Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 16 Next »

/ PuppetShow

Astazi faceam curatenie si am gasit o carte pe care am scris-o la 11 ani(banuiesc pentru ca la data scrie 2008.Din cate vad nu e terminata sa si nu stiu daca sa o continui sau e prea copilaroasa?
Astept pareri:
Puppet Show



Capitolul I-strange disparition

Afara era un vant cumplit,iar stropii de ploaie se revarsau incet peste casele satucului fara nume.Detectiva Dy trecea pe acolo vrand sa confirme motivul adevarat pentru care satucul era parasit.Unii oameni spuneau ca e bantuit,dar din cate veti afla e vorba de ceva cu totul si cu totul diferit.
Spre mirarea sa in acel satuc fara nume erau doar doua casute,si ele batute de vanturi si ploi,dar nu era complet parasit,acolo era o femeie plangand disperata.Era incredibil de frumoasa,insa nu era tocmai in floarea varstei,avea vreo 35 de ani.Era roscata,iar ochii ei umbriti de lacrimi si gene negre erau de un verde intens,extrem de intens...
Parea ca pierduse pe cineva drag,si avea o privire care te facea sa te gandesti ca nu e in toate mintiile.
-Ma scuzati,ce s-a intamplat?am spus eu(Dy)
-Am pierdut-o,am pierdut-o...
-Ma scuzati,despre ce vorbiti?
-Mi-au luat fetita pentru todeauna...Ajuta-ma!
Am vrut sa o iau de mana si sa o ajut sa se ridice,dar a venit un val negru,ca un fel de tornada si a facut-o sa dispara ca prin minune.
-Salveaz-o,poate nu e prea tarziu!au fost ultimele sale cuvinte
-Hmm,am spus eu,este evident ca e vorba de ceva mult mai special sau ciudat decat fantomele...
Mi-am luat lupa si am inceput sa studiez solul,iar pe el erau niste urme ca un fel de gheare,care duceau spre un perete plin de muschi verde.Acele gheare duceau dincolo de perete,dar nu gaseam nici o cale prin care poti sa treci de el.


