Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade

« Previous 1 2 3 4 5

/ Primul weekend in Hogsmeade

Astropufa se gandi pret de cateva secunde, dupa care spuse:
"-Trebuie sa ne intoarcem la castel".
Plecara cu totii in mare graba spre Hogwarts, gandindu'se pe drum la bogatia ce se ascundea pe domeniile smaraldii.
In scurt timp ajunsera inapoi la castel si se indreptara spre coliba lui Hagrid. Mersera spre dovlecii ce se odihneau sub plapuma groasa de zapada, dar nu era nimic acolo care sa le dea de banuit. Asa ca Skynet si Ichi se asezara pe jos, uitandu'se la fete.
"-Si acum ce facem?!" intreba Ichi, obosit.
"-Trebuie sa cautam la est de coliba" propuse Bell, iar Skynet o privi mirat.
"-Si de unde stim unde e estul?" intreba Alice.
"-Ghideaza'ma!" ii sopti Bell baghetei, care se indrepta cu varful spre nord.
"-Super! Acolo e nordul, deci inseamna ca estul e incolo!" spuse Skynet, aratand spre Padurea Interzisa.
"-Ce mai asteptati?" intreba Alice, grabind pasul spre codrul imbracat intr'o mantie de gheata.
De cum patrunsera in padure, vraja intunericului ii acapara din toate partile, inghetandu'le spaima. Copacii erau ornati ca in basme, zapada inghetata pe ramurile lor parand a fi din turta dulce.
"-Si cat mai mergem?!" intreba Alice, oprindu'se brusc.
"-Pai, pana gasim indiciul" raspunse Bell, obosita.
Se aseza pe un trunchi de copac batran, acoperit cu o pelicula fina de gheata si isi lasa mainile pe scoarta rece. Simti de indata o adancitura si scoase un strigat de uimire.
"-Bell??!" intrebara Ichi si Alice, speriati.
"-E ceva aici" spuse cercetasa, indicand spre trunchiul abandonat.
Dadura zapada la o parte si observara o inscriptie gravata in lemn.
Prietenia din sat va va conduce spre comoara. Urmati calea soarelui si intoarce'ti'va de unde ati plecat!
"-Adica trebuie sa ne intoarcem in Hogsmeade?!" intreba Alice.
"-Da, asa zice mesajul de aici" spuse Bell, cazand pe ganduri.
"-Dar e foarte tarziu acum" spuse Ichi, in timp ce Skynet privea atent inscriptia.
"-Maine dimineata pornim spre Hogsmeade. E duminica, deci mai avem o zi la dispozitie" propuse Bell.
Iesira din padurea misterioasa, si pasira pe domeniile incarcate cu stratele reci de zapada. Castelul parea rupt dintr'o legenda, cu mii de capiteluri de gheata ce impodobeau turnurile si il faceau sa semene cu o constructie antica..

