Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

1 2 3 4 5 Next »

/ Primul an...plin de magie...

Mi-am tarat valizele dupa mine in timp ce Maurice statea pe umarul meu soptindu-mi la ureche.
-Zidul dintre peronul 9 si 10.
Am dat din cap ca am inteles. Am trecut prin zidul ce despartea lumea Incuiatilor de lumea Vrajitorilor. Am trecut de semnul "Peronul 9 si 3/4" si m-am asezat pe o banca in asteptarea trenului de Hogwarts.

Len tocmai trecuse pe peronul 9.Se asezase pe valize si casca zgomotos.Primul ei an in care era vrajitoare cu drepturi depline.Frumos.Isi dadu parul brunet din ochi si se uita in jurul ei.Multi oameni de toate felurile se perindau pe acolo.Ii atrasese privirea o veche prietena.Sari de pe valize si se duse in fata ei si zambi.
-Nici sa saluti numai stii printeso.spuse razand catre Alessandrea

Imi ridic capul din maini in timp ce o privesc surprinsa pe Len.
-Len! am spus cu entuziasm in voce. Si tu aici? am spus ridicandu-ma de pe banca rece in timp ce vantul rece spulbera frunze de pe asfalt.

Len ranji.Alessandra,printesa cum ii spunea ea ii era prietrena veche.Ar fi recunoscut dintr-o mie de capatani cu par roz parul ei rozaliu si ochii albastrii si ageri.
-Da,si eu pe aci.
Zambi,dandu-si parul din ochi,lasand la vedere cele doua safire,caracteristice familiei mamei sale.

Le priveam din umbra. Soarele bland isi intindea razele cat de mult putea si locurile unde nu ajungea ma ajutau sa ma ascund mai bine. Nu-mi placea aglomeratia si preferam sa fiu singur. Era mult mai bine pentru multi sa nu stie ca exist. Era mai bine sa fiu doar o umbra tacuta. Sau poate ma inselam? "Nu...Nu cred." Imi zic lasand un oftat aproape impercetabil sa-mi scape printre buzele rozalii, care mai aveau putin si deveneau rosii din cauza ca le tot muscasem. Nu as fi recunoscut niciodata in public ca am emotii...Dar, aveam si chiar multe. Iar muscatul buzei de jos era un mod prin care incercam sa scap de ele. Esuam lamentabil. Imi trec mana prin parul lung si negru-movaliu fara sa-mi dezlipesc ochii de rubin de la cele doua fete.

M-am simtit privita...Am simtit niste ganduri familiare in zona pe langa cele a lui Len. Daca ma concentrez putin... Mi-am intorsc capul si am vazut un baiat privindu-ne.
-Am impresia ca l-am mai vazut undeva...am murmurat fara sa-mi dau seama.

Oftez si-mi intorc privirea rubinie de la cele doua fete si-mi indrept atentia spre cerul cel azuriu de deasupra tuturor lucrurilor. "Ce infinit parea...Cat de albastru...Cat de perfect." Imi zic pierdut in visare si-n ganduri a vremurilor de mult apuse. Ma purtam de parca as fi fost un mos de optzeci de ani care abia isi mai tara propriul corp si se gandeam cum a fost acnd eram tanar si afar griji. "Revino-ti, Lifaem." Imi zic mustrandu-ma singur din cauza proprie prostii. Mai las un oftat sa scape printre buzele deja rosii si ma intorc la fete ca si cum ar fi cel mai natural lucru existent.

-Si Len...Ce ai mai facut de cand nu ne-am mai vazut? Am simtit in contiunare acea privire dar m-am hotarat sa nu insist pe acest aspect. Maurice considera ca nu e bine sa insisti pe lucruri inutile. Mi-am intors privirea spre motanul negru si am vazut ca dormea fara griji pe bagajul meu.