Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 … 16 Next »

/ Post Mortem

vrem next

Turta mea
Stii ca asta e ficul meu preferat , si sper sa te apuci sa scrii nextul aici , dupa Equinox 3

Asa am sa fac ,turta
Le iau pe rand pe toate

daa
asa te vrem
si cat mai mult macel

Am schimbat cateva detalii in capitolul anterior,la sfarsit,ca sa se potriveasca cu nextul asta As cita chiar eu,dar mi-e cam lene acum
Sper sa nu va plictisiti prea tare Si criticati dur

Capitolul 9-Crowded streets are cleared away,one by one…

“-…ºi apoi am forþat uºa ºi am intrat în camerã.Iar cadavrul ei era pur ºi simplu acolo,nu mai era nimeni în încãpere.”
Am încercat sã explic îndeajuns de realist încât sã redau scena ; bineînþeles,nu am mai adus aminte de sângele ce urca în jocuri complicate pânã pe pereþi.Cu siguranþã toatã lumea observase asta pânã acum.
M-am uitat în jur.Locul crimei (da,camera mea.),analizat în profunzime de toate echipajele de poliþie ce au venit,a fost cât de cât curãþat.Însã încãperea tot avea acel aer sumbru,sinistru,mai ales datoritã câtorva cheaguri de pete roºiatice ce se iveau de pe suprafaþa netedã a parchetului.Am încercat sã mã conving cã totul era în imaginaþia mea ºi cã nu mai era nimic acolo.
“-Nu mã credeþi,nu-I aºa?” am adãugat eu când o tãcere ameninþãtoare se lãsã în camerã.
Da,nu era aceeaºi zi,nu era aceeaºi crimã,dar eu aºa simteam. Senzaþia de deja-vu depãºise toate limitele pe care I le impusesem; acum parcã trãiam în trecut.
Începusem sã-mi zgârii cu unghiile podul palmelor,aºteptând rãspunsul detectivei.
Da,detectivã,pentru cã numai viaþa se poate juca într-un mod atât de sadic cu mine.
“-Nu,nu e chiar asta”,spuse repede Bianca Neveau,cu o fluturare largã din mânã.”Eu nu învinovãþesc oamenii doar pentru niºte motive stupide.Dar,totuºi…”
Am rãsuflat oarecum eliberatã.Acum nu mai trebuia sã-mi fac alte griji inutile.
“-…sincronizarea e prea aiurea.De fapt,tot dezastrul ãsta a fost atent plãnuit,ca sã spun aºa.Aþi auzit strigãtul victimei,aþi fugit în direcþia þipãtului ºi uºa era încuiatã.”
Oftã gânditoare,iar eu m-am întrebat câte ore suplimentare va fi nevoitã sã facã pentru cazul acesta.
“-Tot mã întreb de ce toþi ucigaºii încearcã sã deghizeze crimele lor în sinucideri”,zise detectiva brusc.”Aproape niciodatã nu le reuºeºte chestia asta.”
“-Ce?”
Nu mi-am ascuns absolut deloc surprinderea.Eu nu am crezut în niciun moment cã sinuciderea chiar a fost dorinþa Cassandrei.Nu,nu era deloc logic.Sã se comporte normal într-un moment,sã vorbeascã normal,pentru ultima oarã, cu mine,ca apoi sã urce scãrile la etaj ºi sã-ºi zicã: Gata,e timpul sã închid uºa dupã mine,sã pun mâna pe cuþit ºi sã ornamentez puþin pereþii.
Nu,aceea a fost o crimã ºi toatã lumea ar fi putut observa acest lucru.
Bianca Neveau mã privi concentratã timp de câteva secunde lungi.
“-Sigur cã la prima vedere a pãrut o sinucidere”,spuse ea, dezlipindu-ºi ochii dintr-ai mei ºi examinând camera.”Crede-mã,am avut destul de multe cazuri ca astea pânã acum.Am pomenit de multe ori,dar uºa aceea chiar era încuiatã pe dinãuntru.Bun,tu ºi cu…Jennifer,parcã?...aþi intrat acolo ºi ce aþi vãzut?Fata aceea zãcând în mijlocul camerei,având cuþitul în mânã.ªi bãlþi de sânge peste tot.”
Am dat iritatã din cap.Chiar crezuse cã nu observasem toate acestea?
Sau îi fãcea plãcere sã-mi reaminteascã toate aceste lucruri?
“-Mult prea mult sânge,prea rãsfirat prin camerã”,adãugã detectiva cu o urmã de satisfacþie.
“-Bine,bine,am înþeles”,am întrerupt-o eu.”ªi ce?Unii criminali omoarã din plãcere.”
Þi-aº putea explica chiar eu,absolut tot,dar mã îndoiesc cã ai crede cã sora mea vitregã,care practic nu existã,e o ucigaºã în serie.”
Însã Bianca Neveau mã privi cu aceeaºi urmã ciudatã de amuzament pe faþã.Mã fixã cu o expresie gânditoare.
