Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ Poezii

Va multumesc ><>< chiar foarte mult

Deci in primul rand trebuie sa iti spun ca faci niste poezii luuuuuuungi.
Dar foarte frumoase.
E cam .. trista hmm, nu stiu daca e cuvantul potrivit , dar ma rog .. asta, dar imi place poezia.
Spor la scris in continuare.

Prea lunga pauza de inactivitate..


Calatoria catre sfarsit

Iubeam candva o doamna de poveste,
O ea',de nebuneasca simplitate
Ce inimii ii tot dadea de veste
Ca va avea mereu intaietate.

Avea...acea privire rapitoare...
Ce far' sa vreau,m-a prins ca pe o prada
Privire,de speranta-datatoare
Ce ochii implorau sa o revada...

O fire pana azi necunoscuta
Ce,amorul ma indeamna sa il incep
Mi'a transferat o aura placuta
Desi nu am reusit sa o percep.

O dulce randunica ma priveste...
Si-mi canta sa-mi aline sufletul,
Cu glasul ei,de rele ma fereste,
Si un aliat ca ea imi e destul!

O admiram,chiar fara ezitare
Caci s-a oprit pe stalp,in dreptul meu
Cu a ei voce joasa,sclipitoare,
Imi permiteam din nou,sa sper si eu!

Am incercat gura a imi deschide
Iar un cuvant,mai demn,ca sa rostesc.
Dar firul narativ ea mi-l inchide
Atunci cand imi striga sa n-o lovesc.

"Magnifica faptura,te'nfiripa
Cu gandul tau sublim in lumea mea
Si stai acolo,chiar,numai o clipa
Si'o viata mult mai buna vei avea!

Nu te speria de mine,si'ntelege,
Nu crede nici in Rau dar nici in Bine,
Nu va putea doi oameni ca sa lege,
O idee ce mintea nu-ti detine!"

Zaceam tremurator,ascuns in vise,
Fara sa cred ca e adevarat
Nu ma speria cosmarul ce-l rostise,
Caci adevarul,mereu eu l-am negat.

Trupul meu frant,parca statea sa cada
In mintea mea,de tot eu ma'ndoiam
Simteam ca pasarea e o iscoada
Si ca-n neadevar eu ma gaseam.

Alte secunde reci,atatea clipe
Iar timpul parca s-a oprit in loc
Doar gandul meu,nu refuza sa tipe,
Caci el stia c-acesta nu-i un joc!

"Nu inteleg,ce vrei sau cine esti,
Poate ca doar un mic si scurt cosmar.
Dar nu pricep cum poti sa daruiesti
Incredere,chiar intr-un mod sumar!"

Cosmarul deveni o realitate,
Iar irealul il traiam acum.
Vorbeam,cu asa o mica vietate
Cu care,avea sa plec la drum!

"Eu,inteleg,nu crezi,nici'o problema,
Dar din pacate,iti pot demonstra,
Urmeaza-ma si scapi de o dilema,
Iar inima,de'amor nu iti distra!"

Mi-am indreptat privirea inainte,
Iar pasarea s-a ridicat in zbor,
Si m-a rugat ca sa-mi aduc aminte
De'un singur vis,de cel mai mare dor!

"Gandirea ta cea pura si maiastra
Mai mult necaz,in timp,ti-a provocat.
Dar eu sunt chiar o pasare saiastra,
Ce,cum sa te trezeasca,a aflat!

Doar prinde-ma cu mana,si m-atinge
In vorba mea,tu trebuie sa crezi
Si vei privi cum azi se va distinge,
Realul de alt rau ce il visezi!"

Zis si facut,in vise am crezut,
Si ma zaream zburand peste hotare..
Asa minune,nicicand,nu s-a vazut,
Sa zboare o fiinta ganditoare.

Un simplu om,traind chiar o minune
Zburand incet,catre un dor ales,
Viata mea se bloca intr-o viziune
O lupta de gandiri,dar in exces!

