Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

1 2 Next »

/ Playing with fire

Un sunet ciudat il trezi din somn. Inca de cand se asezase in pat cautase un motiv destul de banal si de ciudat ca sa iasa din camera iar acesta era momentul perfect. Se schimba in ceva mai normal deoarece nu era frumos sa umble aiurea prin castel dupa cai verzi pe pereti imbracat in pijama.

Nici nu isi dadu seama cand ajunse pe holurile pustii. Aerul, care era mai rece decat in camera de zi a viperinilor, il trezi la realitate insa doar pe jumatate, cealalta jumatate dorinsi probabil sa nu-si fi parasit patul. Eh. Ce mai conta de acum!? Avea sa se mai plimbe putin... sau poate putin mai mult pana sa se intoarca. Uitase complet de zgomotul auzit in urma cu cateva minute, mintea lui fiind plina cu alte prostii.

Um.... Ciudat isi spuse baiatul in gand. Viperinul se oprise brusc in fata unei usi pe cat de cunoscute pe atat de straine. Trecuse de nenumarate ori pe acolo dar niciodata nu ii acordase o atentie deosebita. Inca un lucru care merita sa fie trecut pe lista indiferenti. Si totusi... de ce sa nu profit Deschise usor usa. Un scartait prelung invada intreg coridorul iar brunetul se strecura in inauntrul camerei "ciudate"

Tora se ridica brusc din pat. Inca un cosmar ii deranja somnul. Ofta si isi freca tamplele incercand sa se calmeze, insa nu parea ca are vreun efect. Dadu plapuma la o parte si pasi pe podeaua rece. Un scurt frison ii acapara tot trupul. Se scimba rapid si iesi din camera. Singura cale prin care se putea linisti era sa se plimbe. Escapadele nocturne erau deja ceva obisnuit pentru ea. Dezvoltase chiar cateva tactici prin care putea scapa de Filch.
Iesi din turn si hoinari prin castel, fara sa aiba o tinta exacta.
O usa deschisa ii atrase atentia. Se indrepta curioasa inspre incapere. Isi dadu seama ca era Sala Armurilor. Trebuia sa fie destul de linistita, asa ca deschise usa mai tare si intra nestingherita. Siluetele armurilor se conturara in timp ce tora se obisnuia cu lumina lunii ce patrundea prin ferestrele mari. Insa mai era ceva ce nu facea parte din pieisaj. O prezenta necunoscuta. Isi drese vocea, incercand sa-i atraga atentia acelei persoane. Aceasta se intoarse, dezvaluindu-i Torei adevarata identitate. Un tanar elev statea in fata ei. Isi putea da seama dupa insemnele de pe haine ca era la viperini. Ca sa sparga linistea stanjenitoare spuse cu o voce clara si calma:
"Buna! Scuze ca ti-am invadat ascunzatoarea. Se pare ca nu sunt singura care nu poate dormi... Eu sunt Tora! Tora Chang!"
Astepta o reactie din partea baiatului. Spera ca va fi una prietenoasa.

OCC: Sper ca e in regula ca am continuat eu

Pe podeaua prafuita umbrele alungite ale armurilor create de lumina firava a lunii dar si de tortele palpaitoare de pe peretii de piatra creau o atmosfera invaluita in mister. Oare asa sa fie? Ochii abia i se obisnuisera cu lumina slaba din incapere cand un sunet scartait il determinara sa se intoarca pe varfuri. De ce nu era singur? Elevi trebuiau sa doarma la ora aceea cu toate ca si el se numara pentri ei. Isi scoase bagheta si totusi o ascunse la spate. Nu avea de cand sa faca cine stie ce impresie stupida decat daca avea sa fie cazul.
Parea sa fie o fata de la cercetasi. eh... oricum putin il interesa casa fetei.
Buna ii raspunse intr-un final cu un zambet strengaresc pe fata. Sunt Jake Halken. Iar locul asta nu se poate numi tocmai o ascunzatoare. E mai mult un loc in care... am intrat din plictiseala

ooc: Nu face nimic ^^ ><

Tora arunca o privire cercetatoare asupra baiatului. Era brunet, cu ochi de un albastru clar. Era mai inalt decat ea cu cel putin 15 centimetri. Din vocea lui, Tora isi putu da seama ca nu va avea loc nici o confruntare in seara asa. Cel putin momentan.
Se apropie de una dintre ferestre si ser aseza pe pervazul acesteia, Sprijininduse in maini. Piatra rece o cutremura pe moment, insa se obisnui rapid cu senzatia pe care o simtea in palme.
Se gandi ca daca tot daduse pese baiat, putea sa-l cunoasca mai bine. Asa ca spuse vesela:
"Trebuie sa fii nou pe-aici. Nu te-am mai vazut..." Replica i se paru un bun inceput pentru o discutie. Continua: "Si... Care e povestea ta? Fiecare are o poveste. Pana si eu..."
Amintirea surorii ei ii reveni in minte. Zambi, amintindu-si de ultima data cand o vazuse. Astepta sa vada daca baiatul avea sa-i spuna ceva. Nu toti erau dispusi sa se deschida in fata oamenilor. Mai ales a unui strain. Asta era ea pentru el.

