Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 12 13 14 15 16 Next »

/ Privind spre noi orizonturi...

my last story... ..sh chiar k va fi ultima

Privind spre noi orizonturi

Luna decembrie.Cimitirul orashului Sheffield este adancit in bezna…Doar lumina lunii mai lumineaza putin locul.In jur este totul acoperit cu straturi de zapada pufoasa,care domneshte de cateva zile peste acel tzinut.
In linistea aceea deplina se aude un zgomot…Oare ce o fi?Se zareshte o umbra,care se apropie cu pashi mici,avand privirea atzintita in jos.In mana avea un buchet de flori.Isi croia drum printre mormintele in care se aflau persoane ce nu mai erau in lumea noastra,pana cand ajunse la destinatzie,aceasta fiind de asemenea un mormant.
Ingenunche langa acel mormant si reciti cu o voce joasa:
- Jason Kurt…
Parca ceva o retzinea sa spuna acele cuvinte,simtzea ca simplul fapt de a rosti numele lui o slabea.Asheza incet buchetul cu flori pe mormant,dupa care se asheza ea insushi acolo…Nu-i pasa de frigul de afara,nu-i pasa de faptul ca avea sa se ude stand pe mormantul acoperit cu zapada…Nu-i mai pasa de nimic,voia doar sa fie cat mai aproape de el…
-Jason…shopti ea.Mi-e atat de dor de tine…De ce ai plecat??A trecut un an si inca nu am reushit sa te uit.Oare voi reushi vreodata?Vreau sa merg si eu acolo unde esti tu…Ia-ma cu tine,te implor…Nu mai suport sa stau aici.
Insa ea vorbea practic singura,el nu o putea auzi.Era departe…foarte departe…pe alta lume,iar ea spera sa ajunga de asemenea,acolo…
Isi aminti momentele petrecute alaturi de el,la fel si momentul in care el parasi aceasta lume…Ii trecura prin minte imaginile respective,cand ea vru sa traverseze strada,si neatenta fiind,nu vazu scuterul care venea in viteza.Insa Jason il vazu si,vrand sa o salveze pe ea,sari si o dadu la o parte,fiind el cel luat inainte…Si persoana care conducea acel scuter ajunse in spital,insa supravietzui,dar Jason nu.
O durea sa-si aminteasca asta,era ca o tortura pentru ea.Razele slabe ale lunii ii luminau fatza pe care curgeau lacrimile ce formau un mic lac care indeparta zapada ashternuta.
Ramase pe mormant,plangand,poate cateva clipe,poate cateva ore…nu stia,nu-si putea da seama,si nu asta conta pentru ea.Era cufundata in propriile ei ganduri,de aceea n-a auzit pashii ce se auzeau ushor,atingand zapada rece si moarta.Era din ce in ce mai aproape…si mai aproape…si…
-Scuza-ma…
Lisa(caci asa o chema),se sperie ingrozitor la auzul vocii baiatului care o striga,si se ridica brusc de pe mormant,fiind plina de zapada si pe jumatate congelata.Era o fata cu parul de culoare castanie,ochi caprui,si avea un chip angelic.
-Imi pare rau,n-am vrut sa te sperii,doar ca eram curios cum de esti la ora aceasta intr-un astfel de loc.Ma numesc Chris,tu?
-Hmm…Lisa.Motivul pentru care sunt aici este ca mi s-a facut dor de el(si arata inspre mormant)si am simtit ca trebuie sa vin aici.
Inca plangea,si Chris vazu asta,scoase un shervetzel din buzunar,si ii sterse lacrimile aproape inghetzate…
-Te inteleg,si eu sunt aici din acelasi motiv ca si tine…mama mea a murit acum 3 ani si de atunci eu locuiesc doar cu tatal meu.Imi e foarte dor de ea…
-Durerea pe care o simtzi atunci cand cel drag te paraseshte este mistuitoare,iti darama fiecare gram de incredere si te aduce in pragul disperarii si al melancoliei,este foarte greu sa treci peste asta…eu insumi nu mi-am revenit inca,deshi au trecut 2 ani de atunci.Mai bine muream eu in locul lui…
-Dar cum a murit?o intreba Chris pe Lisa,fiind curios.
-A murit din cauza mea,a incercat sa ma salveze si scuterul l-a lovit pe el…ii raspunse ea,iar lacrimile incepura din nou sa-i curga.
Auzind acestea,Chris se inalbi la fatza,dar Lisa nu vazu.
-Dar mama ta?Ce s-a intamplat cu ea?continua Lisa.
-Huh?Pai ea…a avut probleme cu inima si de asta a murit,a facut stop-cardiac…ii raspunse Chris,iar tristetzea se putea citi clar in glasul lui.
-Regret...tatal tau nu s-a recasatorit?
-Ba da,dar nimeni nu mi-ar putea inlocui mama,nici macar o clona!
-Da,ai dreptate…Nu stii cumva cat e ceasul?Am cam pierdut notiunea timpului si mama cred ca e ingrijorata.Ar trebui sa ma intorc acasa…
-Este 23:19,ii raspunse Chris,uitandu-se la ceas.Vrei sa te conduc acasa?
-Da,multumesc,chiar imi este frica sa ma intorc…mi-ar placea sa nu plec niciodata de aici,sa raman langa el…Poate ca in curand am sa ajung si eu acolo,cine stie?
