Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ pink striped zebras

• Era trecut de miezul nopţii, când Freyja îşi dădu seama că nu putea sa doarmă şi îi era frig. Se înveli cu pătura de la picioarele patului, însă atunci îi fu prea cald şi renunţă. Se ridică încet, nedorind să îşi trezească colegele de cameră, şi ieşi din camera, în pijamalele-un tricou şi pantaloni scurţi-albe, cu dragoni roşii, şi în picioarele goale. Îşi lăsase părul lung până la talie liber pe spate, şi probabil că arăta ca o fantomă. Chicoti, întrebându-se dacă avea să sperie pe cineva.
  
  "Nu, nu e bine."îşi şopti ea, gândindu-se că dacă avea să fie prinsă pe holuri atât de târziu în noapte, avea să dea de bucluc. Eh, asta e. Nu poţi condamna pe cineva când nu îl ia somnul. Zâmbi în timp ce trecea pe coridoare, pe lângă tablourile ai căror locatari erau cufundaţi într-un somn adânc şi magic. Auzi paşi în spatele ei, însă nu se întoarse, continuându-şi hoinăreala.

Ema se crispa cand usa de la Biblioteca se inchise cu un scartait prelung. Merse in varfurile picioarelor pana la armura impozanta de mai incolo, adapostindu-se dupa ea in caz ca venea cineva. Ok. O recapitulare. Privi ceasul si se incrunta cand vazu cat de tarziu se facuse. Nu-i parea rau. Petrecuse unele dintre cele mai frumoase patru ore din viata ei, citind de zor despre regatele pierdute ale Incuiatilor. Nici macar nu realizase cand zburase timpul.
Ofta prelung si ciuli urechile. Se misca, ajungand in mijlocul coridorului, si trase de poalele camasii albastre in carouri, netezind - sau incercand sa netezeasca - orice cuta. Isi scutura praful de pe umeri si promise solemn sa nu se mai bage prin toate colturile Bibliotecii. O duse gandul sa-si ia bagheta si sa lumineze coridoarele reci, dar renunta repede. Nu era o solutie atat de buna. Ar fi fost repede observata. Asa ca porni pe coridoarele aflate in semi-intuneric, hotarand sa mearga tinta in Turnul Ochilor-de-Soim.
Ajunsa la intersectia cu un coridor la dreapta, Ema arunca o privire fugitiva si isi continua drumul. ' Ia stai...' Se intoarse inapoi, urmarind din capatul culoarului silueta fragila, slaba si alba ca o fantoma, mergand intr-un pas lejer. Poate ca era o fantoma... Nu. Era mult prea materiala pentru asta. Curioasa, Soimeanca isi schimba directia, uitand complet de planul ei initial, si porni in urmarirea siluetei. I se paru oarecum ciudat ca persoana nu se intorcea sa se uite in spate, desi Ema era convinsa ca mergea destul de zgomotos.
Zdrang!
Urma o injuratura printre dinti din partea Emei si se grabi sa ridice vaza pe care o daramase cu piciorul. De ce naiba nu se uita pe unde merge?!

• Dacă nu ar fi fost zgomotul din spatele ei, probabil că Viperina nu s-ar mai fi speriat şi ar fi strănutat zgomotos. Se întoarse încet pe călcâie, dându-şi o şuviţă de păr după ureche şi îşi muşcă buzele, mai mult rupându-şi pieliţele. Tresărise destul de puternic când auzise bufnitura, deşi ştiuse în tot acel timp că cineva era în spatele ei.
  
  Persoana care se furişase pe coridor era o elevă din acelaşi an, dar era de la altă clasă. Freyja îşi aminti că aveau câteva ore comune, însă cum era o persoană destul de închisă în sine, şi prietenoasă doar când se mai aflau puţine persoane în prezenţa ei. Când era lume multă, nu era deloc în largul ei, aşa că prefera să se retragă într-un colţ. Încercă să îşi stoarcă mintea în căutarea numelui fetei, pe care o remarcase prin activitatea la ore, şi îi zâmbi timid.
  "E...ma?"întrebă ea puţin nesigură.