“-Nu, nimeni nu omoarã din plãcere”,spuse ea,clãtinând din cap.”O crimã poate fi comisã din…dragoste,din cauza banilor sau din rãzbunare.Victima îþi blocheazã accesul la un anumit lucru,iar dacã o îndepãrtezi,acel lucru redevine al tãu.ªi abia asta îþi provoacã plãcere.”
“-Eu cred cã rãzbunarea e cel mai bun motiv ca sã comiþi o crimã”,am zâmbit eu, fãrã tragere de inimã,încercând sã-I ghicesc cuvintele.”Însã dacã te rãzbuni,nu obþii nimic în schimb, ca în cazul banilor sau al dragostei.”
“-Ba da.Ai senzaþia aceea cã…þi-ai fãcut datoria pe lume.Cã þi-ai îndeplinit,oarecum,scopul, ºi cã þi-ai fãcut propria dreptate.”
“-Dacã o luãm aºa”,am ezitat eu sarcasticã,”atunci poþi ucide ºi din simplã nebunie de moment,nu?Sã omori primul om care îþi iese în cale doar fiindcã aºa ai chef atunci.”
Detectiva se încruntã.Probabil cã nu îi plãcea direcþia în care o luase conversaþia.Sau poate doar aºa mi se pãrea mie.În fond,eu nu m-am priceput niciodatã la psihologia umanã.
“-Da,dar crima comisã din nebunie e mult mai rarã”,rãspunse ea într-un final,ridicând absentã din umeri.”Cel puþin nici eu,nici colegii mei nu am avut astfel de cazuri.De obicei avem de-a face cu un ucigaº psihopat care îºi omoarã soþia din cauza cã avea un amant sau mai mulþi.”Rânji într-un mod aproape pervers.”Cazul clasic.Dar hai sã revenim la crima noastrã.Unde am rã…?”
“-Sânge,mult sânge”,i-am amintit eu în timp ce îmi dãdeam ochii peste cap.
“-Da,exact”,reluã detectiva.”Urmele prea evidente de sânge,care insinueazã ca trupul a fost târât pânã în mijlocul camerei.Or,un cadavru nu se poate târî singur.Deci de aici ºtim aproape sigur cã nu a fost sinucidere.”
Interesant.Ar fi trebuit ºi eu sã mã ocup de chestiile astea cu criminalistica.
“-Aproape sigur”,am repetat eu.”Doar din asta v-aþi dat seama?”
“-Ah,nu a fost singurul indiciu de acolo”,zise Bianca Neveau aproape zâmbind din nou,de parcã tot rahatul ãsta chiar îi fãcea plãcere.”Ai observat cã arma crimei-cuþitul-era chiar în mâna victimei?”
“-Nu cred cã cineva nu ar fi observat asta”,am oftat eu ironicã.
“-Dacã ar fi fost sinucidere”,continuã ea pe un ton aproape monoton”,degetele moartei ar fi trebuit sã fie încleºtate pe cuþit.Un fel de rigiditate post-mortem,care nu existã la victima noastrã”,încercã ea sã-mi explice.”ªi singura teorie logicã pe care o vãd e cã cineva a pus intenþionat cuþitul în mâna moartei,numai ca sã dea impresia cã aceastã crimã e o sinucidere.”
Mi-am ridicat privirea cu o miºcare plinã de surprindere.Bineînþeles,totul era acum clar,stupid de evident.Odatã ce gãseai piesele lipsã era uºor se asamblezi restul puzzle-ului.
Deºi eu nu aº reuºi niciodatã sã dezleg tot misterul ãsta.
“-Deci asta a fost”,am mormãit eu gânditoare,lãsându-mã pe spãtarul scaunului.”Amprente nu s-au gãsit pe cuþit?”
“-Ah,dar e prea devreme pentru asta acum.Abia am trimis probele.”
În vocea ei am sesizat o oarecare notã finalã discordantã.Am început sã mã simt stânjenitã-iar eu nu mã simþeam niciodatã stânjenitã.
“-Deci…acum,pot pleca?Nu cred cã pot ajuta mai mult la anchetã”,i-am spus eu,alegându-mi cuvintele cu grijã.
Bianca Neveau îmi aruncã o privire acuzatoare.M-am întrebat dacã nu devenisem deja o suspectã în ochii ei.
“-Nu chiar.Te rog, stai aici.Nu am lãmurit câteva lucruri importante.”
“-Am spus tot ce aveam de spus”,i-am zis frustratã.”Dacã mai aflu ceva vã voi spune.”
Detectiva mã ignorã câteva secunde,apoi începu din nou sã expecteze camera.Inspecta cu mare atenþie,de parcã ar fi putut gãsi indicii care sã ducã la gãsirea criminalului.
“-Ah,ºtiu asta…”,îmi rãspunse ea schiþând un zâmbet greu de citit.
În final, privirea i-a rãmas fixatã asupra unui singur punct.M-am întrebat brusc dacã se gândea la ceea ce mã gândeam ºi eu.
“-Fereastra aceea…întotdeauna a fost blocatã?”ºopti ea încruntatã.
“-Da”,am aprobat eu încet.”La fel ca ºi uºa,ambele sunt cam vechi.Nu am putut niciodatã sã o deschid.”
Sprâncenele detectivei desenarã un unghi periculos; mi-am dat seama cã pierduse pista principalã.