-Sa nu mai zici niciodata asta!Nu e bine sa mori,si cu atat mai rau este sa TE omori…sa nu-ti treaca niciodata prin cap una ca asta,pentru ca multe persoane ar suferi in urma ta.
-Stiu,dar viatza de pe pamant nu e tocmai ushoara,ar fi mai simplu sa mor,si sa fiu alaturi de el.
-Vad ca nu suntem de acord,sa incheiem subiectul.Hai sa te conduc acasa,iar pe urma ma intorc si eu la mine acasa.
Ajungand acasa,Lisa se decongela,dupa care se baga in pat si adormi instantaneu,visandu-l din nou pe Jason…
A doua zi,Lisa se ridica cu greu din pat,iar cand se uita la ceas,observa cu nemultzumire ca era ora 12:15.Camera era luminata de razele slabe ale soarelui tipic iernii,un soare cu dintzi,care nu te incalzeshte deloc.
-MAMAAA!!
-Ce s-a intamplat,ce a luat foc??zise mama ei alarmata,intrand in camera fetei.
-N-a luat inca nimic foc,dar de ce m-ai lasat sa dorm pana la ora asta??o intreba Lisa pe mama ei,nervoasa.
-Pai imi era mila sa te trezesc,dormeai asa de frumos…ca un ingerash!
-Ingerash??Uoff…bine,data viitoare sa nu ma mai lashi sa dorm mai mult de ora 9:00,bine?
-Bine,acum daca nu te superi ma intorc la bucatarie,pana nu ia acolo foc ceva!Sa nu intarzii la micul dejun…de fapt pranzul.
-N-am sa intarzii,ii zise Lisa razand.
Se imbraca in viteza,isi facu patul si se duse la bucatarie,unde lua pranzul si apoi ieshi sa se plimbe.
-Mama,ies putin sa iau o gura de aer,ne vedem mai tarziu,bine?
-Sa nu intarzii la cina,draga mea!Azi fac felul tau preferat,cartofi prajitzi cu friptura,nu cred ca vrei sa ratezi asta?
-Ohh cum as putea pierde asha ceva??Pa-pa!zise ea,inchizand usha la intrare.
Se plimba pe malul raului si isi aduse aminte de toate picnicurile facute acolo,alaturi de Jason,in plina vara,cand era caldura mai mare…Trecu pe langa fantana artezia de langa parcul orashului,unde au devenit suflete pereche,unde s-au sarutat prima oara…Atatea amintiri roiau in mintea Lisei,imagini care nu vor veni niciodata inapoi,ca sa le mai traiasca o data.Clipe de vis,petrecute de cea mai importanta persoana pentru ea,toate nu aveau sa se intoarca niciodata…
Intra in parc si se plimba pe langa bancile de lemn,pe care se asezase de atatea ori,langa el,atunci cand se simtzea singura…O voce de baiat o trezi la realitate insa.
-Lisa!!Hey Lisa,stai!
Fata se intoarse brusc si il vazu pe Chris,alaturi de un alt baiat,indreptandu-se spre ea.
-Salut,ce mai faci?Ti-l prezint pe Elliot,prietenul meu cel mai bun.
-Buna,eu sunt Lisa,incantata de cunostintza,ii zise ea cu un aer trist.
-Salut,placerea e de partea mea.
-Bun,acum ca v-atzi cunoscut,ce vant te aduce pe aici,Lisa?
-Ma plimbam si eu pe aici,si imi aminteam anumite lucruri…
-Ah..despre Jason,nu?o intreba el,ezitand putin.
-Da…dar sa schimbam subiectul,voi ce facetzi pe aici?
-Am iesit sa luam o gura de aer,iar pe urma ne gandeam sa mergem la o bere.Vii si tu cu noi?o intreba Chris entuziasmat.
-Nu vreau sa fiu nepoliticoasa,dar nu prea am chef acum,prefer sa ma intorc acasa.
-Bine…ii raspunse Chris,evident dezamagit,iar aceeasi expresie de nemultzumire se putea observa si pe chipul lui Elliot.Imi poti lasa nr.tau de telefon?Poate candva o sa ai chef,chiar mi-ar placea sa ramanem prieteni.
-Ok,noteaza-ti-l.
Lisa ii dicta nr.ei,iar acesta il introduse in telefon.
-Multumesc.Sarbatori fericite,poate ne mai intalnim,Lisa!
-Poate,in orice caz,Sarbatori fericite si voua baietzi!zise ea,schitzand un zambet,dupa care completa fraza in gandul ei:”ca ale mele cu sigurantza nu vor fi fericite”.Mi-a parut bine bine de cunoshtintza,Elliot!
-Si mie,Lisa.Pa!
Fata se indrepta spre casa,unde o asteptau cartofii prajitzi,iar baietzii la o bere.Elliot ii zise lui Chris:
-E foarte dragutza Lisa,de unde o cunoshti?
-Pare ciudat,dar am cunoscut-o in cimitir..ea venise sa-si viziteze iubitul care a murit…
-Saraca…cred ca e foarte dureros sa pierzi pe cineva drag.Eu inca nu am trecut prin asta,si sper sa nu trec prea curand,dar tu stii cum e,si imi imaginez ca e greu.
-Da,intr-adevar,e dureros de dificil…

Dupa cateva zile,Craciunul sosi,amintindu-i Lisei din nou de ultimul Craciun petrecut alaturi de Jason…In prima zi a acestei sarbatori,se asheza cu mama ei la masa si mancara in linishte,mama ei chinuindu-se evident sa gaseasca ceva interesant de zis.
