Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Prima zi de bibliotecara

Da, asta urma sa fie prima mea zi ca bibliotecara. Avea sa fie o zi minunata, o zi perfecta. Deja erau multi care imprumutasera carti si unele fusesera si returnate cu pareri bune !

Pauza de pranz se termina repede insa si trebuie sa inchid jurnalul, sa il pun bine intr-un sertar inchis si sa ma apuc de lucru.

Astea erau ultimele randuri in jurnalul Sophiei. Il inchise si roti bagheta de trei ori in jurul lacatului micut de pe coperta. Acesta se inchise, ca sa ii dea de inteles ca acum jurnalul nu putea sa fie deschis. Ce bine ca luase un jurnal magic, acesta recunostea numai si numai magia ei.

Fata ridica capul spre un elev care tocmai ii aducea un formular de imprumut. Zambi, apoi il recunoscu. Era ...

Era Crystal,Crystal Shirley. Era incantata de faptul ca putea gasi carti atat de interesante in bibloteca.Chiar ii placuse ceea ce citise.Noua biblotecara parea o fata draguta, destul de inalta, cu ochi cuprinzatori si privire aspra, care nu tolera minciuna sau neincrederea. Asa i se parea ei Sophie...avea felul ei de a fi,felul ei de a vedea lucrurile,de fapt asta ii placea lui Crystal in mod deosebit la Sophie.Dupa ce inapoie cartea dadu sa plece, dar Sophie o prinse de umar...

Sophie o imbratisa pe Crystal, exclamand : "Cryssie ! Nu ma asteptam sa te vad acum." zise ea zambind larg. Ii trase un scaun si ii facu semn sa stea jos.

"Daca vrei poti sta aici. Trebuie sa reintocmesc o lista de abonati ! Unde era cartea cu vraji pentru bibliotecari ? Imi trebuie vraja de ordonare alfabetica !"zise Sophie, grabita. "Vrei sa zici Ordina, vraja de ordonare ? Apoi specifici cum vrei ! zambi Crystal.

Sophie isi indrepta bagheta spre lista de abonati si murmura : "Ordina : Alfabetic, de la A la Z !" Folosise un ton poruncitor. Zambi. Crystal o ajutase bine.

Desi simtise ca nu facuse mare lucru, din privirea lui Sophie putea vedea ca de fapt chiar ii unse sufletul cu miere sau mai bine zis aparuse in momentul potrivit, la locul potrivit.De putine ori ii se intampla sa aiba norocul asta, dar dupa experientele ei in viata putea spune ca 'Viata este o continua surpriza,atunci cand nu mai ai nici o speranta, cand crezi ca totul este pierdut, de fapt doar atunci ai primit TOTUL..."
Nu stia ce o apucase dar la randul ei o stranse pe Sophie cu putere in brate si ii spuse:
"Cred ca o sa ajungi sa ma intelegi, dupa o vreme..."
"Mi se pare ca esti misterioasa, dar nici eu nu sunt o carte deschisa...fiecare are secretele lui..."
Ii dadusem dreptate, poate atinsem vreun punct sensibil.

