Darkmark RPG Forum
/
Hogwarts
/
Coridoare
/
Problems over problems
|
Problems over problems
|
|
22 Jan 2011, 13:32
Post: #1 |
|||
|
|||
|
In aceasta dimineata m-am trezit cam ingrijorata. Nu stiam de ce,dar simteam ca se va intampla ceva rau. Si nu cu oricine: cin stiam ca Porrin si Lestrange planuiesc inca ceva impotriva mea si a lui Bell. In zilele acestea m-am simtit mai in siguranta,dar acum...ma simteam total lipsita de aparare , fara puteri. Avand in vedere ca cei doi Devoratori ai Mortii sunt in libertate de cateva zile si Dementorii inca nu i-am gasit ma facea sa ma impacientez.
Simteam nevoia sa ies din dormitor,inainte sa ma sufoc de la atata suparare,frica. Si stiam ce aveam de gand sa fac primul lucru: sa ma duc sa o caut pe Bell,sa ii spun ce presimt. Numai ea poate sa inteleaga in momentul de fata si sper ca va fi de acord cu mine sa ne luam cateva masuri de siguranta...Chiar ar fi foarte bine. Am iesit in graba pe hol si spre fericirea mea am dat peste Bell... ![[Image: giphy.gif]](https://media3.giphy.com/media/Cn1dqRNSIJ5n2/giphy.gif) |
|||
|
|
22 Jan 2011, 13:51
Post: #2 |
|||
|
|||
|
Bell se trezise in acea dimineata cu o durere ingrozitoare de cap; simtea ca nu are stare, ca nu mai poate ramane nici macar o clipa in dormitorul gol. Era atat de urat sa dormi singura, dupa sapte ani in care te'ai invatat sa ai colege de camera. Stresant..
Iesi din incapere, imbracata cu o pelerina lunga, neagra, sub care avea o pereche de blugi gri si un pulover turcoaz. Luase primele haine care ii picara in mana, dupa care isi prinse parul lung, intr'o coada impletita la spate. Simtea nevoia de aer..vroia sa se descarce. Si stia de cine avea nevoie - Rosalie. Cobori in graba treptele din Turn, si iesi ca o furtuna din camera de zi a cercetasilor; ultimul lucru care il vroia era sa ramana acolo, inchisa intre patru pereti si o multime vioaie din pricina unei zile de sambata. Ajunsa in linistea coridorului, lua o gura mare de aer si isi elibera plamanii cateva clipe mai tarziu; era mai bine acum, dar nelinistea inca ii domina fiinta. Isi aminti ca de fapt vroia sa o gaseasca pe Rosalie, asa ca o lua spre dormitoarele adultilor, alergand. Chiar in fata portretului ce ascundea Turnul acestora, o silueta iesi si o intampina vesela. Bell zambi - intamplarea facea sa fie chiar Rosalie. Asta da noroc de dimineata. Stia ca nu ar trebui sa inceapa sa vorbeasca despre nelinistea ei, dar intr'un fel vroia sa se elibereze. Vazu expresia de neliniste intiparita si pe chipul fetei, si se ingrijora. "-S'a intamplat ceva?" intreba ea, cu o voce ragusita. |
|||
|
|
|
22 Jan 2011, 14:24
Post: #3 |
|||
|
|||
|
Chipul mi se lumina cand am vazut silueta Cercetasei profilandu-se in fata mea. Am zambit si am salutat-o printr-un simplu gest cu capul evitand vocea mea ragusita pentru moment. Se pare ca astazi vom avea cate ceva de facut,speram sa nu fie ce ma gandesc eu,insa...un fior imi trecu pe sira spinarii inca de cand m-am trezit,de mult nu mai simtisem asa ceva si acum nu aveam sa ignor acest lucru. Am oftat discret in timp ce ascultam intrebarea lui Bell si i-am raspuns pe un ton sters,lipsit de viata:
"Da,s-a intamplat..Adica nu stiu daca s-a intamplat,dar se va intampla! Adica..off,nu stiu daca va suna cooerent ce voi spune insa: m-am trezit de dimineata ingrijorata,simt ca Porrin si Lestrange sunt undeva in apropierea noastra...Adia vreau sa spun foarte aproape." Am inghitit in sec asteptand un raspuns din partea fetei. |
|||
|
|
|
22 Jan 2011, 15:15
Post: #4 |
|||
|
|||
|
Bell ingheta; cum sa fie Porrin si Lestrange in libertate?! Chiar ele ii inchisera doar cu cateva saptamani in urma in Azkaban, ignorand varianta de a'i ucide. De ce evadasera acum iar? Si cea mai importanta intrebare..de ce le cautau pe ele? Ce vroiau acum?! Nu facusera destul rau.