-Si cum ti se pare mancarea,Lisa?sparse ea intr-un sfarshit tacerea.
Lisa fu evident trezita din visare.
-Uh,ce?Aa,da,mancarea e delicioasa,mama.Mi-ar placea sa mananc in fiecare zi asha ceva!
Intr-un sfarshit,dupa alte momente de tacere,mama ei se hotari sa-i zica ce voia demult sa-i spuna.
-Lisa,draga mea…eu inteleg ca iti este foarte greu si ca ai vrea ca Jason sa fie cu tine,dar intelege ca el nu se va putea intoarce niciodata…Cei mortzi asha raman,nu potzi sa-i mai aduci inapoi,dar raman in amintirea ta,veshnic.Insa,eu cred ca ar fi mai bine sa incerci sa-l uiti pe Jason,pentru ca nu potzi sa-ti continui viatza in ritmul asta.Nu crezi si tu ca ar fi mai bine?
-Off mama,chiar nu ma simt in stare sa ma cert cu tine acum.Stiu ca trebuie sa-l uit,mi-ai zis asta de mii si mii de ori,dar ce vrei sa fac daca nu mi-l pot scoate din minte?Stiu,l-am pierdut pentru totdeauna…pentru totdeauna,repeta ea si o lacrima i se putu zari in ochii ei caprui.Si intr-una din zile,poate voi merge la el,pentru ca nu mai pot continua asha,am prea mare nevoie de el…
-NICI SA NU-TI TREACA PRIN CAP ASA CEVA!urla mama ei la dansa,disperata.Nu are rost sa-ti distrugi si tu viatza pentru asta.Ea merge mai departe,de ce vrei in continuare sa depinzi de amintirea lui??De ce,Lisa??
Lisa izbucni in lacrimi si fugi afara.Era dupa-amiaza,dar era inourat si ningea.Lisa alerga fara sa se uite inapoi.
“De ce nu reusheshte sa inteleaga?De fapt,nici chiar eu nu ma prea pot intelege..Sunt atat de confuza...”
Deodata,se opri,uitandu-se uimita in fatza ei,unde se afla Chris.Fara sa se gandeasca ce face,ea fugi in bratzele lui,plangand.
-Imbratzisheaza-ma Chris,caci nu mai rezist.
-Hei,ia-o ushurel.Ce s-a intamplat?o intreba Chris,uimit peste masura.
-M-am certat cu mama…nu intelege ca nu-l pot uita pe Jason.
-Frumoasa zi ti-ai mai ales si tu de cearta,chiar de Craciun?
Lisa ezita sa raspunda,si se dezlipi incet de el,intrebandu-l:
-Dar tu nu ar trebui sa fii acasa,cu tatal tau?
-Am luat masa,si am vrut sa ma plimb putin singur.Dar acum,ca te-am gasit pe tine,nu ma supara putina companie!ii raspunse vesel acesta.
Lisa ii zambi,si ii propuse sa le plimbe putin prin imprejurimi,iar Chris accepta.
-Si ce mai face Elliot?intreba Lisa,vrand sa nu para curioasa.
-Oo,intreaba mereu de tine.Cred ca s-a indragostit!
Lisa roshi,iar apoi zise:
-Ei,taci,ca nu cred asta.Si mie mi s-a parut simpatic,si poate i-am parut si eu lui,insa nu cred ca e indragostit de mine.
-Eii,mai stii,in razboi si in dragoste totul e posibil!ii spuse Chris,facandu-i cu ochiulOricum,si tu imi esti foarte simpatica.
Lisa acum putea fi comparata cu o roshie.
-Si tu mie,Chris,imi face placere compania ta,pe bune!Ma faci sa uit de toate,si sa ma simt in viatza.Pentru ca atunci cand ma gandesc la Jason,ma simt de parca ash fi moarta…Ma simt slabita,fara nici un fel de fortza..Poate mama are dreptate,ar trebui sa incerc sa-l uit..
-Vezi tu,cam are dreptate.Insa stiu ca nu e ushor.Dar,daca l-ai intalni pe cel care..l-a omorat pe Jason..ce ai face?L-ai ierta?intreba Chris,ezitand,si vrand sa nu para prea curios.
-Ce ash face??Nu stiu…insa…mi-ar fi greu sa-l privesc.Dar poate,dupa un timp l-as ierta,fiindca la urma urmei nu a facut-o intentionat,iar eu nu prea pot purta pica cuiva mult timp…dar nu stiu,mi-ar lua ceva timp sa ma obisnuiesc cu ideea.De ce intrebi?
-Ah,din pura curiozitate!
Se plimbara prin zapada groasa,linistiti,fara sa intalneasca mai pe nimeni.Erau tacuti,si mergeau cu capetele plecate,singurul zgomot auzit de ei fiind scartzaitul pashilor lor.
-Am o idee!zise Chris deodata.Hai sa mergem pe la Elliot sa-l luam si pe el la plimbare,cred ca l-ar bucura prezenta ta.Ce zici?Sta la vreo doua blocuri departare de aici.
-Ok,buna idee,hai!
Peste cateva minute:”Cioc cioc cioc”
-Buna Elliot!strigara Chris si Lisa intr-un glas.
