Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

1 2 3 Next »

/ Printre campioni

John se uita la Salazar insa nu putu sa spuna nimic se intoarse speriat catre Eliza.Isi dadu seama ca nu putea face nimic.Nu intelegea de ce insa niciunul dintre fondatori nu mai zicea nimic.Isi duse din istinct mana la bagheta, insa isi dadu seama ca nu ar nici o sansa impotriva acestui fel de vrajitor.Se apropie de Eliza si ii puse usor o mana pe umar sperand ca fata nu a patit nimic, isi aminti de episoadele de mai devreme in care fata se pierdu de-a binele printre ganduri si se cutremura.Dorea sa paraseasca locul ala impreuna cu ea.
''E-esti bine?''
Se uita suparat la Salazar, observa spre bucuria lui ca nu era singurul.Helga si Godric se uitau amandoi la Salazar cu priviri severe.Rowena in schimb parea a fi plictisita de intreaga scena.John o privi si incerca sa o induplece folosindu-se de cele mai alese cuvinte.
''Va rog doamna Rowena...trebuie sa ajungem inapoi in timpul nostru...''
Femeia insa nu il baga in seama, ii arunca o privire plina de repros si se pregati sa se ridice de la masa.John o privi pe aceasta si rosti primul lucru care ii veni in minte.
''Stiu adevarul despre fa...!''
Rowena facu ochii mari si il privi pe baiat stupefiata.Stranse din buze si apoi se aseza din nou.John nu putu sa termine propozitia, nu pentru ca nu ar fi vrut ci pentru ca o forta nevazuta il facu sa isi inghita cuvintele dealtfel putu sa jure ca auzi vocea femeii in mintea lui.
'Taci...sau te voi distruge ca pe un mic netrebnic ce esti!'
Baiatul ingheta de frica si o privi pe femeie in continuare.Aceasta zambi cu caldura si apoi se uita la Helga.
''Cred ca va voi ajuta si eu pana la urma...sunt deja plictisita de aceasta scena...''

Schitase un zambet vag si se ridicase in picioare , clatinandu.se , incapabila sa se tina pe ele . Sau nu le simtea ? Facuse ochii mari , tulburata de acest gand dar imediat isi revenise la normal cand isi reamintise de faptul ca muschii mai si amortesc . "Dar eu ce am facut ca muschii sa mi se amorteasca ? " Daduse din cap , negativ , de mai multe ori , certandu.se pentru lipsa de atentie din partea ei si isi ridicase capul spre cei din fata ce o analizau . Cu atat mai mult Salazar . "M.am prins . Viperin a fost . El mi.a zdruncinat mintea , dar cum ? Am pus atatea vraji in jurul ei , nu avea nicio sansa sa intre in ea fara voia mea.. " "Pariem?" rasunase o voce groasa si domoala in capul ei , facand.o sa se cutremure si sa se tina de John ca sa nu piarda controlul asupra picioarelor .

"Salazar ! Inceteaza! Vrei sa omori copila ? Ai innebunit ? Cauta.ti alt cobai cu care sa te joci . Dar nu cu aceasta fata . E si asa destul de fragila! " rostise Helga , aruncandu.i privire urate asupra viperinului care nici macar nu o baga in seama . Eliza , la randul ei , isi indreptase privirea de la fondatorul casei ei spre cea a astropufului pufnind nervoasa , capabila sa scoata si fum pe nari. "COPILA ?? Si tu ce esti ? Bunica ??? " Pe chipul lui viperin aparuse un zambet de rau augur , si o privea cu coada ochiului pe Helga , care ii astepta reactia .
"S.a intamplat ceva ? " intrebase acesta in cele din urma si isi luase privirea de la viperina . "Din ce motiv sa innebunesc ? "
"Eu...."
"Spuneti.mi va rog din ce motiv ca eu ,Salazar Viperin , sa innebunesc! " se rastise el la femeie .
Aceasta deschidea si inghitea gura , nestiind ce sa mai ascunda si arunca priviri disperate spre Rowena .