Eram rapit de suplul ireal
De simpla mea poveste ce-o ador,
Sufletul meu,avea un mars ideal
Zbura ca Aladin,pe un covor.

O incapere ampla,ireala
M-adapostea cumva de alt gand rau
Dar pasarea,cu multa nimereala
Imi arata cat sunt de natarau.

"Priveste inainte,dar ezita
Sa te-ndoiesti de ce eu iti prezint!
Caci viziunea va fi,mai explicita,
Decat un vis ce-ti e ca un alint!"

O camera,chiar fara ezitare,
Se-mpodobea incet,'naintea mea,
Pasiunea mea,de sine statatoare,
Departe,fara graba,se ducea!

O fata si-un baiat,stand impreuna
Erau in fata,in primul plan
Al peisajului ce-mi ingreuna
Speranta mea,ca totul nu-i in van!

Cei doi adulti,vorbeau pe indelete,
Si se certau prea dur ca sa nu plang
Eu detineam iubirea unei fete,
A carei inima,cumplit,avea s-o frang.

Atatia ani,m-am intrebat mereu
Daca aceasta,chiar ma va iubi
pentru'amor eu m-am luptat din greu
Si zilnic am stiut ca-l voi dori!

"Pasare rea,esti doar un duh malefic,
Ce mintea mea incerci sa o posezi
Nu stiu cu ce,asta-ti va fi benefic,
Dar sa ma pacalesti sa nu cutezi!"

Pasarea ma privea cu indoiala
Si ma aproba,mult prea infiorator
"Asteapta,si'o sa iasa la iveala,
Cu realitatea nu esti luptator!

Eu te alung,din lumea cea reala
Si te blestem,sa stai in lumea ta
Pasiunea ta,este numai o boala,
Ce poti,dar n-o vei indrepta!

Acum,te las,sa pleci din nou,departe
Sa te ranesti cu sentimente reci
Cu vise dulci,cu amorul tau desarte,
Pe care nu-l vei stapani in veci!"

Pe strada mea,din nou,eu rataceam
Cu'aceeasi carte dulce de amor,
Dar inima in piept,nu'o mai simteam
Nici sufletul,ci doar acelasi dor.

Daniel, este superba poezia :-o ca de obicei><

Strofa mea preferata:

Quote:Zaceam tremurator,ascuns in vise,
Fara sa cred ca e adevarat
Nu ma speria cosmarul ce-l rostise,
Caci adevarul,mereu eu l-am negat.

Chiar daca ai lipsit, se pare ca ti`ai ocupat timpul cu ceva care ti`a iesit foarte frumos ><

De azi incep capitolul,poezii la un alt nivel.



Om...

Purtam cândva o teamă grav rănită
Stingher,cu'o nebunească simplitate
O frică doar de umbre mărginită
Pierdută,azi, în cruda realitate

Eram dezorientat în ezitare
De'un zbucium,al ideilor capcană.
Un amplu ideal şi o uitare
Paradoxal,pierdut fara şicană.

Zăceam tremurător,ascuns prin vise
Captiv,pierdut şi fară de scăpare
Zăream un mamifer ce se crucise
O pasăre,a nopţii disperare!

"Magnifică făptură,te'nfiripă
Cu gândul tău sublim in lumea mea
Cufundăţi visul cald,şi într'o clipă
Dovada că iubeşti,o vei avea!"

Un glas ferit de irealul sumbru
O operă a calmului genial
Cuvinte reci,rostite mult prea sobru
Aparţinând de'un Univers virtual

"Amorul este cheia arzătoare
Pasajul spre tărâmul cel real
Doar astfel o fiinţă muritoare
Va fi etern,chiar fără de egal!"

Mă minunam de tot ce îmi rostise
De o idee ce'ar părea în van
Aveam,în ciuda a tot ce prezise
Acelaşi omenesc destin avan

"Făptură minunată,nu fi tristă
Iubirea ce tu crezi că o cunoşti
Departe de noi doi este prezisă
Eşti doar un om ce nu o recunoşti.