Elliot se sperie,si fu nevoit sa se dea cu un pas inapoi.
-Oh,buna..ce m-ati speriat.Ce va aduce pe aici?Buna Lisa,nu te-am mai vazut demult.
-Salut Elliot.Eram prin apropiere si ne-am gandit sa te scoatem la plimbare,ce zici?il intreba vesel Chris.
-Sigur ca da,chiar ma plictiseam.Craciunul in familie e de-a dreptul plictisitor…Mai bine ash asista la alegerile din Parlament…Ma imbrac imediat si vin,hai intratzi pana voi fi gata.
Cei trei s-au plimbat impreuna,vorbind despre diferite chestii si s-au simtit foarte bine,Lisa chiar uitand de cearta cu mama ei.Mai spre seara,ea se intoarse acasa.
-Unde ai umblat??Mi-am facut atatea griji pentru tine,la ce stare aveai cand ai plecat,m-am temut sa…imi pare rau ca am deschis subiectul si ca ne-am certat..
-Si mie imi pare rau,mama,si chiar am sa incerc sa-l uit pe Jason,deshi nu pot fi sigura de rezultate.Am intalnit doi prieteni cu care ma inteleg foarte bine si poate ei ma vor ajuta sa-l uit.Cand vorbesc cu ei,parca uit de toate,sunt grozavi!
-Ma bucur atat de mult Lisa…nu te-am mai vazut zambind cu adevarat de doi ani…chiar sper ca acei doi prieteni ai tai sa te ajute sa iti revii.Vrei sa mananci?
-Ohh da,mi-e atat de foame!
Cateva zile mai tarziu,acasa la Chris,el statea de vorba cu Elliot.
-Si totusi ce vei face?Ii vei spune sau nu ca tu ai fost cel care l-a omorat pe Jason?intreba Elliot destul de preocupat.
-Da,ar trebui sa ii spun.Stiu ca va reactiona urat,insa nu pot pastra un astfel de secret fata de ea,as face mai rau!ii raspunse Chris.
-Adevarat.Cand te mai intalnesti cu ea?
-De obicei,intalnirile noastre sunt intamplatoare,zise Chris razand.Dar cred ca am sa o chem. La un suc,doar noi trei.Ce zici?Hai,accepta,ca stiu ca iti place de ea.
-Da,dar ceva imi spune ca ea pe tine te place,Chris..si tu pe ea.Si nu vreau sa intervin intre voi.
-Eu…pai,nu cred ca ma place.Mai ales dupa ce va afla ce am facut,ma va uri..ii spuse Chris,intristandu-se.
-Dar sunt sigur ca te va ierta pana la urma,prietene.Pare o fata buna si cred ca tine la tine,i-ai castigat increderea,va fi bine.
-Daca zici tu..oricum,vom vedea in viitor.
Iarna trecut destul de repede,iar cei prieteni s-au mai intalnit de cateva ori,iesind in anumite locuri.Lisa reusi astfel sa se desprinda din lumea viselor,lumea in care isi imagina ca Jason traieste in continuare,si este langa ea.Totul se datora prietenilor ei.Pana sa-i cunoasca pe Chris si Elliot,Lisa refuzase sa iasa cu prietenele ei de multe ori,fiindca prefera sa stea singura in camera ei,dar cei doi baieti au reusit sa schimbe acest lucru.
Veni primavera.Era anotimpul preferat al Lisei,printer altele si datorita faptului ca era ziua ei pe 5 martie.
Cu o saptamana intaintea zilei Lisei,ea deschise o discutie pe tema aceasta cu mama ei.
-Mami,stii ce e peste o saptamana?
-Normal,cum as putea uita asa ceva,scumpo?
-Deci,daca asta nu ai uitat,inseamna ca iti amintesti si ce te-am rugat sa-mi daruiesti,nu-i asa?
-Pai..cred ca asta am cam uitat.Acum,ia zi-mi tu mie,ce iti doresti?
-Uncatelushmamiii,te roooog!Promit sa am grija de el mai mult decat am de mine.Promit sa il plimb in fiecare zi si sa-i fac baie des!spuse Lisa atat de repede,incat se observa ca acel mic “discurs” era pregatit de mult timp.
Insa zambetul mamei sale disparu,ca si cand l-ar fi sters cineva cu un burete.
-Draga mea,intelege ca nu e indicat sa ai un catel acum,stiu ca nu poti avea grija de el si tot pe capul meu va cadea responsabilitatea.
-Dar mama…
-Nici un “dar”,nu iti pot lua acum un caine,poate peste cativa…
Dar Lisa please deja in camera ei,furioasa.
Urmatoarea zi,mama Lisei se hotari sa faca ceva.Lua agenda telefonica a Lisei,cauta numarul de telefon al lui Chris si in suna.
-Alo,buna ziua,cu Chris va rog.
-Buna ziua,eu sunt.Cine este la telefon?
-Sunt mama Lisei.Am sunat fiindca vreau sa te rog ceva.Pe 5 martie,adica peste o saptamana este ziua Lisei.
-Ca sa vezi,nu a scos nici un cuvant despre asta!
-Probabil va scoate in curand.Oricum,vreau sa te invit de ziua ei aici,la noi,pe tine sip e Elliot,ca sa sarbatoriti toti trei,impreuna.Esti de acord?
-Desigur,abia astept.Il anunt eu pe Elliot,bine?