A doua zi de dimineaþã, Alice îi aºtepta pe Bell ºi pe Ichi lângã scãrile de marmurã. Cercetaºii coborârãscãrile iar Alice le zâmbi.
-Neatza! zise ea binevoitoare. Abia aºteptam sã veniþi! Am stat toatã noaptea ºi am studiat harta ºi m-am gândit la ghicitoare. Nu o sã puteþi crede ce am descoperit!
-Ai descoperit ceva? spuse Bell miratã. Ce este?
-Vã spun imediat ce ajunge ºi Skynet. I-am trimis o bufniþã de dimineaþã, i-am spus sã ne întâlnim aici.
Cei doi dãdurã din cap, în semn cã înþeleserã. Pentru câteva minutea au stat lângã scãri, în minunatul peisaj de iarnã. Ninsoarea încetase iar prin norii pufoºi ºi albi, câteva raze ale soarelui îºi fãceau simþitã prezenþa. Deodatã, Skynet ajunse lângã prietenii sãi ºi zise:
-Neaþa tuturor! Deci, de ce a trebuit sã vin?
-Vroiam sã vã arãt ce am descoperit. Priviþi crengile astea, desenate aici, spuse Alice scoþând harta dintr-un buzunar al pelerinei ºi arãtând-o prietenilor ei. Am realizat asearã cã acel copac pe care s-a aºezat Bell este foarte aproape de Salcia bãtãuºã. ªi cum pe hartã sunt desenate aceste crengi, plus inscripþia de pe copac, cred cã ar trebui sã folosim tunelul care duce la Hogsmeade ºi are intrarea lângã Salcie.
-Existã un tunel de ãsta? întrebã Skynet uimit. Dacã da, cum putem trece de Salcie? Adicã, vreau sã spun cã...e Batãuºã, nu?
-Salcia a fost plantatã pentru a proteja tunelul, îl lãmuri Bell. Tot ce trebuie sã facem este sã apãsãm un buton ºi salcia va lua o micã pauzã, sã spunem aºa.
-Dar vãd cã tu cunoºti castelul! spuse Ichi râzând.
-Bineînþeles cã îl cunosc! spuse Bell râzând la rândul ei.
-Da, Ichi, Bell ºtie tot ce e de ºtiut, adãugã Alice râzând.
-Deci, unde e tunelul ãsta? întrebã Skynet.
-Hai sã mergem cãtre Salcie, prpose Bell, începând sã se îndrepte cãtre pãdure. Ceilalþi o urmarã iar când distanþa dintre ei ºi salcie era distanþa cea mai micã la care se puteau apropia, se oprirã.
-Pe aici pe undeva ar trebui sã fie ceva care aratã ca un buton, spuse Alice cercetând rãdãcinile Salciei.
-E ceva acolo, spuse Ichi, arãtând cãtre un nod de pe trunchi. Acum cum facem sã-l apãsãm?
-Simplu, spuse Bell. Wingardium Levosa! adãugã ea îndreptând bagheta cãtre o creangã ºi apãsând butonul.

Salcia batausa incremeni, cu crengile inghetate in aer. Zapada se scurse in rafale de pe ea, lasand'o vulnerabila in fata curiozitatii celor patru.
"-Si acum ce facem?" intreba Skynet.
"-Chiar nu ai vizitat niciodata tunelul ce leaga Hogwarts de Hogsmeade?!" intreba Alice, apropiindu'se de trunchiul copacului.
"-Nu" raspunse astropuful, razand.
"-Vei vedea acum" murmura Bell, apropiindu'se de salcie. Intrara toti prin micul pasaj, care ii afunda intr'un intuneric infricosator.
"-Lumos!" rostira toti patru, iar lumina slaba de la baghete facu putina lumina in obscuritatea ce domnea in tunel.
"-Sa mergem" spuse Ichi.
Alice il urma numai-decat, iar Bell si Skynet pornira in spatele lor. La un moment dat, cercetasa isi prinse piciorul intr'o piatra si cazu.
"-Bell, esti bine??" tipa Ichi, glasul sau rasunand in linistea tunelului.
"-Mda, totul e perfect. Numai eu cad din 5 in 5 minute!" spuse Bell, ridicandu'se.
"-Impiedicata noastra" chicoti Alice, indreptandu'se spre ea.
"-Heyy, uite ceva acolo" spuse Skynet, aplecandu'se spre piatra de care se impiedicase fata.
"-Nu e o piatra!" spuse Alice, ridicand micutul cufar.
"-E o cutie, dar pare destul de ciudata" spuse Ichi, uitandu'se atent.
Bell privi si ea suprafata brazdata adanc de trecerea nemiloasa a timpului si vazu cateva crengute incrustate in safire.
"-Deschide'l" murmura ea.
Skynet deschise micuta cutie din lemn, care scartai incetisor. La lumina baghetei vazura un pergament, pe care era scris ceva.
"-Iar inscriptii despre prietenie!!" chicoti el.
"-Nu cred" sopti Bell, citind scrisul verzui:
Spre est daca apuci
Nu mai sti unde sa te duci
Dar in sat daca ajungi
Padurea trebuie s'o descurci!
"-Ok, asta suna foarte ciudat!!" spuse Alice, privind uimita scrisul usor aplecat.
"-Stati asa" spuse Ichi, dar Bell il intrerupse:
"-Deci, ajungem in Hogsmeade. Si nu trebuie sa o luam spre est, asta e clar. Probabil trebuie sa mergem in padure."
"-In padurea din sat??"intreba Skynet.
"-Dap, acolo cred ca se afla urmatorul indiciu" spuse Ichi, zambind.
"-Sa ne continuam drumul atunci" propuse Alice.
Mersera in liniste prin tunelul intunecat, pana ajunsera in pivnita magazinului Lorzii Mierii.
"-Wow, ce de'a dulciuri!!" spuse Ichi, admirativ.
"-Salivez deja!!" chicoti Skynet.
"-Ichii!!" zise Alice, prefacandu'se suparata.
"-Acum doar nu va apucati sa mancati dulciuri de aici!!" chicoti Bell, in timp ce usa se deschise.
"-Repede, ascundeti'va!!" zise Ichi, bagandu'se sub o masa.
Barbatul iesi, luand o cutie de pe raftul plin de praf.
"-Trebuie sa iesim nevazuti de aici" sopti Bell, ridicandu'se de sub patura groasa sub care se bagase.
"-Haideti sa iesim acum" propuse Skynet, urcand treptele de lemn ce scartaira, protestand.
Ajunsera in magazin, unde nimeni nu le dadu atentie. Era mult prea aglomerat ca cineva sa observe prezenta brusca a celor patru.
Iesira afara, intampinati de oceanul de ninsoare ce salasluia deasupra satului. Parea o plapuma de turta dulce, care proteja imprejurimile.
Cei patru prieteni isi indreptara pasii spre padurea ce se zarea in departare, unde albastrul cerului se unea cu lanul de diamante scartaietoare..