Cu un singur oftat, cercetasa isi raspunse singura la intrebare; normal, aflasera ca ele doua distrusesera horcrux'ul. Iar acum vroiau sa se razbune. Fapta pentru fapta..dar le datorau viata..Insa bineinteles..nu aveau si o constiinta care sa le faca mustrari. Erau criminali; cu sange rece, si insetati de razbunare. Doi devoratori care erau pe urmele lor. Si cand te gandeai ca Hogwarts'ul era cel mai sigur loc. Bine spus - era. La trecut. Cum reusisera cei doi sa intre in castel? Pentru ca presimtirile lui Rosalie se adeverea intotdeauna..din pacate. "-Sunt in castel" sopti Bell, cu un ton glacial. "-De unde stii?" raspunse Rosalie, oftand. "-Pot sa le simt ura si setea de razbunare" ofta cercetasa, sprijindu'se de peretele rece. |
|||
|
|
|
22 Jan 2011, 15:45
Post: #5 |
|||
|
|||
|
Din pacate aveam dreptate,Bell avea dreptate. Si ce imi displacea cel mai mult: eram intr-un joc continuu,intr-un labirint din care nu vom scapa niciodata pana nu va muri cineva: ori eu si Bell,ori Porrin si Lestrange. Cu siguranta doreau sa se razbune pe noi acum,cu siguranta abia asteapta cei doi sa ne intalneasca din nou si sa ne distruga cat mai rapid. Abia asteapta sa rosteasca "Aveda Kadevra" asupra noastra si sa devenim doar doua cadavre batute de vant... M-am infiorat la acest gand,dar de ce sa neg adevarul? Asa si era. Asta voiau sa ne faca. Am tras adanc aer in piept dupa care i-am spus:
"Va trebui sa avem grija. Acum cu siguranta ne cauta! " Bell dadu aprobator din cap dupa care am adaugat foarte serioasa fiind: "Uite...Va trebui sa le jucam jocul. Ca la vanatoare: ei ne cauta,noi ne ascundem! Pana vom putea!" Intr-adevar asta voiam sa facem. |
|||
|
|
|
22 Jan 2011, 16:28
Post: #6 |
|||
|
|||
|
Bell aproba ideeea, oftand. Cat puteau sa se ascunda? Intr'un final, vor trebui sa cedeze. Nu puteau sa'si petreaca toata viata fugind, ca niste vinovate; in cele din urma, nu ele erau criminalele. Devoratorii trebuiau urmariti si inchisi. Iar Aurorii probabil faceau deja asta.
"-Dar oare sunt aici?!" intreba Bell. "-In castel?!" replica Rosalie. "-Da.." sopti cercetasa. "-Nu stiu" murmura tanara. "-Dar nu poti sa..vezi?" intreba Bell. "-Adica sa am o viziune?" chicoti Rosalie. Bell dadu usor din cap, in semn de aprobare; din moment ce era profesoara de Previziuni despre Viitor, atunci trebuia sa vada viitorul, nu? Era logic. Insa si chestia asta avea probabil conditiile sale. Dar daca de asta depindea siguranta ei, si a intregului castel, atunci Bell avea sa astepte. Un gand ii fulgera prin minte..siguranta intregului castel. Cercetasii ei! Poate erau in pericol..si daca se intampla asa, nu putea sta cu mainile in san. Nu putea sa se ascunda. Trebuia sa avertizeze lumea din castel. Dar stia exact de unde avea sa inceapa. "-Rosalie..vin'o cu mine in Turnul Cercetasilor!" spuse ea, cu o voce hotarata. |
|||
|
|
|
22 Jan 2011, 18:47
Post: #7 |
|||
|
|||
|
Eram atat de confuza,ma intrebam intruna cum au putut sa patrunda in castel,fiindca acum aveam un sentiment extrem de ciudat: cei doi Devoratori erau aici,foarte aproape,puteam sa ii simt. Dar acum ma simteam ca o prada si bineinteles ei sunt pradatorii. Eu si Bell devenisem repede cele cautate , de data aceasta nu mai ii cautam noi pe ei. Acest joc devenise tot mai periculos si nu imi placea aceasta situatie deloc. Am rasuflat adanc aer in piept,am incuvintat spusele lui Bell si ne indreptam spre Turnul Cercetasilor,apoi speram sa mergem la Turnul Ochilor-de-Soim,nu stiu daca voi mai avea acces acolo insa voiam sa ma asigur ca si ei sunt bine...cu totii.