-In regula.Inca un lucru:Lisa nu trebuie sa afle nimic despre asta,vreau sa fie o surpriza.Asa ca te rog sa ii spui ca esti ocupat atunci,bine?Si Elliot sa spuna la fel.
-Voi vorbi cu el,si va tine secretul,va asigur.Va multumesc ca m-ati invitat.
-Cu placere.Vreau…vreau doar sa imi vad fiica fericita…
-Va inteleg.
-Bine,ne vedem atunci.La revedere,Chris.
-La revedere,doamna.

Dupa ce vorbi cu mama Lisei,Chris se duse acasa la Elliot si il anunta.
-Ce bine,Chris!Dar oare ce cadou sa ii luam?Ce crezi ca i-ar placea?
-N-am nici cea mai vaga idee,crede-ma.Va trebui sa cutreieram magazinele,pentru ca vreau sa ii luam un cadou cu adevarat frumos.
-Sper sa gasim.Acum hai sa mergem,trebuia sa ne intalnim cu Lisa la cinema,nu-i asa?
-Da,sa mergem.Comedia pe care o vom viziona,cu siguranta ii va placea Lisei.
Afara era o vreme potrivita.Soarele nu se sfii sa-si arate razele care luminau,nu prea puternic din pacate.Ici-colo se puteau zari norisori ce se plimbau prin vazduh.Era atat de frumos sa ii privesti…
In fata cinematografului,cei trei copii se intalnira,isi cumparara bilete si intrara sa vizioneze un film.
Dupa ce au iesit,nici unul din ei nu mai putea de ras.
-Oh Doamne,a fost prea haios!spuse Lisa,inca razand.Va multumesc,chiar a meritat sa vedem filmul acesta.
-Stim,stim,zisera Chris si Elliot,razand si ei.
-Apropo,pe data de 5 martie sa nu va faceti program,sunteti invitati la ziua mea!zise Lisa,entuziasmata.
Cei doi baieti se asteptau la asta,asa ca raspunsera:
-Pai..imi pare atat de rau Lisa,dar nu pot.Trebuie sa merg undeva cu tatal meu,ii spuse Chris,cu greu abtinandu-se sa nu rada.
-Nici eu nu pot,trebuie sa-mi petrec weekendul cu familia mea,in alt oras,ii comunica si Elliot,simtindu-se oarecum vinovat,fiindca mintea.
Lisa ramase fara cuvinte.Ii venea sa planga,dar se abtinu si zise:
-Bine,e in regula,chiar e in regula.Se pare ca va fi o aniversare si mai oribila decat ma asteptam…a zis ea,intristandu-se.
-Cum adica “si mai oribila”?intreba Chris,surprins.
-Fiindca mama mea nu vrea sa imi daruiasca ceea ce imi doresc cel mai mult.
-Ce anume?se interesa Elliot,entuziasmat.
-Un caine,intotdeauna mi-am dorit un catel care sa ma inveseleasca,la care sa tin enorm,si de care sa ma ocup.Am mare nevoie de el,de afectiunea lui,pentru a putea fi fericita.Dar mama pur si simplu nu intelege asta.Ma considera iresponsabila.
Chris si Elliot se uitara unul la altul,cu subinteles,zambind discret.
-Dar Lisa,gandeste-te ca poate iti va face un cadou mai frumos si mai util.Nu are rost sa te superi pentru asta,poate iti va face o surpriza.
-Nu prea cred,dar speranta moare ultima,nu-i asa?
-Asa e.Acum,eu si Elliot avem ceva de facut.Te conducem pana acasa,bine?
-Bine,Chris,nu te mai retin.Sa mergem.
Dupa ce au condus-o pe Lisa acasa,cei doi plecare fiecare la casa sa,pentru a-si intreba parintii despre un magazin bun de animale.
Seara,Elliot si Chris vorbeau la telefon.
-Chris,ce faci?
-Tocmai ma pregateam sa te sun,tu?
-Eu ti-am luat-o intainte!zise el,razand.Asculta,mama mi-a zis ca este un magazine cu niste animale dragute,pe langa mall.
-Da,si tata mi-a zis despre el.Ce zici,ne spargem in seara asta pushculitele?
-Desigur,Lisa merita asta.Ne intalnim maine in fata mall-ului sa cautam magazinul?
-Da.Ne vedem la 14:00 in fata la mall.Noapte buna,Elliot.
-Noapte buna,Chris.
In urmatoarea zi,adica marti,baietii ajunsera la magazinul de animale,dupa cateva cautari zadarnice.
Intrara,plini de entuziasm,si aruncara o privire la toate animalele de acolo.
Vazura pestisori care inotau veseli,pisici care se alintau,hamsteri jucausi,papagali colorati frumos,iar in final,vazura o cusca in care se aflau catei adorabili.
Le-a fost foarte greu sa se decida asupra unuia,si in final alesera cu greu un catelus maro,care li se paru cel mai dragut.
-Lisei ii va placea cu siguranta,Chris!
-Stiu,numai sa il accepte mama ei.Sper sa o convingem.
Cumparara catelul si ramase in grija lui Chris pana aveau sa i-l daruiasca fetei.
In zilele urmatoare,Lisa nu mai iesi in oras cu Chris si Elliot.Parea suparata pe ei,dar si pe mama sa.
Duminica,de ziua Lisei,aceasta se trezi binedispusa,dar se intrista cand isi aminti ca nu isi va petrece aniversarea cu Elliot si Chris.
