Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 9 Next »

/ Preparing

Ema chicoti si se ridica de asemenea. Stia ca noaptea ce venea cu pasi rapizi era cea mai rece perioada a verii, dar pana la urma, tot cald era. Isi dadu jos roba si camasa, ramanand intr-un maieu subtire si alb. Se descalta de sandalele usoare si zambi catre Rose.
" - Am auzit ca apa e chiar placuta vara" chicoti ea. " Si sincer, nu cred ca vom intra in necazuri."
In fond, Ema nu-si amintea de vreo regula scrisa a scolii prin care elevilor li se interzicea sa se scalde in apa. Desigur, etic vorbind, nu era chiar cel mai convenabil lucru, dar Soimeanca nu dadu inapoi.
Se uita spre Rosalie, asteptand nesigura.
Ema deja isi imagina atingerea apei. Stia cum lichidul ii alunga gandurile rele si o ajuta sa-si limpezeasca mintea. O relaxa inotul. In apa, se simtea intr-o alta lume. O lume unde nu mai exista ghinion, nu mai exista vesti rele. Daca se intampla o nenorocire, aceasta devine ceva grav abia dupa ce iesi din apa. Chiar si cand e vorba de inec. Soimeanca respira profund, zambind vag cand isi aminti ca tatal ei ii zisese candva ca trebuia sa se nasca sirena.

Rosalie ramasese brusc blocata. Isi amintise de perioada in care a trebuit sa strabata intregul lac alaturi de Bell pentru a ajunge in cel mai indepartat si intunecat colt al padurii Interzise. Fosta Soimeanca dadu brusc din cap incercand sa uite acele momente care au fost grele pentru cele doua fete si se uita catre Emm zambind si rostind:
"Ei,ce mai asteptam?!"
Soimeanca chicotise usor si ii raspunse lui Rose:
"Pai eu asteptam dupa tine!"
"Aaa.. pai scuze.!", murmura Rosalie , apoi aruncandu-se in apa intr-o figura asemenea unei sirene. "Haide,Emm!", strigase fosta Soimeanca din ce in ce mai entuziasmata.
Apa era rece,dar ii placea extrem de mult sa o simta. In apa era in elementul sau. Nu degeaba de cand devenise Medium,avea aceasta putere ... Atinse apa cu o mana si facu un cerc imens in aer. Era atat de amuzant.

" - Eu nu trec prin asa ceva" chicoti Ema, aratand spe cerc.
Pasi repede, fara a lasa lipsa partii artistice cand vine vorba de sarituri sa-si spuna cuvantul. Cand apa ii ajungea la brau, se scufunda si inota pana la Rose.
Era o senzatie diferita fata de cea pe care o avea cand inota intr-o piscina oarecare. Se simtea la fel, dar apa era incarcata de atmosfera magica a locului. Soimeanca se intoarse pe spate si se lasa sa pluteasca. De ce oare nu facuse asta mai de mult? Statuse atatia ani in Hogwarts si nu inotase macar o data.
" - Apa spala impuritatile sufletului, nu?" spuse pe un ton visator, plutind pe langa fosta Soimeanca.
Cel putin, ea asa se simtea. Complet lipsita de griji cand era uda. Apa era rece, dar placuta. Si poate ca Emei i se parea mai rece datorita faptului ca statuse toata ziua in soare. Poate ca pielea ei inca mai pastra caldura dupa-amiezii. Nu-i pasa.
Se rasuci rapid si isi indoi palma, lovind apa si stropind-o usor pe Rose.
" - E ca o bataie cu perne" chicoti Ema.

Rosalie chicotise la randul ei si ii spuse Emei: "Da,doar ca mult mai ...rece!" , apoi o lovise si pe Ema cu putina apa. Ii era greu sa se controleze in legatura cu puterile ei , mai ales aici , cand se afla in elementul ei, dar venisera aici sa se distreze fiindca trebuiau sa se pregateasca cu sufletul pentru ceea ce va urma: o calatorie lunga pana in Romania pentru a distruge ultimul Horcrux al lui Porrin. Zambi preferand ca in aceste momente sa se gandeasca la altceva ,cum ar fi la o balaceala buna ... pentru ca nu mai inotase in acest lac de aproape un an.
"Hei,ai mai inotat vreodata aici?!", o intreba Rose pe Emm.
Aceasta dadu negativ din cap parand oarecum rusinata,iar fosta Soimeanca ramasese masca. Cum a putut sa se lipseasca de aceasta placere? Era absolut minunat!

" - Dar ma bucur ca o fac acum" rase Ema cu pofta.
Cat de bine se simtea in apa! Isi dadu capul pe spate, simtidu-si parul gadilandu-i mijlocul prin maieul subtire. Uneori, varfurile firelor de par o intepau usor prin tesatura.
Chicoti si dadu glas unui gand ce-i venise brusc in minte.
" - Hei, Rose. Mai tii minte ca in primul meu an, atunci cand am stat prima oara impreuna pe malul lacului, credeam in Lordul Smoala? Doamne, cat de terifiata puteam sa fiu"
Desigur, nu exista nici in prezent vreo dovada ca acesta exista cu adevarat sau nu, desi toata lumea stia de existenta unui calamar urias in lac. Totusi, nimeni nu patise vreodata ceva, iar Ema nu se chinuise sa-si intunece gandurile cu scenarii. Nu avea de ce sa se teama aici si mai ales nu acum.