“-Atunci,crima asta e aproape imposibil de realizat”,zise ea strâmbându-se.”Lucrurile devin din ce în ce mai complicate.”
“-Cum adicã?”
Din perspectiva mea,crima devenise puþin mai clarã; da,cineva dorise sã o deghizeze în sinucidere.
Mi-am dat seama ca asta era singura noastrã informaþie.Toate erau la fel de neclare ca înainte,poate doar un pic mai dubioase acum.
“-Gândeºte-te”,continuã detectiva impacientatã”,tu ºi cu Jennifer aþi ajuns primele la locul crimei,la vreo 30 de secunde dupã ce aþi auzit strigãtul.Presupunând cã fata strigase în momentul în care fusese înjunghiatã.”
“-Da,ºtiu”,am spus pe un ton cât mai glacial.Nu mai vroiam sã-mi aducã aminte de Cassandra; nu acum.Mai târziu.Voi suporta durerea mai târziu.”ªi asta sugereazã…ce?”
Detectiva aproape cã bãtu a exasperare cu pumnul de mânerul scaunului.
“-Pãi,bineînþeles,asta înseamnã cã ucigaºul a avut doar vreo 30 de secunde la dispoziþie sã însceneze suicidul acela ºi sã scape neobservat.”
Ah,asta punea problema în altã luminã.
“-Asta chiar e imposibil”,am clãtinat eu din cap.”ªi avusese probabil mai puþin de 30 de secunde.Când am ajuns eu cu Jennifer pe coridor…totul arãta obiºnuit.”
“-Da,în sfârºit gândeºti.Iar ucigaºul nu putea ieºi pe fereastrã fiindcã era blocatã.”
La naiba,câtã dreptate poate avea.
Dar atunci…
“-Asta înseamnã cã criminalul a ieºit pe uºã ºi…la dracu’,oricine îl putea vedea”,am îngãimat eu.
“-ªi nu numai asta.Ucigaºului I s-a permis sã intre în casã; era un invitat,ceea ce e o deghizare perfectã.”
Chiar cã e mai complicat decât am crezut la început.
ªi brusc mi-am amintit ceva.Ceva important.
Toatã lumea se poate pierde în mulþimea asta.Dacã ar intra un necunoscut în acest moment pe uºã nimeni nu ºi-ar da seama.
Cassandra avusese mai multã dreptate decât ºi-ar fi putut imagina vreodatã.Spusese cu neseriozitate acele cuvinte,dar acum gluma deraiase într-o realitate ameþitoare.
“-Când ai vãzut-o ultima oarã pe Cassandra?Când ai vorbit ultima oarã cu ea?”întrebã Bianca Neveau,dând glas gândurilor mele.
Am ezitat.Nu aveam nici cea mai vagã idée cât era ceasul în momentul în care toate lucrurile o luaserã razna.
“-Cu vreo 10 minute înainte sã aud strigãtul acela”,am spus eu nesigurã.”Se ducea la etaj sã vorbeascã cu iubitul ei,Liam.S-au certat ºi ea vroia…”
M-am oprit.Am jucat exact cartea ce nu trebuia scoasã.
Sigur cã Liam nu ar fi putut sã o omoare pe Cassandra.Niciodatã.Nu avea absolut niciun motiv sã facã asta.Însã anumiþi oameni,cei mai nepotriviþi,puteau crede în teoria asta.
Iar expresia detectivei…ei bine,sã spunem cã sprâncenele I s-au cam pierdut prin pãr.
“-ªi acest Liam,ºtii pe unde este?”
Am înghiþit în sec.Adevãrul era cã ultima oarã când îl vãzusem…urca la etaj.
“-Nu am nici cea mai vagã idee”,i-am rãspuns,schiþând un zâmbet glacial.
Mã privi de parcã se aºtepta la acel rãspuns.
“-Atunci…cred cã am terminat pe ziua de azi.”
Pe ziua de azi?Doar atât?Mâine nu ar trebui sã iei o zi liberã?Tocmai mi-a murit cea mai bunã prietenã,pentru numele Lui Dumnezeu.
“-Da,cred cã am terminat”,am zis grãbitã,ridicându-mã de pe scaun.
M-am îndreptat spre uºã; da,ºtiu cã Bianca Neveau trebuia sã plece de aici,nu eu.Însã aº fi fãcut orice,numai sã scap de ea în acel moment.
Când am întredeschis uºa mi-am adus aminte de un ultim lucru.
“-Am o întrebare”,am murmurat eu,încercând sã mã prefac derutatã.”De ce tocmai mie mi-aþi enumerat exclusiv toate detaliile crimei?”
Am presupus cã detective prevãzuse ºi momentul acesta; judecând dupã privirea pe care mi-o aruncã,mi-am dat seama cã nu am greºit deloc.
“-M-am aºteptat la asta”,oftã ea.”Dar am crezut cã te vei lãmuri singurã.”
Aproape cã am încetat sã mai respir,aºteptând sã continue.
“-Însã eu cred cã tu ai putea ajuta în cazul acesta.Chiar foarte mult.”
Am aprobat din cap,rãsuflând cu miºcãri încete,în timp ce ieºeam din camerã.Probabil cã detectiva nu ºtia cã ea nu era prima persoana care îmi spusese acest lucru...