Mama ei intra in camera fetei,aducandu-i micul dejun la pat.
-La multi ani,Lisa!Iti doresc tot binele din lume,fiindca meriti cu adevarat,draga.La multi ani!
-Iti multumesc mult,mama.Multumesc si pentru acest mic dejun,arata delicios!
-Cu placere,Lisa.Ma intorc la bucatarie,bine?Pofta buna in continuare,micuto!
-Micuta?!Acum am implinit 16 ani,mama,nu mai sunt micuta.
-Pentru mine,mereu vei fi micuta.Chiar si cand vei avea 25 de ani,tot asa iti voi spune!
-Ce soarta cruda voi avea!rase Lisa.Bine,dar imi promiti ca nu imi vei zice asa in public,da?
-S-a facut,MICUTO,ii raspunse mama ei,amuzandu-se.
Dupa ce manca,Lisa se hotari sa iasa sa se plimbe.Mama sa,alarmata,o intreba:
-Cum?!Si la ce ora te intorci?spuse,incercand sa-si pastreze calmul.
-Nu stau decat vreo ora,vreau sa iau o gura de aer.
-Aa,in regula atunci.Te astept peste o ora.
-Bine mami,la revedere.
Dupa ce pleca Lisa,mama sa il suna repede pe Chris si ii zise sa vine peste o jumatate de ora,pentru a fi acolo cand ajungea Lisa.
Chris merse la Elliot,iar dupa un sfert de ora,pornira spre casa Lisei.
Mama acesteia ii intampina calduros si ii invita sa se aseze pe canapea pana sosea Lisa.
Intre timp,ea se plimba sub cerul senin,aparent fara nori.Se gandi din nou la Jason,iar asta o facu sa se simta mai rau.Porni spre casa.
Cand ajunse si deschise usa,ramase cu gura cascata.Nu-i venea sa creada ca Elliot si Chris stateau in fata ei.
-La multi ani Lisa! zisera amandoi deodata.
O imbratisara pe rand si ii urara numai lucruri bune.
-Acum,timpul pentru cadouri!Lisa,asta este din partea mea si a lui Elliot,ii spuse Chris,inmanandu-i o cutie frumos impachetata cu un ambalaj floral,iar cutia avea gauri pe ambele parti.
Lisa lua cutia si o desfacu,surprinsa.Inauntrul ei se afla catelusul pe care si-l dorea de atat de multa vreme.
Ea aproape ramase fara cuvinte,si reusi sa zica doar:
-Eu..un..un…CATEL!Doamne,cat e de dragut,e cel mai frumos cadou!Christ…Elliot,nu am cuvinte sa va multumesc,zise ea,imbratisandu-i din nou.Uhm…mama…te rog,lasa-ma sa-l pastrez,am mare nevoie de el,te rog!
Mama Lisei se uita neincrezatoare la chipurile rugatoare ale celor trei copii,si spuse intr-un final:
-Bine,dar cu o conditie,Lisa.Trebuie sa ai mare grija de el!
-Stai linistita,voi avea!raspunse Lisa,incredibil de fericita.
-Bine,draga.Acum,randul meu,ii zise mama ei,inmanandu-i un anunt in care scria despre inscrierea la patinaj artistic.
Lisa lua hartia,o citi si zise:
-Doar..doar nu…
-Ba da,draga.Stiu cat de mult iti doresti sa inveti sa patinezi.Acum poti face asta,te-am inscris la o scoala de patinaj artistic si iti voi plati orele.Sper sa devii o campioana,micuto!
-Oh mama,n-ai idee ce mult inseamna asta pentru mine,mereu am visat sa patinez!Iti multumesc din tot sufletul!
-Nu ai pentru ce,am vrut sa iti indeplinesc acest vis.
-Ei bine,ai facut-o.
-Acum copii,haideti la masa,zise mama Lisei,fericita.
Dupa ce au stat la masa,incepu petrecerea.Dansara si se distrara impreuna.In acea seara,cei doi baieti plecara acasa,iar Lisa se culca foarte fericita,urmand sa mearga la scoala in urmatoarea zi,desi nu o prea incanta acest lucru.

In urmatoarea saptamana,Lisa incepu lectiile de patinaj.Invata repede si se descurca destul de bine pe gheata,fiindca mai mersese uneori la patinoar.
Isi facu si noi prietene,una din ele fiind Melinda,cea cu care se intelegea cel mai bine.Antrenamentele le avea dupa ce venea de la scoala.
Chris si Elliot veneau deseori sa o priveasca cum patina pe gheata.
-Te descurci de minune,Lisa!zise Chris in una din zile,la sfarsitul unui antrenament al Lisei.
-Multumesc,Chris.Cand iti doresti mult ceva,muncesti din greu si reusesti.
-Ce mai face Sparky?intreba Elliot.
-Catelusul meu scump?E bine,a mai crescut si il iubesc pe zi ce trece tot mai mult.
-Ne bucuram pentru tine,spuse Chris,cu o voce blanda.
-Hei,am o idee!Ce ziceti daca iesim azi in patru?Noi trei si prietena mea,Melinda.E o fata foarte simpatica si tin mult la ea,zise Lisa,incantata.E si ea patinatoare.
-Eu sunt de acord.Elliot?
-Desigur,nu strica sa cunosti persoane noi!
