheta din buzunar cu o miscare lenesa . Rosti o vraja nonverbala in mintea sa, apoi o apropie de capatul tigarii. Aceasta fu invaluita de mici scantei, pentru ca apoi sa se aprinda. O prinse intre buze si trase adanc aer in piept, simtind cum caldura ii invaluia trupul. Nu mai fumase de ceva timp, trebuia sa recunoasca, si se cam dezobisnuise sa aprinda tigara cu bagheta.
  Fumul de tigara incepea sa pluteasca in aer, contopindu-se cu aerul.
  - Ce-as putea sa spun? replica Cercetasa. Nu e vina ta. Insa, daca eu nu am incredere nici in mine, cum as putea sa ma bazez pe alte persoane din jurul meu?
  Invatase cateva lectii pretioase in ultimul an, iar asta era una dintre ele. Oricine ar fi putut-o trada in orice moment.

Nu putea sa isi imagineze ceea ce trecea in acel moment prin gandul Cercetasei si nici nu voia sa se foloseasca de puterea sa . Voia sa ajunga sa aiba incredere in Rosalie incat sa poata sa ii marturiseasca sincer ceea ce gandeste. Nu avea pretentia sa devina cele mai bune prietene, caci ar fi fost imposibil, cel putin pentru moment. Voia totusi macar sa ii castige increderea, insa pur si simplu nu stia cum. Ei bine, spera ca odata va reusi sa faca si acest lucru. Se intreba ce ar mai fi putut sa ii spuna.
"Tocmai de aceea. Probabil ca ti-e frica de tine insati, de gandurile tale .. ar trebui sa ii lasi pe ceilalti sa incerce macar sa se inteleaga cu tine. Nu poti cataloga pe cineva dupa cum ii vezi pentru prima data sau dintr-o conversatie, doua." Daduse din umeri brusc si trasese adanc aer in piept. Avea nevoie de o pauza de la toate gandurile posibile din lume. Se saturase.

• - Mmm, poate.
  Problema este ca asta e exact ceea ce nu vreau sa se intample. Privi in gol timp de cateva clipe si mai trase un fum din tigara. Stia ca vorbele lui Rosalie erau adevarate. Ii era al naibii de teama de ce s-ar putea intampla daca pierdea controlul. Ii era frica ca cealalta latura a ei sa iasa intr-o zi la suprafata si sa fie vazuta de toata lumea. Se temea de ce ar fi putut face ea. Nu ca ar fi destainuit toate astea cuiva. Se simtea de-a dreptul stanjenita cand discuta cu cineva despre sentimentele sale. Iar Rosalie... ei, bine, dupa atatea discutii cu ea, Cercetasa nu inceta sa se simta cam aiurea. Poate ar fi trebuit sa spuna ceva, dar nu ii trecea nimic prin minte. In schimb, mai prinse o data tigara intre buze.

Era clar ca Cercetasa nu prea avea de gand sa isi bata capul cu astfel de intamplari in acea secunda si sincer o si intelegea pana intr-un punct. Stia ca era o fire mai dura, ajunsese sa o cunoasca destul de bine, deci nu avea ce sa mai spuna. Se abtinea de la orice alt comentariu care ar fi putut fi de prisos . Oftase scurt realizand ca nu se putea abtine prea mult, deoarece de ceva vreme nu mai fumase, deci ii ceruse fetei o tigara. Era un pachet de Kent Incuiat, ceva la care n-ar fi putut rezista.
"Merci." , rostise scurt Soimeanca primind tigara si zambind sincer. Abia atunci isi daduse seama ca murmurase un cuvant mult prea sec, dar astfel reactionase dupa instinct. Luase bagheta si isi aprinse tigara multumita intr-un final.

• - Multumeste-i Camerei , replica Cercetasa. Eu nu am avut niciun amestec in crearea tigarilor.
  Totusi, inca medita la cuvintele lui Rosalie. Nu era prima care-i spunea toate aceste lucruri, si totusi, ori de cate ori deschidea vreo persoana acest subiect despre ea, Cercetasa era total multumita sa ramana indiferenta, fara vreo emotie care sa-i strabata chipul. Mandria ei, cel putin , era multumita. Dar uneori Desiree isi dadea seama ca nimic nu era in regula cu ea si ca ar fi trebuit sa faca candva ceva in legatura cu asta. Pana nu se va intampla ceva cu adevarat rau.
  Numai ca singurul lucru care ar fi induplecat-o era razbunarea.

Rosalie avea impresia ca nu va mai putea suporta prea mult aceasta situatie. In momentul de fata voia sa plece si sa o lase pe Cercetasa acolo sa vorbeasca de una singura, dar nu ar fi facut acest gest oricat de mult si-ar fi dorit sa ii vada reactia. Cel mai probabil nu ar fi avut niciuna, ca de obicei. Oricat ar incerca sa o inteleaga pur si simplu nu putea. Cum reusea sa fie atat de nepasatoare fata de orice, atat de neutra in fata oricarei situatii, atat de rece fata de persoanele din jurul sau? Probabil chiar si fata de propria familie. Parca spusese ceva despre asta chiar mai devreme ..
"Da, aceasta camera m-a ajutat ori de cate ori am avut nevoie .." , murmurase Soimeanca uitandu-se in gol, lasandu-se cufundata in amintiri.

• Rasufla adanc. Vedea ca Rosalie nu prea avea chef de vorba si presupuse ca era din cauza sa. Nu era tocmai o persoana care adora discutiile si se dadea in vant dupa chestii normale; prefera sa ramana indiferenta , cu gandurile sale. Totusi, daca avea sa continue mult timp asa, nu o sa mai fie in relatii chiar atat de bune cu Rosalie. Strivi ganditoare tigara in scrumiera, intrebandu-se cum naiba reusise ca sa fie asa de apropiata de tanara si sa se distanteze de ea intr-un timp atat de scurt. Si, trebuia sa recunoasca, e intotdeauna mai usor sa distrugi decat sa construiesti tu insuti ceva.
  Dintr-o data, lumina din incapere se stinse, lasandu-le pe amandoua cufundate in intuneric.

Trebuia sa recunoasca in sinea sa ca se afla oarecum la capatul rabdarii. Stia ca nu era foarte usor sa te intelegi cu Cercetasa, insa nu parea imposibil. Cel putin cu cateva zile si saptamani in urma considerase chiar ca incepeau sa se imprieteneasca. In fine, acum era total pe dinafara subiectului. Isi duse o mana la frunte deoarece brusc simtise o durere destul de apasatoare. Nu voia sa spuna nimic despre acest lucru, insa in urmatoarea secunda luminile din incapere se stinsera facand-o pe Rosalie sa ramana in obscuritate si nu se referea neaparat doar la ceea ce vedea, ci si la ce gandea.
"Desiree, ce se intampla?!" , intrebase Soimeanca derutata, insa apoi chicotise realizand ca nu avea nici ea de unde sa stie. "Lumos Maxima" , rostise Rosalie realizand ca aveau nevoie de ceva lumina. Era sigura ca Cercetasa avea sa ii urmeze gestul.