Rowena ii privi pe cei doi apoi pe Eliza.Se intoarse apoi cu privirea catre Godric care parea neinteresat de ce se intampla in camera.Se uita apoi la Salazar mai atenta
''Salazar...termina cu prostiile astea...e timpul sa ii trimitem acasa....stiu cum te putem convinge sa ne ajuti.''
John o privi pe Rowena plin de speranta, isi aminti brusc ca aceasta reprezenta fondatoarea casei celor iscusiti si cu mintea agera.Femeia ii privi pe cei doi elevi
''Cei doi vor trebui sa iti arate o vraja sau ceva legat de magie care sa te impresioneze.Intotdeauna te-au atras chestiile astea...''
John se uita la Rowena neincrezator.Nu stia ce anume ar fi putut sa faca el pentru a putea sa-l convinga pe Salazar sa isi ofere ajutorul.Isi dadu brusc seama ca toate vrajile pe care le stia erau vraji elementare sau neinteresante pentru fondatori, iar alte talente ascunse nu avea spre deosebire de Eliza care era un animagus.John se uita speriat la fata nestind ce sa zica.Incerca sa se gandeasca la un lucru care ar fi putut sa-l scoata din acea situatie mai ales ca Salazar zambi fiind de acord cu ideea Rowenei.Helga ofta si se uita in continuare urat catre Salazar.Godric se aseza mai bine in scaunul lui si privea acum interesat catre cei doi in timp ce Rowena isi privea plictisita unghiile.John se intoarse catre Eliza si o ajuta pe aceasta sa se ridice.
''Sigur te simti bine Eliza?''

La auzul cuvintelor rostite de fondatoarea casei soimanencilor , viperina facuse ochi mari cat cepele si cu greu se abtinuse sa nu sare pe masa si sa ii dea un picior in fata , de nervoasa ce era . Simtea mana calduroasa , dar tremuratoare si furnicaturi la atingerea acestuia . " Asa deci , si tu esti putin speriat . Ce naiba! Devenim marionetele unor oameni din alta preistorie ? Si de ce o vraja ? Viperin ii bun la toate , le stie pe toate , atat cat stiu si eu . Doar taicamiu e Devorator al Mortii , deci un slujitor al raului , cu alte cuvinte , stiu aceleasi lucruri ca si el . E logic . Si ce trebuie sa fac ??" Se uitase nelinistita la John , neintelegand pe ce lume se aflau rostise un singur cuvant :

"Poftim?" zisese ea pe un ton uimit si enervant la sunet , facandu.i pe profesori sa ii arunce priviri de foc . De ce trebuia sa aiba intotdeauna obstacole exact atunci cand i se parea totul mai usor . Manioasa facuse un pas spre masa si facuse o plecaciune scurta apoi se indreptase spre usa de intrase, la numai un metru departare de ea . "Am sa o fac si pe asta . Dar pe urma , vreau acasa!! "
"Promiteti ca daca voi face aceasta "vraja" ce il va uimi pe Viperin , ne veti trimite pe amandoi in secolul nostru ? "
Acestia dadusera simultan din cap si incepusera sa se foiasca in locul lor , cu expresii de indignare pe chip .

Eliza ramasese locului , cu ochii atintiti asupra podelii si incercand sa se calmeze . Respira regulat , apoi , din ce in ce mai rapid si cu forta , inima batandu.i tare in piept , aproape dand pe afara , insa viperina nu oprise exercitiul . In incapere se facuse o liniste inmormantala , toti fiind cu sufletul la gura si asteptand urmatorul pas al lui Green .. dar , se intamplase cu totul altceva decat se asteptasera ei .