Soimeanca dadu putin din maini dupa ce puse vaza la loc, ca si cand s-ar fi asteptat sa cada iar. Cand totusi realiza ca nimic nu avea sa se intample, se intoarse spre urmarirea ei. Isi ridica privirea si ramase locului, respirand prudent. 'Prada' Emei era o eleva oarecum mai inalta decat ea, cu parul lung si bogat. I se parea o fiinta fragila, desi banuia ca avea foarte multa putere mentala. Cu toate astea, chipul ii era cunoscut. O vazuse pe la ore, dar nu vorbise cu ea. Ii raspunse la zambet si aproba usor cu o miscare a capului.
" Da, sunt Ema. Iar tu esti Freyja, corect?"
Banuia ca nu a incurcat numele. La ore, numele fetei ii ramasese in minte. Era deosebit. Era nobil. Si in plus, primul ei prenume era de legenda.
Zambetul Emei se mari usor.
" Asa tarziu in noapte?" intreba Soimeanca, rasucindu-si o mana ca sa arate spre coridor. " Nu iti este frig?"
Ok, pusese cam multe intrebari, dar era putin ingrijorata. Tanara era in pijamale, iar coridoarele nu erau cele mai calduroase locuri de la Hogwarts. Mai ales cele care aveau legatura directa cu curtea. Ema o privi rapid si o evalua. Era ceva ce se obisnuise sa faca fara sa vrea. Ca un reflex. Zambi amuzata cand observa dragonii de pe materialul alb, insa isi recompuse repede expresia si se uita spre fata.

• "Da, Freyja", răspunse ea, uşor visătoare.
  
  Era târziu, trecut de 12 noaptea, oră la care se presupunea că elevii erau în paturi, şi nu hoinărind pe coridoarele castelului. Însă Freyja nu suportase şi nu respectase niciodată această regulă, şi cum nu era nici singura, nu vedea de ce să se teamă. În plus, chiar dacă era găsită de un profesor, toţi se temeau oarecum s-o bage în probleme de când aflaseră că era adoptată de un Malfoy.
  "Nu suport temperaturile puţin mai ridicate de atât, aşa că acum sunt ca peştele în apă", răspunse ea.
  
  Era şi fusese mereu fata-dragon ciudată. De fapt, un dragon de gheaţă, care nu suporta temperaturile de vară, şi doar cu greu accepta primăvara. Toamna şi iarna îi erau mai pe plac, şi atunci se simţea în largul ei. Probabil că asta era datorită sângelui de reptilă care-i curgea în vene, şi care îi permitea să stea în rochii subţiri şi vaporoase la multe grade cu minus.
  "Dar tu?"

Aproba cu o miscare delicata a capului. Atata timp cat fetei ii era comoda temperatura, nu avea sa se bage. Si ea prefera frigul daca era sa aleaga. Mereu spunea ca iarna iti mai poti pune un pulover, dar vara nu puteai sa-ti dai pielea jos.
Ema se stramba usor, scarpinandu-si ceafa. Era oarecum stanjenita de intreaga situatie. Isi ridica capul pentru a-i zambi Freyjei.
" Am fost sa citesc la Biblioteca si am cam pierdut notiunea timpului.." marturisi ea si isi pleca privirea, brusc interesata de modelul podelei.
Isi trecu mana prin parul saten si isi indrepta spatele, uitand de micul moment. Putea trece destul de repede peste astfel de evenimente, desi uneori se dovedea destul de dificil. Desi privirea i se obisnuise cu intunericul, se simtea putin cam incomod. Ema scoase bagheta prinsa de cureaua blugilor.
" Leoth bridd" murmura Soimeanca.
Din varful baghetei iesira doua pasari nu mai mari decat mana ei. Erau facute dintr-o lumina placuta, alb-albastruie. Nu era o lumina puternica, dar era suficienta. Cele doua pasari incepura sa se invarte una in jurul celeilalte, undeva deasupra celor doua fete.
Soimeanca zambi firav in timp ce se uita la ele. Isi cobori privirea spre Viperina. Era ceva in legatura cu ea... Ceva pe care nu putea pune degetul.
" Hai sa ne indepartam putin... Filch trebuie sa vina sa-si faca rondul pe aici" vorbi ea.