Magia cea complexă a iubirii
Nu poţi cu gândul să o limitezi
Ea este chiar un rod al fericirii
În care,din pacate,n-ai să crezi!"

Pur si simplu WOW Poezie mea preferata Doamne nici acum nu imi vine sa cred cat de minunat poti scrie aceste poezii
esti super tare Daniel!

Merci ><


Umbra,

In al noptii intuneric
Pe furis eu te privesc
Chipul tau mi-e un generic
Taina ta eu imi doresc.

Lipsa ta ma tot sfarseste
Simt un gol, nestavilit
Inima parca pluteste,
Si se teme de sfarsit.

Te privesc,rapit de farmec
Iti ador chipul sublim
Sper in visul meu cel jalnic
"Ochi in ochi sa ne privim!"

Ai un zambet ce-mi apasa
Sufletul spre Asfintit
Te retin ca pe'o craiasa
Al amorului lipsit.

Ca o stea ce se-nfiripa
Pe sublimul Cer inalt,
Te feresti de'un om ce tipa
Ca tu l-ai amorezat!

Mi-as dori numai o clipa
Sa iti spun tot ce gandesc
Sa stam singuri sub o pripa
Si-un minut sa te privesc!






Inutil

Sunt captiv amurgului din gheata,
Etern predominat de-al tau amor,
Povarnic ma risipesc in ceata,
De glasul tau sublim,azi imi e dor.

Nu izbutesc sa imi mai dirijez
Indemnul,tot de rau ademenit
Din adevar nu ma eliberez,
Si efemer raman incremenit.

Orgoliul mi-a fost asuprit de ger
Iar sufletul cumplit asfixiat;
Azi,orice-ar fi,revad,privind spre Cer
Chipul sublim,ce grav m-a lepadat.

Iluzia,ce iubirea m-a-nvatat
Mi-a izgonit gandirea din real.
Chiar gandul meu,usor,s-a departat..
Spre-un punct proeminent si boreal.

Pasiunea se prelinge ne-ncetat
Din viata mea într'un pustiu banal-
Iar zi de zi,va disparea treptat
Si visul,cufundat în ireal.

Desi-mi reneg amorul cu prisos
Nu sunt eliberat de'o taina grea.
Din minte chipul tau nu mi l-am scos
Povara si'n infern o voi avea!

Iertarea


Mă judeci calm în al tău gând
Cumplit si fără milă,
Strivindu-mi sufletul cel blând
Cu mintea ta gentilă.

Cu Duhul meu de mult pătat
Ţi-am sfâşiat mândria
În ziua-n care ți-am trădat
Etern,prietenia...

Și zile-n șir am continuat
Iubirea să-mi doresc
Și doar târziu am realizat
Că nu am s-o primesc.

Și mi-am dorit fară cusur,
În prag de disperare,
O oră din trecut să fur,
Să fug cu-a ta iertare.

Dar cum prezentul mi-a închis
Idei de revocare,
A grea poveștii ce s-a scris,
Am plâns fără amploare.

Ce-a fost eu nu mai pot schimba
Trecutul astăzi doare,
Iar sufletu-mi se va plimba
Mereu,fără-ncetare.

Am lipsit mult.În viața fiecăruia intervin schimbări,obscure,anoste,surprinzătoare.. .Lumea se schimbă,iar eu personal cred că m-am schimbat enorm în această pauză.Am scris poezii,da,am făcut-o și dacă încă mai există persoane care mai țin minte că erau zile în care poeziile mele aveau mare succes,aș fi mândru să mai prezint câteva.
Fără falsă modestie,am stat să recitesc acest topic,cuvânt cu cuvânt.Practic,acest topic reprezintă istoria mea pe acest forum dar mai mult de atât,reprezintă nivelul maturizării mele.De la momentele în care nu știam prea bine când se scrie „fii” cu doi de „i”,la momentele în care poeziile erau afectate de iubirea și necazul ei,la etapele când am început să descopăr un talent literar,la etapa când,calificat la olimpiada pe țară la română am lăsat modestia la o parte și am adus „fițele” pe planeta „mea”,până azi,când sunt aici și aș dori să vă arăt modul în care am avansat.Patru iubiri,atât am trăit în doi ani,doi ani de maturizare.De la momentele poeziilor „Nu mai e timp”(prima etapă),„Mai ți tu minte”,„De ce?”,„Cristina”(a doua etapă),„Iertarea”,„În al umbrei întuneric”(a treia) și etapa ce începe acum,o etapă nu neapărat determinată de momentele amoroase sfârșite mereu la fel,cu tristețe după povești superbe.