John nu intelegea de ce inca o privea uimit, insa pantera din fata lui parea a fi la fel de ciudata ca si prima data cand o zarise.Se uita la Salazar care facu ochii mari si zambind, era clar ca aceasta transformare il uimise mai ales cand aceasta era facuta de unul dintre elevii casei sale.Ceilalti fondatori privisera fiecare in alt mod acea transformare care se petrecuse sub ochii lor.Rowena ramasese la fel de indiferenta si de absenta in timp ce Godric ridica dintr-o spranceana.Helga insa il privea acum pe John asteptand probabil ca acesta sa se transforme si el in cine stie ce creatura.Baiatul o privi si ofta, nu stia ce ar fi putut sa le arate fondatorilor pentru ca acestia sa fie uimiti iar buna astropufa parea a fi constienta de asta.In acel moment se intampla ceva ciudat, privirea Rowenei Ochi-de-Soim se lasa asupra baiatului,il privea impunator si superior asa cum o facuse de cand intrase in camera insa de aceasta data privirea femeii era diferita.Ochii acesteia devenira pentru o fractiune de secunda de un rosu pal John simti cum cateva secunde mai tarziu duce mana la bagheta fara a dori acest lucru.Isi scoase bagheta din buzunar si o indrepta catre masa fondatorilor.
'Linisteste-te netrebnicule...'
John isi dadu atunci seama ca pronunta niste cuvinte ciudate ce semanau cu niste incantatii.Erau cuvinte ce pentru el nu insemnau nimic, cuvinte incurcate ce apartineau unei limbi pe care el nu o cunostea.Din varful bagheteii aparura deasupra mesei niste cercuri de foc ce luara forma unei pasari phoenix.Pasarea se aseza in mijlocul mesei si incepu sa priveasca absenta catre fondatori, dupa ce scoase un zgomot ciudat se facu tot mai rosie moment in care se metamorfoza intr-un sarpe argintiu care sari de pe masa si se indrepta catre baiat.
'Asta ar trebui sa fie de ajuns...'
Sarpele isi prinse coada si dupa ce forma un cerc perfect disparu in urma unei strafulgerari argintii.
In momentul in care John simti ca poate sa se miste din nou se uita curios spre urma pe care sarpele o lasa pe podea.Ii privi pe cei de la masa si apoi pe Eliza.Neintelegand ce se intamplase.Se uita zambind catre Rowena si desi aceasta nu il baga in seama deloc baiatul putu sa jure ca zari o urma de zambet pe figura femeii.
'M-multumesc..'
'O minte atat de complicata si totusi atat de primitiv utilizata...vei descoperii multe lucruri in viitor.'
Salazar incepu sa aplaude dupa care privindu-i pe cei doi isi dadu raspunsul final.

Ii zambise calduros lui John si mai mai ca ii venea sa il ia in brate , dar is iabtinuse impulsul , totusi , se aflau in fata fondatorilor si urma decizia finala . Il privea pe Salazar in ochi , citindu.i bucuria din ochi si recunostinta si acestya se ridicase in picioare , in sala facandu.se din nou liniste .
"Felicitari ! Amandoi mi.ati aratat ca si la varsta voastra se pot realiza multe , chit ca sunte vraji , sau transformari grele , nimic nu este imposibil . Dumneata , domnisoara , o sa ai un viitor negru , ce iti va ingreuna sufletul , insa vei gasi intotdeauna o cale de scapare . Cat despre tine , chiar daca esti de la casa astropufilor , ai demonstrat ca esti un vrajitor excelent si astfel , primiti amandoi binecuvantarea mea si cele bune in secolul vostru . Si acum ... decizia mea este ca sa va ajut sa ajungeti inapoi in vremea voastra . Dragi colegi , sunteti de acord ? "

Ceilalti ii urmasera exemplul , apoi , pe rand , plecasera de la locul lor si facusera in fata usii , si a celor doi elevi , un cerc . Toti se tineau de mana, cu exceptia celor doi barbati , care inca se luptau din priviri . John si Eliza intrasera in cerc , unul dupa altul , putin nelinistiti apoi , cercul se inchisese , cei doi , Viperin si Cercetas , tinandu.se de mana . Se postasera in mijlocul acestuia si , cu fruntea increstata de cute , asteptase sa se intample ceva .
"Bon..ce urmeaza ? "
Rowena , auzindu.i tonul intepat scosese un nt! enervant si ii aruncase o privire severa .
"Liniste ! " murmurase Helga .