Atunci usa se deschise incet si inauntru intra....un teanc de carti?!? Parea extrem de ciudat sa vezi un teanc de carti miscator care venea spre Sophie si Crystal.
- A, domnisoara bibliotecara, am adus cartile imprumutate saptamana trecuta. Mi-au placut enorm.
Din spatele teancului eram eu.
O cunosteam pe Sophie de foarte multa vreme, dar la biblioteca ii ziceam “domnisoara bibliotecara”.
Am pus teancul de carti pe masa si am inceput sa numar cartile : 1,2,3…7..12,13…15. Toate! Zambesc eu incantata.
Cele 5 m-au ajutat foarte mult la teme, iar restul 10 au fost minunate. Mi-a placut foarte mult “ Totul despre dragoni”, “ Cum sa cresti un dragon”, “Istoria dragonilor”, dar si “ Japonia” si “Dragonii Japoniei”. Si n-am sa uit in nici un caz “ Dragoni in miniatura” si cartea asta “Cum sa faci origami”. Chiar am reusit sa fac cateva origami! Ii spun eu doamnei bibliotecare si ii intind un origami-trandafir(destul de) reusit.
- Ce carti ai mai citit? O aud eu pe Crystal intreband.
- Paai, am mai citit si mai “ Dragonul”, “ Maiko Kimoto si dragonul de argint”, “Ao Fukoko”.
- Si altceva?
- Aah..paaai, am mai citit “Minunatiile Frantei”. Am locuit acolo candva.
Sophie imi intinse cateva hartii pe care am completat putin absenta : RA destul de caligrafic.
- Si ce mai faci? Ma intreba aceasta.
- Nimic deosebit. Insa astazi am chef de citit o carte buna. Literatura. Tot ceva legat de dragoni sau japoneza, daca se poate.
Fara sa am timp sa clipesc, am simtit intre maini o carte. Citesc titlul pe care scria cu litere aurii “Etsuko Kimoto”
- Abia astept sa o citesc in seara asta. Toate cartile le citesc seara.
Apoi mi-am indreptat privirea spre Crystal. Ea…

OOC: Crystal, continua tu.

buimacita de atatea explicatii peste explicatii, dar in final rase cu pofta caci nu avu incotro desi inima ii zbura spre alte taramuri...vroia sa faca o vizita in Padurea interzisa,cine stie poate la noapte....Se uita pe geam,iar din acea parte a Hogwarts-ului se putea vedea exact ceea ce doarea Crystal,misterioasa padure se intindea mareata dincolo de advertismentele puse de directorul scolii.Aimi,pe cat era ea de vorbareata,pe atat era de atenta, asa ca isi dadu imediat seama de nostalgia fetei.
"Hey,Crystal,esti bine?"
"Da,sigur",zise fata, luata prin surprindere, dar prietenii adevarati nu puteau fi pacaliti.
"Sper ca acum nu te astepti sa te credem si sa te lasam in pace...",zise si Sophie.
Crystal stia ca aveau dreptate, dar cumva nu-i venea sa le povesteasca de King,prietenul ei cel mai bun,care murise de mult.Ultima lor intalnire fu in Padurea Interzisa,cu toate ca padurea era stranie,King a fost atat de simtit, chiar romantic, dar acum totul era pierdut...Nu mai era nici o cale de intoarcere, daca ar fi putut da timpul inapoi ar fi facut in asa fel incat King sa nu dispara asa cum o facuse, ar fi murit ea in locul lui.'Am devenit o fata retrasa,nu simt placere in mancare,bautura sau glume.Inima mi-a fost facuta din minciuni, iar eu duc cu mine o multime de doruri amare...'
Cand termina fetele se uitau la ea ca la ceva ce nu mai vazusera
niciodata.De abia atunci isi dadu seama ca spusese tot cu voce tare...

"Crystal imi pare atat de rau",spuse...