Pãdurea nu era la fel de deasã ca pãdurea interzisã, dar copacii erau mult mai înalþi ºi permiteau fulgilor de nea sã îmbrace pãmântul. Cei patru prieteni ajunserã la intrerea în pãdure.
-ªi acum ce facem? întrebã Skynet.
-Trebuie sã mergem spre est nu? întrebã Bell. Atunci, Ghideazã-mã, ºopti ea baghetei care arãtã spre nord. Ar trebui sa mergem pe aici, spuse ea, intrând în pãdure.
Ceilalþi o urmarã privind atent în jur, pentru eventuale indicii.
-Ce am putea gãsi într-o pãdure? întrebã Ichi. Toþi copacii seamãnã între ei, nu are niciunul nimic special.
-Dar trebuie sã fie ceva special la pãdurea asta, doar nu am fost trimiºi aici degeaba, oftã Bell.
-ªtii, pe harta asta sunt niºte desene foarte ciudate. Dar este o crenguþã, cu o inimã roºie în capãt. Credeþi cã înseamnã ceva? întrebã Alice studiind harta.
-Exisatã un copac pe care este sculptatã o inimioarã, zpuse Skynet, fericit cã participã ºi el la cãutarea comorii.
-Serios? sãri Bell. Acolo trebuie sã fie urmãtorul indiciu! Unde e copacul?
-În inima pãdurii. Vreþi sã mergem?
-Mai întrebi? spuse Alice împãturind harta. Hai sã mergem!
Skynet îºi conduse prietenii pânã la copacul cu o inimã sculptatã. Era un copac bãtrân, înalt ºi impunãtor. Pe partea de jos a trunchiului, scoarþa fusese scobitã în formã de inimã. Alice se apropie ºi cercetã scoarºa copacului. Era destul de ciudatã. În ciuda timpului care se fãcu simþit asupra copacului, în ciuda ninsorii, inima nu era deloc deterioratã. Alice o atinse cu bagheta, si aceasta se dãdu la o parte, dezvãluind o gaurã scobitã în trunchiul copacului.