Pur si simplu , esti geniala turta mea .
Si cum ai vrea sa te critic dur , daca te pricepi atat de bine ?
Sunt mandra pentru ca esti colega mea

Imi place mult o faza , dar nu stiu de ce :

Quote: “-Bine,bine,am înþeles”,am întrerupt-o eu.”ªi ce?Unii criminali omoarã din plãcere.”
Þi-aº putea explica chiar eu,absolut tot,dar mã îndoiesc cã ai crede cã sora mea vitregã,care practic nu existã,e o ucigaºã în serie.”

Altceva
Ce sa mai spun .
Abia astept nextul , si nu uita .
Trebuie sa te tii de promisiune , mai ales ca astazi te'am ajutat sa'ti recuperezi esarfa . :>

ooo
next nou
stii cat te iubim, dess, nu?

Quote:“-…ºi apoi am forþat uºa ºi am intrat în camerã.Iar cadavrul ei era pur ºi simplu acolo,nu mai era nimeni în încãpere.”

ok imi place cum incepe

Quote:Gata,e timpul sã închid uºa dupã mine,sã pun mâna pe cuþit ºi sã ornamentez puþin pereþii.

sadic asa cum ne place noua

Quote:“-Bine,bine,am înþeles”,am întrerupt-o eu.”ªi ce?Unii criminali omoarã din plãcere.”

sec

Quote:“-Da,dar crima comisã din nebunie e mult mai rarã”

dap toti din clasa mea ar trebui sa fie la psihiatrie

Quote:Or,un cadavru nu se poate târî singur

si aici vin eu si zic "Nu zau? "

Quote:“-ªi nu numai asta.Ucigaºului I s-a permis sã intre în casã; era un invitat,ceea ce e o deghizare perfectã.”

Quote:Probabil cã detectiva nu ºtia cã ea nu era prima persoana care îmi spusese acest lucru…

iar ne'ai lasat in suspans un capitol superb si luung

Superb bravo !
Dar am si eu o intrebare. De ce cand postati, si nu aici ci in sectiunea RPG, postati cu [align=center]? Adica nu vad rostul, pare si inestetic pe deasupra, si cu siguranta postarea voastra nu o sa para mai mare. Eu nu inteleg mai nimic cand citesc, ma incurca.

Imi place center,mnah Si esti si primul care s-a plans de asta
Desi,daca ma uit mai bine,si pe mine ma incurca o.O