- Crystal, cred ca stiu cum te simti, spun eu in continuare
Iar. Iar s-au deschis amintirile. Plecarea tuturor, rand..pe rand. Uneori nici nu stiu in cine mai pot avea incredere. Dar un lucru e sigur. Nu am sa renunt niciodata, indiferent de situatie. Ridic capul, care statea putin aplecat.
- Viata iti ofera mii de obtiuni. Nu te inchide niciodata in tine decat cand esti singur. In rest, nu te gandi la asta si fii vesel, ii spun eu.
“Stiu cum e” raspund apoi in mintea mea…pentru mine.
Fetele erau mirate de raspunsul meu.
- Cartile despre socializare? Cand chiar n-am ce citi mai citesc una din astea, mint eu. De cele mai multe ori nu eram o mintatoare inascuta. Dar de data asta reusisem.
- Hei, Sophie, de ce nu ii recomanzi si lui Crystal ceva de citit? Eu ma duc sa mai caut o carte, pe care sa o citesc acum, zambesc eu.
In timp ce ele discutau, eu am ales o carte despre dragoni si m-am retras langa o fereastra, la locul meu favorit.
Am inchis usor ochii si mi-am amintit vag:
- Nu pleca! Stai, nu pleca!
O umbra vaga plecand, iar eu, ramanand in urma singura, plangand. Cad in genunchi si plang in continuare.
" Ai plecat..Nu mai esti langa mine, sa ma sprijini, sa ma ajuti, sa ma ridici."
" Te descurci si singura. Ai devenit extrem de puternica, si in continuare vei deveni, fu raspunsul."
Alta umbra, aceleasi cuvinte…si potopul continua cu umbre si cuvinte care seamana, lacrimile din interior nu se opreau.
“ Arigatou.(Multumesc)”
Am tresarit putin apoi am revenit la pozitia initiala. De ce s-au trezit toate amintirile, de ce s-au trezit toti, de ce s-a trezit si…
- Aimi, esti bine? Se auzi o voce neclara.
Nu am constientizat cine era, fiind prea buimaca, insa am raspuns vesel.
- Ma gandeam la scoala. Si mi-am amintit brusc ca am saptamana viitoare un test la Farmece.
Minciuna a mers. Cred eu. M-am uitat mai bine si am vazut mai clar. Era…

Era Sophie. Avea in mana un pahar de ceai negru, pentru Aimi. Era aproape sigura ca avea sa ii placa fetei. Imbracata in roba de bibliotecara, puteai sa o confunzi usor cu o fata de 20-21 de ani, plus ca era foarte inalta la cei 178 cm ai ei, cu tot cu baschetii, 179.5 cm. Expresia ii era insa serioasa. "Ai facut o depresie." diagnostica ea.

"Ridica-te, trebuie sa vedem ce sa facem..." o sfatui Sophie, insa Aimi se opuse : "Nu vreau sa merg in Aripa Spitalului !" Sophie incepu sa rada. "Nu ne trebuie Madam Pomfrey, ea nu e psiholog."

"Nici nu avem nevoie de psiholog." continua ea imperturbabila, iar pe fata ii incolti un zambet fals-malefic. Turna ceaiul in capul lui Aimi, razand. "Distractie ! Asta ne trebuie !" rase Sophie, tragand-o pe Aimi spre biroul ei.

Bazându-mã pe zgomotul care se auzea din bibliotecã ºi recunoscând câteva voci, mi-am perims sã fac o glumã.
-NU ªTIU, ZÃU, CE PÃRERE ΪI VA FACE DIRECTORUL ACESTEI RESPECTABILE ªCOLI, CÂND VA VEDEA ÎN CE HAOS INADMISIBIL SE DESFêOARà ACTIVITÃÞILE UNOR ELEVE ÎN BIBLIOTECÃ! am tunat eu, aproape fãcând uºa þãndãri de perete.
Abea apoi am dat atenþie ºi decorului.
-Hei, Sophie, am început apoi sã râd. Mai ai vreun exemplar din romanul "Ploaie" de Noka Tadaima? Tot odatã, dacã se poate, vreau sã împrumut ºi "Subconºtient" de Fujisu Oyasama... Când te gândeºti cã putea sã mi-o dea personal ºi nu a vrut... Hei, Aimi, de ce ai ceai pe cap? ªi...Ce-i cu Crystal?

"Fara carti pentru zgomotosi." ii taie Sophie repede avantul. "Si trebuie sa imi cumperi usa." continua Sophie impasibila, in timp ce o ajute pe Aimi sa se usuce. "Incendio ! AHHH, nu trebuia sa fac Incendio in bilbioteca !" tipa ea, salvand cateva carti. Din fericire, Aimi era uscata deja, insa foarte lipicioasa din cauza ceaiului.

"Ai terminat cartea ?" continua Sophie, luand cartea din mana lui Kasumi si punand-o la loc, incercand sa ia un aer de bibliotecara.