In concluzie nu era nici un devorator si nici un perfect al scolii. De data asta scapase destul de usor. Isi strecura bagheta inapoi in buzunar astfel incat cercetasa sa nu il vada. Nimeni nu ii mai ceruse pana acum sa spuna amintirile. Din tonul vocii vesele, viperinul sesiza o usoara urma de prietenie sau poate o urma mai accepntuata. Cert era ca Tora nu era pusa pe cearta sau pe chef de plimbat la pas sub clar de luna intr-o tacere mormantala. Ce ar fi de spus? Am avut o viata ciudata. Am locuit in Arizona apoi in West Midlands. Stii si tu cum e sentimentul ala nenorocit cand nu trebuie sa le spui Incuiatilor cine esti cu adevarat. Asadar eu insumi sunt un ciudat ii raspunse pe jumatate nepasator. Si din nou nu spuse povestea intreaga. Poate ca nu vroia ca fata sa o stie sau poate ca nu avea inca destula incredere in ea.

Tora stia foarte bine despre ce vorbea baiatul. Sentimentul de instrainare, secretul care te apasa. Singurul loc in care simtea ca e parte a ceva era Hogwarts-ul. Simtii neincrederea tanarului. Stia ca ii spusese doar o parte a povestii. Se gandi la povestea ei.
Parea atat de complicata si totusi atat de simpla. O putea rezuma in cateva cuvinte. Fiecare moment al vietii ei fusese o schimbare. Cu fiecare decizie pe care o luase, ceva se schimba - in bine sau in rau-. Insa acum simtea ca era impacata cu ea insasi. Nu mai avea nici o apasare, nici un secret. Ofta gandindu-se la lucrurile prin care trecuse.
"In lumea incuiatilor intotdeuna am fost, suntem si vom fi ciudati. Insa aici suntem la fel. Aici putem sa ne aratam adevarata fire. Cel putin la mine este adevarat."

Intr-un fel avea dreptate. Viperin fiind nu ii agrea prea mult pe Incuiati si nu credea nici in transformarea lor in vrajitori. Auzise de multe ori, si se convinse cateodata, ca cei cu parinti incuiati nu aveau ce sa caute in casa lui Salazar Slytherin. Eh, tocmai devenise rautacios prin propriile ganduri. Deschise gura sa le roasteasca dar se decise in ultima clipa ca era mult mai bine daca le pastra pentru el. Poate ca cercetasa nu era de acord cu el si era mult prea plictisit pentru a se certa cu ea pe tema "Incuiatii in lumea magica" Da, Poate asa conchise el nu prea convinse pe sine.

Isi ridica genunchii la piept, inconjurandu-i cu bratele. Isi dadu o suvita dupa ureche. Privi armurile ce straluceau usor in lumina lunii. Acele corpuri metalice o fascinau. Erau ca niste trupuri fara suflet. DIntr-o data simti nevoia sa le atinga. Cobora de pe pervaz si inainta spre una dintre ele. SImti privirea baiatului in spatele ei. Probabil i se parea ciudat ce facea in acest moment, insa nu-i pasa. Atinse armura cu varfurile degetelor. Era rece, fara caldura interioara pe care oamenii o aveau. Desi cunoscuse oameni cu sufletul mai rece decat gheata.
Isi aminti de prezenta lui Jake. Vroia sa-l cunoasca mai bine. Se intoarse catre el si spuse:
"Spune-mi ce pasiuni ai..." Vocea ii era vesela. Probabil intrase prea direct in subiect. Se temea sa nu-l sperie pe baiat. Dar asa era ea. Intotdeuna spunea direct. Cateodata asta era un dezavantaj. Spera ca nu era cazul si de data asta. Se intoarse la pervazul ei, privindu-l pe baiat in timp ce se urca si isi strangea genunchii.

Ofta in sinea lui si cazu pe ganduri. Isi lasa usor privirea in podeaua de piatra, rece si distanta. O clipa ii era mai mult decat de ajuns. Fixa cu privirea un punct oarecare de pe o piatra oarecare si se pierdu in lumea lui. Pasiuni? Mmmm... Buna intrebare. Intrebarea nu era ce pasiuni avea ci cate. Nu clipi si nici nu scoase vreun sunet timp de cateva clipe. Scutura scurt din cap si priviri luna pe geamul de langa Tora. Isi acoperii ochii cu mana dreapta. Mereu vedea in ceata cand schimba brusc distanta obiectelor. Simti cum ameteste dar isi reveni repede. Pai... incepu Jake. Nu era frumos sa inceapa propozitiile cu "Pai" insa trebuia sa traga de timp. Sau poate ca nu. Privi din nou spre usa devenise ceva mai obosit de cand plecase din camera iar acum avea sa se intoarca. [/b]Cred ca mai vine-ne-am introarce in camerele de zi. Poate vine cineva. Nu vreau ca viperinii sa piarda puncte din cauza mea. Ar fi bine daca la fel ai face si tu.[/b] Spuse baiatul si pleca avand de aceasta data o destinatie clara in mine: Camea Viperinilor.

ooc: Mai bine inchid topicul daca nu ai inspiratie si toate restul. Topic closed.

Edit By Raizen

Puncte
Cercetasi - 50
Viperini - 50
Topic Closed !