"-Intram?" intreba Alice, iar Ichi aproba scurt din cap.
"-Eu primul" spuse Skynet, intrand in tunelul usor obscur.
Dupa ce ajunsera toti in inima copacului, observara ca scorbura se inchise in urma lor, blocandu'i inauntru.
"-Copac idiot! Ne'a inchis aici!" spuse Bell, iar o voce revertebra prin peretii de lemn.
Nu insultati copacul sacru, daca vreti sa gasiti comoara ascunsa in adancurile tainice ale magiei!
"-Ok, asta nu mi'a placut!" zise Alice, socata.
"-Scuze" sopti Bell, iar o lumina angelica strabatu tunelul.
"-Prea mult mister aici" spuse Ichi, purtandu'si pasii spre locul de unde venise raza de lumina.
Ceilalti il urmara in liniste. Ajunsera la o fundatura, din spatele careia reieseau cateva raze slabe de lumina aurie.
"-Acum ce facem?!" intreba Skynet, in timp ce Bell se apleca sa observe mai atent peretele lemnos. Observa o alta inima mica, frumos sculptata. Era chiar in centrul fundaturii, avand in jurul ei o incantatie: Animus Patefacius.
"-E o vraja aici, dar nu stiu daca e sigur sa o folosim" spuse Bell, in timp ce Alice si Ichi se aplecara sa citeasca si ei slovele ce se arcuiau usor.
"-Eu zic sa o folosim, suntem blocati aici" zise Skynet, iar ceilalti aprobara.
"-Animus Patefacius!" sopti Bell, iar in clipa urmatoare fura orbiti de o lumina trandafirie ce iesise din peretele de lemn. Dupa cateva minute, tunelul se deschidea din nou in fata lor, mult mai primitor. Cateva torte cu foc vesnic ardeau vesele, aruncand bucati de umbre mari pe podeaua prafuita. Un alt scris rosiatic se ivi in fata lor, pe pamantul pietrificat de trecerea timpului:Trandafirul de'l gasiti, Comoara o descoperiti!
Alice se uita instinctiv pe harta si vazu un mic trandafiras incrustat, in mijlocul copacului alaturi de inima micuta.
"-Intr'adevar, e un trandafir aici" spuse ea, in timp ce Bell privi mai atent cuvintele.
"-Deci, cautarea noastra se reduce acum la gasirea acestuio trandafir" spuse Ichi.
"-Dar nu e un trandafir oarecare" spuse Bell.
"-Cum adica?!" intreba Skynet, mirat.
"-Uitati'va putin la imaginea de pe harta. Infatiseaza un trandafir cu petale rosii, cu margini zimtate si tivite cu auriu, de forma unei flacari. Este trandafirul flacara-de-apa, l'am mai cautat o data" spuse cercetasa, amintindu'si cu drag de aventura in care cautase oglinzile de pace, alaturi de Stefan.
"-Wow, e superb" spuse Alice, admirativ.
"-Trebuie sa'l gasim, numai el ne conduce la comoara" completa Ichi, iar Skynet zambi usor.
Deodata, un zgomot zgudui linistea tainica, insotit de..

Praful produs în urma prãbuºirii tunelului.
-Oh nu, oftã Alice. Ce ne facem? Suntem blocaþi aici!
-Trebuie sã ieºim în vreun fel, spuse Bell calmã.
-Da, aprobã Alice. Trebuie doar sã ne dãm seama cum mutãm pietrele astea. Crezi cã ar merge cu o vrajã?
-Cum ar fi ce? întrebã Bell. Wingardium Leviosa? Eu cred cã ar merge.
-La asta mã gândeam ºi eu. Bãieþi, vã ocupaþi voi, cât timp ne dãm noi seama ce ar trebui sã facem în continuare?
Bãieþii aprobarã ºi începurã sã mute bolovanii din loc. Fetele se întoarserã spre peretele cu inscripþia ºi citirã din nou.
-Deci, unde crezi cã ar trebui sã cãutãm trandafirul? Crezi cã ar putea fi aici?
-Nu cred, ar fi mult prea uºor! Mai este ceva scris sau desenat pe harta?
Alice verificã harta ºi rãspunse
-Mai e o ghicitoare, ºi cred cã sunt rune, o sã încerc sã o descifrez.
-Faci cursul de rune antice? întrebã Bell uimitã.
-Nu, dar ma invãþat bunica ºi înþeleg cat de cat.
-Atunci lasã-mã pe mine. Cred cã descifrez mai repede.
Bell luã harta de la Alice ºi o studie atent. Dupã ce descifrã scrisul învechit, spuse:
-E o ghicitoare, ºi sunã cam aºa:
O echipã bunã
Nu lasã pe nimeni în urmã
Împreunã aþi lucrat,
Ieºirea o gãsiþi îndat. Ce rime ciudate!
-Da, spuse Alice gândindu-se la ghicitoare. Nu ºtiu de ce dar am o vagã bãnuialã cã ar trebui sã-i ajutãm pe bãieþi.
-Da, lucru în echipã, spuse Bell dându-i harta lui Alice, ºi scoþându-ºi bagheta. Wingardium Leviosa, adãugã Bell ridicând o piatrã în aer ºi punând-o pe grãmada formatã de bãieþi. Alice fãcu acelaºi lucru.
În scurt timp, pietrel erau mutate din loc iar în spatele lor seformase un tunel cu totul ºi cu totul diferit de cel care îl lãsarã în urmã când au intrat.