Amorul?Cui îi trebuie?


Cândva


Era frumos demult,
Când Raiul ne iubea,
Iar El ne dăruia,
Iubirea ca și cult.

Eram numai noi doi,
Iar totul era bun...-
Acum te-ai dus și-ți spun,
„Mai vino înapoi...”

Când tot era frumos,
Părea ceva banal,
Un lucru esențial
Ce azi e de prisos...

Trecutul e-n trecut,
Și-n veci va rămânea
În amintirea mea...-
E tot ce am avut.

Deși cred uneori,
La stele tot privind
Că-mi voi găsi zâmbind,
Magia printre nori,

Aștept doar un moment,
Amurgul și puțin...-
Luminile când vin
Apun al meu prezent.

Iluzii de prisos,
Sunt tot ce au rămas,
Când lumea s-a retras,
Pierind anevoios.

Speranțe voi avea,
Că iarași voi mai fi,
Un om care va știi
Că dragostea e rea.

Dar voi iubi mereu,
Același dulce gând,
Ce m-a lăsat plângând
Și l-a furat pe „eu”.

Nu am mai trecut de ceva vreme pe la "coltul" tau de creatie, iar pentru asta sincerele mele scuze. Iar acum, ca tot am avut teza la romana si sunt inca pe frecventa , permite-mi sa-mi dau cu parerea. M-am vazut nevoita sa recitesc ultimele tale opere pentru a-mi da seama de modificarile nivelului tau. Da, ai evoluat enorm! Sentimentele ascunse de litere sunt mult mai ample, mai complexe, mai profunde. Nu mai ai acea... naivitate (sa-i zicem asa in lipsa unui cuvant mai bun) pe care o exprimai in primele tale poezii. Esti mai matur, ai mai multa experienta de viata si controlezi mult mai bine acele "sclipiri" de care ti-am pomenit prin primele posturi. Apreciez asta; e o bila alba la tine. Dar nu voi continua pe "crenguta" asta, caci nu sunt in masura sa comentez ca la carte. Voi accentua ceea ce observ in mod special la versurile tale, punctul care atinge latura mea artistica.
Din punctul meu de vedere, tu impresionezi prin partea "vizuala", dar mai ales prin cea "muzicala". Ok, asta a sunat aiurea, asa ca trebuie sa explic Ai talentul de a creea imagini artistice in mintea fiecarui cititor, dar nu asta te face deosebit, ci felul in care realizezi nazdravenia asta. Creezi imagini mai din nimic. Nu e ca si cum ai spune "usa asta are o clanta argintie, este facuta din lemn de fag, vopsita in verde, latime un metru, inaltime de doi, grosime de 10 cm". In mod surprinzator, tu reusesti sa pui imaginea usii in mintile noastre, o imagina plina de detalii nespuse in versuri. Iar acum partea mea favorita: muzicalitatea. Rima, masura, ritmul... Esti unul din putinii poeti la care imi imaginez linii melodice in timp ce citesc (fie ele din piese cunoscute sau imaginatie proprie). Pentru mine, daca o poezie nu are "muzica de fundal", nu-mi spune mare lucru. Sau daca-mi spune, nu simt. Reusesti sa porti cititorul prin niste situatii ce par foarte reale, chiar daca cititorul nu a avut aceea experienta. BRAVO!
Scuze de "nebunia" de mai sus, dar am simtit nevoia de a spune tot. Astept sa vad si alte minunatii scrise de tine. Mult noroc si "spor la pana"! ><