M-am oprit la jumatatea drumului si am spus doar un "Stai!"puternic rostit. Am inchis ochii si am prevazut ceva. I-am deschis la fel de brusc,am inghitit in sec si am rostit serioasa dar in acelasi timp si foarte speriata: "Bell...pe noi..pe noi ne cauta. Doar pe noi doua!" |
|||
|
|
|
23 Jan 2011, 14:48
Post: #8 |
|||
|
|||
|
Bell se opri instinctiv, si o privi pe Rosalie; aceasta parea sa aibe o viziune, asa ca cercetasa ramase in liniste. Clipele se scurgeau agonizant de incet, in timp ce tanara isi tinea ochii inchisi. In cele din urma, ii deschise, si o privi cu groaza pe Bell. Dar in acea groaza parca era reflectata si o boare de liniste.
"-Doar pe noi doua ne cauta" spuse ea, cu o voce stinsa. Bell ofta; macar cercetasii aveau sa fie in siguranta. Nu si'ar fi iertat'o niciodata, daca ar fi patit cineva ceva din vina ei. Iar ceilalti din castel - erau si ei in siguranta. "-Haide..asta e ceva imbucurator..tot raul spre bine" spuse ea. Vroia sa sune a incurajare; dar suna mai mult cu o sentinta de moarte, pe care o acceptai fara sa ripostezi. Poate asta era; poate dupa multe aventuri in care scapasera ca prin urechile acului, aveau sa'si gaseasca sfarsitul in ghearele celor doi devoratori. Nu era ceva nou; sa treaca pe langa moarte era ca si cum ar fi mers dimineata sa se spele pe dinti. Devenise ceva normal, care le intrase in rutina. Insa de data aceasta, avea sa fie batalia finala. Acum era doar o singura varianta..o singura optiune - a muri, sau a trai! Ori ele..ori cei doi devoratori.. |
|||
|
|
|
23 Jan 2011, 15:03
Post: #9 |
|||
|
|||
|
Eram ciudat de linistita cand mi-am dat seama ca nu va rani pe nimeni altcineva din castel,dar totodata frica imi trecea prin ganduri,prin simtiri..Ne va ucide! Sau daca nu..va trebui sa o facem noi. Ma speria enorm acest gand dar se pare ca astazi va fi sfarsitul pentru noi sau inceputul. Totul depindea de intalnirea cu cei doi Devoratori,fiindca acest lucru nu il putem evita. Poate pana la urma asa este mai bine: sa ne gaseasca , sa se termine odata aceasta groaznica poveste,acest joc stupid de-a soarecele si pisica. Am oftat din nou dupa care mi-am mutat privirea spre Bell si am rostit inghitind in sec:
"Trebuie sa fim pregatite pentru orice!" Sunt sigura ca si ea gandea asemanator. Da,ar trebui sa avem grija la fiecare pas pe care il facem,fiecare sunet care iese din noi.. |
|||
|
|
|
24 Jan 2011, 17:44
Post: #10 |
|||
|
|||
|
Bell ofta, privind in jur; erau in castel..erau pe urmele lor..erau insetati de razbunare. Si in cele din urma, aveau sa moara. Dupa atat de multa lupta, totul avea sa fie acum in zadar. Intr'un fel, poate meritase..dar daca priveai situatia din alt punct de vedere, realizai ca de fapt muncisera in zadar..ca oricum aveau sa'si piarda viata in curand, sa lase tot in urma.
Pentru o clipa, cercetasa simti ca vrea sa'si ia ramas buni de la toti cunoscutii..de la prietenii care ii fusesera mereu alaturi. De la Alice..de la Rose si Edward..de la Helena si toti ceilalti. Parca simtea ca in curand nu avea sa'i mai revada, si intraga fiinta ii cerea cu disperare sa se intalneasca macar o singura data..o ultima data cu ei, inainte sa ii paraseasca pentru totdeauna. Nu dori sa'i spuna si lui Rosalie ce gandea; poate ea era mai optimista. Iar cercetasa se gandea deja la cum avea sa fie dupa..dupa ce ea va disparea din peisaj. Probabil foarte bine pentru unii..rau pentru altii..sau indiferent pentru multi dintre ei. Stia ca cercetasii sai ii vor duce dorul..sau macar o parte din ei. Ofta la gandul ca avea sa'i lase singuri, dar stia ca timpul le va rezolva pe toate.. |
|||
|
|
|
« Next Oldest | Next Newest »
|