De data aceasta, in locul tunelului se intindea o imensa gradina de flori. Parfumul era imbietor, si te fermeca in toata splendoarea lui. Putea fi considerat raiul coborat in matasuri de adieri dulci in acel loc uitat de lume.
"-E superb" sopti Alice, parca temandu'se sa nu se rupa vraja si gradina sa dispara.
Ichi si Skynet intrara primii in gradina impodobita cu mii de specii de trandafiri, nu atat de impresionati ca fetele. Bell pasi in urma lor pe aleea pietruita cu roci dintr'un rau, atenta sa observe toata minunatia ce se rasfata intr'o lumina argintie ce parea sa se cearna din nemarginitul tavan scanteietor. Trandafirii stateau demni in tufele lor, cu o seriozitate regala. Parea niste regi si regine pe tron, veghind in liniste asupra regatului.
"-Uitati'va dupa trandafirul pe care trebuie sa'l gasim" spuse Ichi, scuturand'o pe Alice. Fata fu desprinsa din vraja miresmelor si reveni brusc cu picioarele pe pamant.
"-Bell, cum ziceai ca arata trandafirul ala??" intreba ea, venind langa cercetasa.
"-Este un trandafir cu petale rosii, cu margini zimtate si tivite cu auriu, de forma unei flacari. Creste in zonele cu fantani, de regula" raspunse aceasta.
"-Dar eu unul nu va nicio fantana" zise Skynet, dezamgit.
"-Dar eu aud un sopot" murmura Bell, infricosata ca zgomotul sa nu'i rapeasca sunetul bland ce se auzea din spatele lor.
Se intoarse si incepu sa alerge printre sirurile nesfarsite de trandafiri. Parfumul incantator o vraji, fancad'o sa viseze. In cele din urma, ajunse in fata unui mic izvor ce isi creea un mic lac unde se varsa. Si il vazu. Odihnindu'se deasupra apei, asemeni unui nufar batut de crudul destin, trandafirul flacara-de-apa isi unduia petelalele rosii ca sangele in curentul linistitor.
"-L'am gasit!" striga cercetasa, iar Ichi si Alice ajunsera primii. Skynet ii urmara.
"-Sper ca nu trebuie sa'l rupem" ofta Alice incetisor, privind frumusetea florii ce ii privea infricosata. Nu puteau sa rupa o astfel de comoara, probabil s'ar fi ofilit in cateva ore.
"-Dar nu zice nimeni sa'l rupem" spuse Ichi, apropiindu'se de izvor.
Bell incepu sa cerceteze atent pietrele slefuite de trecerea apei, in decursul a mii de ani. In cele din urma, gasi o piatra ce parea mutata de la locul ei.
"-Ai vazut.."
"-Piatra aia mutata?" raspunse Ichi, zambind.
"-Da" sopti Bell, apropiindu'se de micuta roca ce zacea langa trandafirul rosu. In locul ei se odihnea o mica petala insangerata, ce parea a fi adusa de vant acolo.
"-Ridic'o" ii spuse Alice lui Ichi, care se intinse peste izvor si apuca bland petala de trandafir.
"-Scrie ceva pe ea" exclama Skynet, mirat.
"-O alta inscriptie" ofta Ichi.
"-Trandafirul l'ati descoperit,
Nu'ndrazniti sa'l prigoniti,
O suflare blanda peste el,
Si veti descoperi iesirea din tunel" rosti cercetasa, cu o voce limpede.
"-Trebuie sa suflam peste el?!" intreba Skynet, mirat.
"-Probabil" raspunse Ichi, ganditor..