-Bine atunci,voi vorbi cu ea.
-Noi plecam,Lisa.Ne intalnim mai tarziu,bine?
-Bun,la revedere Chris.La revedere Elliot.
Mai tarziu,Lisa discuta cu Melinda,iar aceasta accepta,si cateva ore mai tarziu iesira la plimbare.
Era deja mijlocul lunii mai.Vremea era deosebit de calda.Verdeata ce ii inconjura in parcul in care erau cei patru,parea sa ii binedispuna.
Baietii pareau sa fie incantati de compania Melindei.Era o fata blonda,cu un chip bland,ochi albastri si avea un ten nu prea bronzat.Se vedea ca era cam timida.
In urmatoarele zile,cei patru mai iesira uneori impreuna,alteori doar Lisa,Chris si Elliot.
Cand veni vacanta de vara,Lisa merse mai des la patinaj.Dorea sa se antreneze din ce in ce mai mult,voia sa fie mai buna.
Intr-una din zilele lunii iunie,Chris se duse singur la patinoarul unde se antrena Lisa.
-Buna Chris.Ce faci?Cum de nu e si Elliot cu tine?il intreba Lisa.
-Salut.Eu sunt bine.Elliot n-a putut veni,de aceea sunt singur.Mergem?
-Hai,mi-e dor sa merg in parc.
-Cei doi se asezara in parc,pe o banca,si incepura sa vorbeasca.
Lisa era imbracata intr-o rochie albastra,iar Chris era in maieu si pantaloni scurti.Deodata,Lisa scoase un mic tipat.
-Ce ai patit,Lisa??
-Ce am patit eu?Mai bine spus,ce ai patit tu la picior?!
-Eu…e o operatie,am fost operat in urma unui accident…spuse Chris,destul de nelinistit.
-Dar…nu mi-ai spus niciodata nimic despre asta!Ce s-a intamplat de fapt,Chris?
El ezita sa ii raspunda,dar pana la urma isi lua inima in dinti si incepu:
-Lisa,cred ca a sosit timpul sa aflii adevarul.Va durea,cred ca nu ma vei putea ierta niciodata,dar trebuie sa-ti spun.
Fata era cu adevarat speriata,dar Chris continua.Trase aer in piept si zise:
-Eu…eu am avut un accident cu scuterul pe care il aveam,acum 2 ani.Am dat peste o persoana…am omorat-o,Lisa!spuse Chris,tremurand din cap pana in picioare,si plangand.
Lisa plangea si ea,parca temandu-se de urmatoarele cuvinte ale lui Chris.
-Acea persoana..Lisa,acea persoana era Jason…
Chris plangea si mai tare.Lisa,de asemenea.
-De…de ce nu mi-ai spus?!striga ea,disperata.Cum ai putut sa faci asta??
-Imi pare rau,Lisa.Nici nu ai idee cat de greu mi-a fost sa-ti ascund asta,dar nu am vrut sa te ranesc,pentru ca…
-Ai facut-o oricum,Chris,nici nu ai idee cat de rau mi-ai facut,zise Lisa foarte suparata,si pleca plangand,lasandu-l acolo pe Chris,tremurand,cu lacrimi in ochi.El termina apoi propozitia,dupa e Lisa era departe…
-…petru ca te iubesc,Lisa…
Aceasta marturisire rupse relatia de prietenie dintre cei doi.Nu mai vorbeau deloc,amandoi erau ingrozitor de tristi.
Lisa isi gasea alinarea in Sparky,iar Chris in Elliot.Trecura saptamani,poate luni.Elliot era disperat,nu mai stia cum sa se poarte cu ei.Cand iesea cu Chris,acesta era deprimat si ii zicea ca ar da orice ca Lisa sa il ierte,iar cand iesea cu ea,era trista si ii cerea sfaturi.
-Oare ar trebui sa il iert,Elliot?
-Da,Lisa,fiindca nu a fost intentionat,doar stii.Inca il are pe constiinta,are cosmaruri cu el,nu va putea trece niciodata peste trauma asta.
-Nu stiu,Elliot…Jason nu mai e,datorita lui Chris.Mi-a luat tot ce aveam mai scump pe lume…
-Dar ti-a si daruit totodata si clipe minunate,nu?Stiu ca il iubesti,Lisa…si el pe tine.
-Ai dreptate,poate peste un timp il voi ierta.Am nevoie sa ma gandesc la asta foarte bine,suspina Lisa.
Dupa vreo saptamana,Chris se plimba abatut prin oras.Dintr-o data isi aminti ca Lisa avea antrenament in acea zi si se gandi sa treaca pe la ea,pentru a incerca sa rezolve problema.
Insa afara era o vreme caniculara,iar Chris avea de mult timp anemie.De aceea,in timp ce se indrepta spre Lisa,i se facu rau si lesina,cazand pe jos,in apropierea patinoarului.
Lisa termina antrenamentul,iar cand auzi Ambulanta ce venise dupa Chris,iesi in fuga din patinoar si il vazu la o mica distanta.
Chris era asezat pe o targa si se pregateau sa-l urce in Ambulanta.
Lisa tipa si fugi la el,intreband medicii ce se intamplase.Acestia o anuntara ca lesinase,dar isi va reveni.
Fata se urca in Ambulanta si ii sopti lui Chris la ureche ca va fi bine.
Cand se trezi la spital,si o gasi pe Lisa langa patul lui,Chris nu stiu ce sa zica.
