Provocare!
|
09 Sep 2011, 17:20
Post: #11 |
|||
|
|||
Avusese capul aplecat pentru cateva minute si , cand si l.a ridicat , in incapere aparusera deja trei persoane , doar una cunoscuta ei , Heather . Ii zambise usor , fericita ca o vedea dupa atata timp si se retrasese la locul ei . Portretul acelui baiat ii zburase din cap , spre fericirea ei , insa , gandurile negre isi facusera aparitia . Fara sa le salute pe celalalte persoane , se ridicase de la masa si se apropiase de fereastra , asezandu.se la marginea acestuia si scaldandu.si ochii in eterul cerului instelat . Somnul incepea sa o atinga tot mai mult , insa il ignorase , nu vroia deloc sa doarma . In orice caz , nu in starea in care se afla . Ura sa aiba acele vise oribile in care ea era in mijlocul actiunii si culmea ! toate i se intamplau numai ei . Si mai ales , peste cateva zile se trezea ca acele vise se adevereau . Nu mai vroia sub nicio forma sa mai doarma , doar atunci cand i s.ar face cu totul somn , ceea ce nu s.a intamplat de foarte mult timp . Ridicase o mana si si.o trecuse prin parul verde , intorcandu.si capul spre coltul de masa unde se afla si celalalte fete . "Hmm .. cum de s.a adunat atata lume ? Si culmea , numai fete ! " Rase in sinea ei si zambise din nou . Nu ii placea foarte mult compania altora , dar in momentul de fata nu avea ce sa.i faca . "Incantata sa te cunosc Shayera ! " "Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."
![]() |
|||
09 Sep 2011, 17:37
Post: #12 |
|||
|
|||
Kennya statea treaza cu ochii larg deschisi in sus la plafonul rece de piatra, inima parea sa-i sara din piept, iar trupul ii tremura. De mult nu mai avusese un astfel de cosmar. Se ridica in picioare si privi in jurul ei, la colegele de camera care inca dormeau nestingherite. Se imbraca repede si iesi din pivnita, oprindu-se cateva momente in fata unei ferestre. Rasaritul. Soarele stralucea pe cerul acum tuciuriu, ce imprastia raze de culoare rosiatice pe domeniul Castelului Hogwarts. Viperina statu cateva secunde sub lumina bruta a soarelui, ce ii incalzea pielea palida. Tresari pentru o secunda la auzirea unor pasi de la capatul coridorului. Se parea ca elevii scolii isi incepeau activitatea si acum coridoarele intunecate aruncau umbra lor fantomatica de-a lungul peretilor.
Ofta si se intoarse pe calcaie, indreptadu-se spre Marea Sala cand auzi o voce familiara a perfectului casei ei. “Ah, Kennya. Esti treaza? Se pare ca niste elevi din casa noastra au blestemat cativa cercetasi ieri. Ce ar trebui sa facem. Trebuie sa luam niste masuri.” vorbise acesta pe o voce gretoasa. Kennya se incrunta la baiatul inalt si isi continua drumul fara sa ii raspunda. Daca ar fi fost pedepsita de cate ori se luase de un Cercetas, nu stia unde ar fi ajuns pana acum. Isi puse mainile in buzunarele robei si simti pe langa bagheta, o mica hartie. Curioasa o scoase si se uita la culoarea galbuie a pergamentului. Acum isi amintea. Se uita la lista cu nume si isi impregna in minte sa o trimita exact dupa micul-de-jun cu o bufnita ce facea fata unor distante foarte lungi. Cuprinse hartia cu mai multa putere, pumnul fiind inclestat la mijlocul ei. De data asta nu o sa dea gres. O puse inapoi in buzunar si cobora scarile de marmura, facand la stanga sa intre in Marea Sala. Se opri cand vazu o roba neagra familiara, cu ceva rosu in partea dreapta a pieptului. Un cercetas stationat in fata usii razand si parand ca se distreaza de minune. Zambi la sunetul rasului lui, si un zambet malitios ii aparu pe fata. Se indrepta spre el si prietenul lui si ii privi mai bine chipul si parul scurt de un blond murdar. Ochii ii erau de culoarea taciunelui. Se uita la sigla Cercetasilor de pe pieptul lui si scrasnii din dinti. Cei care erau deja in Marea Sala se oprira din vorbind la auzul unui planset de baiat, uitandu-se toti spre usa mare din lemn. Kennya intra sigura pe ea, cu o mare satisfactie pe chip. Cat ii placea sa terorizeze Cercetasii. "Imperfection is beauty, madness is genius and it's better to be absolutely ridiculous than absolutely boring."
|
|||
09 Sep 2011, 18:05
(This post was last modified: 09 Sep 2011, 18:05 by Shayera Holl.)
Post: #13 |
|||
|
|||
![]() ![]() |
|||
09 Sep 2011, 22:34
Post: #14 |
|||
|
|||
Indiei i se facu foame, si se gandi ca e timpul pentru pranz. Isi stranse cartile care era imprastiate pe iarba din curtea scolii si le trimise inapoi in camera ei. Se ridica si, luandu-si bagheta, porni spre Marea Sala. Pe drum intalni cativa colegi, pe care ii saluta entuziasmata. Se bucura ca isi facuse prieteni. La un colt, isi prinse roba, nu se stie, intr-un cui.
"La naiba!" se enerva ea, desprinzand haina si mergand mai departe. Isi prinse parul lung si negru cu reflexii albastre intr-un coc ciufulit la baza gatului si isi curata cu un servetel pantofii negri cu toc nu prea inalt. Neatenta, la intrarea in sala, se ciocni de Shayera, care privea la o scena care nu ii facu Indiei mare place: un cercetas plangea. Fata isi dadu seama ca femeia care avea un zambet malefic pe buze fusese de vina. Suparata, se duse la copil si incepu sa il consoleze: "Hei, gata. Nu mai plange. Vrei sa iti faci casa de rusine? Fii barbat!" Se duse la femeia care il necajise pe colegul ei de casa si, punandu-se in fata ei, ii spuse calma si pe un ton bland: "De ce i-ai facut asta? Nu vezi ca era mai mic ca tine?" THE GIRL WHO WALKS ON F I R E AND DOESN'T GET B U R N ![]() ![]() what is DEAD may never die, but RISES again, harder and stronger |
|||
10 Sep 2011, 00:10
(This post was last modified: 10 Sep 2011, 00:11 by Shayera Holl.)
Post: #15 |
|||
|
|||
![]() ![]() |
|||
10 Sep 2011, 14:25
Post: #16 |
|||
|
|||
Alice privea pe rand persoanele care intrau in marea sala, in timp ce isi savura micul dejun. O vazu pe Kennya, si se ridica si ea ca sa o imbratiseze. Tinea mult la viperina, si se intelegeau de minune, in ciuda rivalitatii caselor lor. Zambi fericita, si se aseza la loc. In sala intra si India, o eleva pe care o stia din vedere, de la cercetasi. Alti elevi intrau de asemenea in sala, pentru micul dejun, iar Astropufa isi privi ceasul de la mana. Ii placea extrem de mult ceasul acela, fiindca era singurul lucru care ii ramase de la bunicul din partea mamei, si il pretuia mai mult ca toate amintirile cu el. Limbile ceasului aratau o ora destul de potrivita pentru luarea micului dejun, o ora la care oamenii normali se trezeau si'si incepeau ziua, nu cele cateva prietene adunate la masa cercetasilor, pentru care somnul nu era la fel de important ca timpul petrecut impreuna.
![]() |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|