Rosalie incepuse sa rada de-a dreptul cand auzise vorbele Emei. Da,acum ca i-a spus ea , si-a adus aminte ... intr-adevar crezuse in acea creatura. Erau atat de sensibile si de inocente cand erau in anul I,practica inca niste copile,insa acum .. dupa atatea suferinte prin care au trecut de-a lungul timpului s-ar putea spune chiar ca s-au maturizat prea repede, mult prea repede. Dar oricum, la un moment dat vor trece toate ...
Probabil ca la un moment dat vor trebui sa isi faca planuri despre viitor. Rosalie practic ar avea niste raspunsuri de dat cuiva,dar era atat de evaziva.. chiar nu stia ce sa ii spuna lui Ryan. Nu se simtea in stare sa ii spuna nici da, dar nici ba.
Timpul le va decide pe toate ...

Ema se scufunda iar, avand grija ca atunci cand se ridica din apa, parul saten sa-i alunece pe spate. Bretonul ei lung abia daca se mai cunostea, asa impletit prin restul suvitelor.
Se uita un timp la o tacuta Rosalie. O cunostea suficient de bine ca sa-si dea seama ca era in transa gandurilor.
Astepta rabdatoare, intrebandu-se in treacat cum ar fi fost daca cele doua nu s-ar fi intalnit. Desigur, nu ar mai fi pus-o in pericol pe Rose sau pe oricine altcineva, dar poate ca Porrin ar fi gasit-o si fara ajutorul Emei. Soimeanca isi inchise ochii. Atatea necazuri pentru atat de putine persoane. Inca se mira ca nu o luase razna. Ea si Rose trecusera prin atatea. Simtisera bucuria, ca orice copil, si au fost izbite de realitate, mult mai brutal decat in mod normal. Suferisera pierderi, simtisera nervozitatea alunecand prin sange, poate chiar isi muscasera limba ca sa nu zica vraja fatala. Prea multe. Mult prea multe.
Ema ii zambi prietenei sale, nedorind sa o ingrijoreze.
" - Ce s-a intamplat, Rose?"

Rosalie nu stia ce sa raspunda la intrebarea Emei. Da ... Ce se intamplase? Mai bine spus,ce se intamplase de fapt? Unde era acea Rose copilaroasa, fericita, dispusa sa ofere iubire celor din jur? Unde a disparut fosta Soimeanca visatoare? Ce se alesese de ea? .. Praf si pulbere ... atat a mai ramas. Acum era razbunatoare,dispusa sa faca orice pentru a-si apara si ajuta familia si prietenii. Totusi nu voia sa il ucida pe Porrin .. Nu ar fi in stare,desi viitorul asa ii prezice. Nu se stie ce se va intampla. Insa un lucru era clar: Rosalie se schimbase, se maturizase mult prea brusc din cauza unui Devorator care i-a facut parintii sa planga o viata intreaga dupa sora sa care practic a fost aproape mereu langa ea, care i-a assasinat iubitul cu care trebuia sa se casatoreasca, care le-a facut atat de mult rau si prietenilor prin ea, care ieri i-a cerut sa fie Devoratoare ...
"Pai .."
Rose nu stia cum sa isi gaseasca cuvintele:
"Na .. Adica Porrin mi-a cerut sa ma alatur Ordinului Devoratorilor Mortii!"
Na,ca a spus-o si pe asta.

Ema o privi o clipa lunga, asimiland informatia. Dadu sa se duca spre Rose, dar aluneca pe o piatra ascunsa in nisip. Se scufunda si iesi repede, batand apa, cu un 'pleosc' suparator. Se calma in momentul in care degetele ei reci se incovoiara peste umarul fostei Soimence.
Nu spuse nimic. Ema doar o stranse intr-o imbratisare blanda. Ii scapa un chicot.
" - Stiam eu ca mai devreme sau mai tarziu va realiza si el cat esti de valoroasa" spuse ea si zambi bland, privind-o pe Rosalie in ochi.
Nu gasea cuvintele potrivite ca sa vorbeasca. Desigur, stia suficient de mult incat sa fie sigura ca prietena ei va avea sa refuze aceasta oferta. Iar daca ar fi acceptat-o, ar fi fost greu s-o convinga cineva pe Ema ca o facuse din placere. O vedea pe Rose in stare sa li se alature ca si spion. Dar cel mai probabil, Soimeanca nu ar fi lasat-o, pentru a o putea tine in siguranta. Atata timp cat Rosalie era la Hogwarts, Ema stia ca o poate ajuta cat mai repede.
Incerca sa-i transmita prin atingerea blanda tot ceea ce nu putea spune. Ii era aproape indiferent de ce se intampla, ramanea prietena ei, o va proteja cum va putea mai bine si Ema... ea nu va renunta pana cand lupta nu avea sa se sfarseasca.

Rosalie practic ramasese pocnita. Ii spusese ceva atat de grav Emei,iar ea practic o luase ca pe o gluma. Statu putin pana cand se dezmeticise , apoi si-a dat seama ca de fapt voia sa ii transmita ca ii este aproape orice decizie ar lua, oricum ar actiona. Bineinteles ca nu avea de gand sa se faca Devoratoare a Mortii,nici macar pentru spionaj. Ea facea parte din Ordin,desi nu prea multi stiau asta. O imbratisa la randul sau pe Ema si murmura printre suspine:
"Iti multumesc ca imi esti aproape. Esti o prietena pe cinste!"
Hah,de cat timp nu mai spusese acest lucru .. chiar ii fusese dor de momentele aestea in care pur si simplu sa fie totul bine,macar pentru cateva clipe,macar pentru o zi ... in care sa rasara soarele si pe strada lor mai mereu intunecata.