-Lisa…ce surpriza,eu…imi pare r…
-Nu,Chris,nu spune nimic,il intrerupse Lisa.Va fi bine totul,crede-ma.
Il imbratisa cu toata forta ei,si ii spuse:
-Te iert,Chris,fiindca te iubesc,si vreau sa fiu langa tine mereu.Tu ai luat de langa mine cea mai importanta persoana din viata mea,dar tot tu m-ai readus la viata,mi-ai redat fericirea si m-ai invatat sa ma bucur din nou de viata.Iti multumesc,Chris.
-Lisa,chiar vorbesti serios?Doamne,nu pot sa cred.Te iubesc,nici nu stii cat de mult.Si tu mi-ai schimbat viata de cand ai aparut.
-Dar Chris,vreau sa te rog sa incerci sa nu imi mai amintesti de Jason,pentru ca vreau sa il uit…trebuie.
-Stiu,Lisa,nu iti voi mai aminti de el.Te voi ajuta sa treci peste asta,iti promit.
Si in acel moment,Chris o saruta pe Lisa;primul lor sarut…Erau impreuna,erau fericiti,era ceea ce isi doreau amandoi.
Dar atunci in salon intra Elliot,care fusese anuntat de Lisa.
-Hei,doctorul a spus ca…ca…
Si se intrerupse cand ii vazu pe cei doi sarutandu-se.Ei se uitara uimiti la Elliot,iar apoi incepura sa rada.
-Deci,ce a zis doctorul?intreba Lisa,zambind.
-Pai,a zis ca poate fi externat Chris.Mai sa fie,se pare ca v-ati impacat…spuse Elliot,parca incercand sa gaseasca cuvintele potrivite.
-Da…mai mult de atat,suntem impreuna!il lamuri Chris.
-Doamne,cat ma bucur pentru voi,chiar meritati sa fiti fericiti impreuna!ii felicita Elliot.
-Elliot…imi pare sincer rau pentru tine,stiu ca o iubeai pe Lisa…incepu Chris,simtindu-se vinovat.
-Stai linistit,Chris,voi doi va meritati unul pe altul,nu aveam dreptul sa ma bag intre voi.In orice caz,am intalni o fata de care m-am indragostit,si maine voi iesi cu ea.
-Si veti fi impreuna?intreba Chris?
-Daca va accepta…
-Sper sa accepte,imi doresc sa fii fericit,Elliot!ii zise Chris.
-Si eu imi doresc asta.Si iti multumesc pentru tot,ai fost mereu alaturi de mine,adauga si Lisa.
-Cu placere,prieteni.Acum,ce ziceti sa iesim din spitalul acesta sumbru si sa mergem undeva unde e racoare,e frumos si e ferit de soare?
-In parc?Desigur.Ma duc sa ma externez si plecam.
Dupa trei zile,acasa la Lisa,ea si Chris discutau,si se pregateau sa iasa.
-Abia astept sa o intalnesc pe prietena lui Elliot!Cred ca e simpatica!se entuziasma Lisa.
-Probabil,fiindca Elliot nu ar sta cu o persoana insuportabila,sunt sigur.Hai sa mergem.
Urmau sa se intalneasca la un fast-food.Lisa si Chris ajunsera primii.Cand ajunse si urmatorul cuplu,Lisa si Chris ramasera cu gurile cascate.
Era Melinda.
-Ei bine,spuse Elliot,satisfacut de uimirea prietenilor sai,v-o prezint pe iubita mea.
-De cand nu te-am mai vazut,Chris!Ce mai faci,Lisa?intreba Melinda,vesela.
-Secretoaso,de ce nu mi-ai zis?Cum ai putut tine un astfel de secret?intreba Lisa,inca socata.
-Voiam sa iti fac o surpriza,rase Melinda.
Dupa ce isi revenira,comadara pizza si suc si sarbatorira noul cuplu,razand si radiind de fericire.
Trecu ceva timp,iar Lisa discuta odata cu Chris si intr-o zi se dusera amandoi la mormantul lui Jason.Ii dusera flori,iar Lisa vorbi cu el,de fapt cu mormantul,dar spera ca Jason sa o auda,de oriunde era.
-Jason…eu sper ca esti fericit pentru mine,fiindca eu sunt.Am reusit datorita lui Chris sa imi revin din trauma provocata de moartea ta.Sper sa nu fii suparat pe mine,pentru ca acum iubesc pe altcineva,pe persoana care te-a omorat…Dar sper ca stii ca tu vei avea mereu un loc in inima mea.Tu m-ai invatat sa iubesc si pentru asta iti voi fi recunoscatoare toata viata.Dar a venit timpul sa incep o noua viata,una fericita,in care sa nu mai fiu deprimata.Iti multumesc,Jason,pentru tot.Pe curand…
Lisa se ridica de pe mormant,dar intr-un fel era fericita.
-Tot ceea ce poti sa-ti spun,Jason,este ca voi regreta toata viata ce am facut,dar vreau sa iti promit ca voi avea mereu,mereu grija de Lisa,si ii voi darui iubirea de care are nevoie pentru a fi fericita,zise Chris catre mormant.
Lisa si Chris se luara de mana si se intoarsera acasa,avand in fata un viitor plin de lucruri bune si rele,pe care sa le traiasca impreuna,la bine si la rau.




Final...