John statea si ii privea pe cei patru, neputand sa isi acopere zambetul tamp ce se ivi pe fata lui.Vazand imaginea cu cei patru fondatori tinandu-se de maini un sentiment ciudat i se infripase in suflet.Stia ca Salazar avea sa ii paraseasca pe ceilalti in curand, ca certurile lui cu Godric se vor prelungi peste multe alte generatii.Stia ca povestile legate de moartea Rowenei si a ficei acesteia vor chinui zeci de generatii insa stia ca nu are nici un drept sa se amestece in felul in care timpul isi urmeaza cursul.Dintr-o data portiunea de cerc in care se aflau cei doi incepu sa se lumineze, mai multe raze albastre si calde ridicandu-se catre tavan.Cei patru fondatori incepura sa rosteasca toti in cor o vraja intr-un dialect ciudat probabil de mult pierdut.John se uita catre usa.Isi dadu seama brusc ca desi calatorise o zi intreaga in preajma unei eleve nu avusese curiozitatea de a o intreba cum o cheama, stia insa numele ei de familie.
''A sosit momentul!Drum bun!''
Cei patru fondatori isi dadura drumu unul altuia si isi scoasera toti patru baghetele.Doi dintre ei le indreptara catre tavan in timp ce ceilalti doi catre podea.Toti patru rostira o vraja a carei incantatie din nou tanarul nu o intelesese si camera fu strafulgerata de o lumina alba.
John inchise ochii din cauza acelei lumini albe puternice.Cand ii deschise, vazu ca se afla pe o podea tare iar in jurul lui stateau tacute zeci de trofee inchise fiecare in vitrinele lor.Se ridica incet tinandu-se de spate.
'Au...inca o lovitura ca asta...si...'
Se uita in jurul lui speriat nevazand-o pe Eliza.Insa se linisti repede cand vazu ca aceasta se afla acolo la o mica distanta de locul unde cazuse el.Se apropie de una dintre ferestre si observa ca soarele statea sa apuna.Baiatul era extrem de obosit si de lihnit.Primul lui gand era acela de a se duce sa se culce in patul lui.Se apropie de Eliza.
''Eliza...esti bine?''

"Au , asta a durut ! " zisese Eliza in mintea ei , cand se trezise la podea , din nou si cu o durere groaznica de spate .
"Da..sunt bine, cred ," mormaise ea pe un ton trist . Se ridicase in picioare si privise in jur . "Macar am ajuns acasa , nu John ? " Zambise din coltul gurii si isi ridicase ochii spre fereastra mare , analizand apusul . "Tu razi de mine , a trecut deja ziua , si sunt asa de obosita , de parca as fi mers la 5 misiuni . Pff..so , ce facem de acum ? "
Nu stia de ce , dar avea un chef nebun de a sari in capul cuiva . Daduse din cap in semn de negatie si se asezase din nou pe podea in stil turcesc .

Cascase cu toata gura , si isi dusese imediat mana la gura , rusinata de ceea ce facuse.
"Meh , pana la urma ce s.a intamplat ? " intrebase viperina , usor ametita . "Cred ca e de la calatorie . " Intinsese o mana , si isi suflecase manecile robei negre . Pe antebratele mainii avea o inscriptie , cu un scris de un verde deschis , ca la viperini , si un semn in josul incheieturii - semnul casei ei .
"John , arata.mi incheietura mainii tale ! Acum ! "
Speriata la culme , se ridicase pentru a doua oara si se apropiase de el .

John privi curios inscriptia de pe mana fetei si ridicandu-si maneciile constata cu uimire si in acelasi timp cu liniste ca nu avea nici un fel de semn.Se uita apoi curios la semnul de pe mana fetei.
''Se pare ca Viperin ti-a facut un mic cadou.''
Se apropie din nou de fereastra, amintindu-si cuvintele Rowenei si apoi pe cele ale lui Salazar.Se intreba cam cat ii luase acestuia pentru a-si da seama ca avea vraja nu fusese infaptuita de catre el ci de catre unul dintre fondatori.Se gandi la cuvintele Rowenei si la ce vraji il facuse aceasta sa produca intrebandu-se daca vreodata va fi in stare sa afle vrajile ale caror cuvinte nu le intelesese.Isi alunga repede acele ganduri si se intoarse catre Eliza.Pana la urma era ceva ce aceasta nu stia despre el, si baiatul nu avea inca de gand sa ii spuna.Cel putin nu in acele momente.
''Ce va urma acum?Nu stiu.Insa un lucru il stiu sigur...eu...''
Incepu sa caste cu pofta si isi duse mana in dreptul mijlocului intrebandu-se cate zile vor trece pana cand acele dureri vor trece.
''Eu unul ma duc sa ma culc...mi-a ajuns ziua asta...si maine cred ca voi trece pe la Aripa Spitalului...''
Se incrunta apoi uitandu-se la semnul de pe mana fetei.
''Ar trebui sa mergi sa vezi ce e cu semnele alea...stiind ca vin din partea lui Salazar Viperin nu poate fi ceva de bun augur.''
Se apropie de vitrina care ii trimise pe cei doi atatia ani in trecut si observa ca micutul geam fusese sigilat.Era clar ca cei patru fondatori descoperisera sursa acelei erori si o reparasera.

Edit By Raizen

Galeoni
Eliza G. Blest - 390
John Romulus - 400


Topic Closed !