Capitolul II-It's the first time when i don't know anything


Asa ceva nu se poate,e primul caz in care nu stiu nimic,absolut nimic.Am lovit tare cu pumnul in perete,dar in zadar.Era o cale pentru a-l deschide,iar eu trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu stiu acea cale.Am stat ore-ntregi,dar nimic,nu reuseam sa fac absolut nimic...
M-am asezat jos si o ploaie zdravana s-a pornit.Vremea de afara se armoniza perfect cu starea mea de confuzie.
-Renunt,am spus in gnadul meu...
Dupa cateva minute m-am ridicat si am vrut sa plec,dar apoi am inceput sa vorbesc cu mine insumi:
-Stai!Cine sunt eu?O persoana care renunta asa usor?Nici gand.Trebuie sa existe o cale...
M-am dus la intrarea in sat,adica de unde am venit si am inceput sa studiez cu cea mai mare atentie pe care o avusesem vreodata,fiecare detaliu.Pe langa cele doua case,prin acel satuc mai erau tot felul de magazine,dar spre mirarea mea toate erau pentru papusi,nu pentru oameni,adica:"Croitoria papusiilor","Tamplaria papusilor","Restaurantul papusilor","Brutaria papusiilor" si multe altele.Cel mai ciudat era faptul ca atunci cand am venit prima data,nici una dintre acelea nu existau.
-Poate ca voi gasi indicii inauntru,si cine stie,poate o sa dispara din nou,asa ca ar trebui sa ma grabesc.mi-am spus eu
Am alergat spre fiecare dintre incaperile ingrijite,dar sincer imi era foarte greu sa aleg in care voi intra.Cel mai fascinant loc parea Croitoria papusiilor,asa ca m-am dus intr-acolo.
Peretii exteriori erau de un auriu fascinant,toate geamurile erau sterse cu grija de praf,iar deasupra geamului de la etaj era o pancarda unde era desenata o foarfeca,o sfoara de ata groasa si o papusa.
Am atins usa,sau poate ca doar m-am apropiat de ea si s-a deschis instantaneu.Inauntru era o incapere mult mai mare decat se vedea din exterior si un croiitor care era foarte atent la lucrarea sa.
L-am atins incet pe umar,si i-am spus:
-Ma scuzati,aveti vreo idee in legatura cu ce s-a intamplat aici?
Am foast surprinsa sa vad ca acel "croiitor" si-a intors capul spre mine si a spus:
-Nu o vei gasi niciodata!
Era o papusa!O papusa in toata puterea cuvantului.Era facuta dintr-un lemn delicat de brad si avea ochii din plastic si par artificial.Putin speriata,am facut cativa pasi in spate si am vazut cum papusa dispare la fel de miraculos precum biata femeie.
Am urcat scarile incaperii si sus era un dormitor plin de papusele,dar erau chiar foarte dragute.M-am aplecat si le-am luat incetisor in mana.Toate erau minunate,in afara de una care avea un defect micut.Pe fata ei,era scrijelita brutal cifra 3.Am mangaiat-o incet ca si cum ar avea viata si am spus:
-Oare ce inseamna trei?
-Trei inseamna numarul care arata de cate ori trebuie sa bati in acel perete.S-au auzit in cor mai multe glasuri subtiri si cristaline.Papusica scrijelita a intins mana,a deschis-o si mi-a dat un bilet.
-Salveaza-ne!am citit eu cu voce tare.Dar de ce sa va salvez?
-De papusiile mari!au spus micutele papusele
-Voi face tot ce pot,am spus eu.
Am luat papusica scrijelita caci simteam ca m-am atasat de ea si am strecurat-o in buzunar.Peste cateva secunde papusa croiitor aparuse in fata mea si a zambit malefic.A facut un fel de tornada ca si cea in care disparuse el si a aruncat-o spre mine,dar eu nu am disparut doar am lesinat.
Cand m-am trezit eram din nou la intrarea satului,dar de data aceasta nu mai era decat o singura casa,si atat.Am verificat buzunarul instinctiv si m-am linistit cand am vazut ca papusa e inca acolo.
-Ele sunt papusiile mari!a spus ea speriata.Acum trebuie sa ajungem cat mai repede sa o salvam pe Susuie.
-Cine e Susie?am spus eu in soapta
-E fetita mea si fiica femeii disparute.Poate nu e prea tarziu!a adaugat ea
-Ce e in casa aceea?am intrebat speriata
-E casa lui Susie,a spus papusica plangand.
Am pus-o din nou in buzunar,si am lovit cu mana de trei ori peretele.
-Trebuie sa lovesti cu amandoua mainile,asa fac papusiile mari.
Am ascultat-o si "peretele" s-a deschis cu un usor scartait,ca si o usa.Am pasit inauntru pe varfuri,in caz ca ar fi fost cineva acolo sa nu ma auda.
-Si daca te misti incet,ele te aud,a zis papusica.

Heather. :> De fapt Trinity. ).
Chiar ai scris-o la 11 ani? :>
Imi pare interesanta povestea.
Sper sa mai scrii. ><

(30 Apr 2011, 10:37)Trinity Bella Watson Wrote: Mi-am luat lupa si am inceput sa studiez solul,iar pe el erau niste urme ca un fel de gheare,care duceau spre un perete plin de muschi verde.Acele gheare duceau dincolo de perete,dar nu gaseam nici o cale prin care poti sa treci de el.

Acest paragraf imi aduce aminte , vag pot spune , de Sherlock Holmes , stiu ca am citit toate cartile si de atunci imi plac cartile cu detectivi. Ma bucur ca ai ales acest personaj , de detectiv .

Quote:Era o papusa!O papusa in toata puterea cuvantului.Era facuta dintr-un lemn delicat de brad si avea ochii din plastic si par artificial.Putin speriata,am facut cativa pasi in spate si am vazut cum papusa dispare la fel de miraculos precum biata femeie.
Am urcat scarile incaperii si sus era un dormitor plin de papusele,dar erau chiar foarte dragute.M-am aplecat si le-am luat incetisor in mana.Toate erau minunate,in afara de una care avea un defect micut.Pe fata ei,era scrijelita brutal cifra 3.Am mangaiat-o incet ca si cum ar avea viata si am spus:
-Oare ce inseamna trei?

Sincera sa fiu , partea asta m-a speriat . Niciodata nu m-am gandit la niste papusi care sa traiasca .

Pot spune ca ai inceput bine , ai mult mister in aceste capitole , precum cele doua case si apoi apar altele , papusile ce vorbesc si disparitia , de fapt rapirea unei fete . Abia astept sa aflu cum va fi gasita !

@Eliza,poate a fost omorata de papusi fetita / glumeam =))
Ok atunci,capitolul 3:

III.So strange,you don't think so?

-Ce?am spus eu mirata
-Ele,te aud!
-Hey,asta nu era o intrebare la care trebuia sa raspunzi!
Indiferent de ce-mi spusese papusica,din experienta mea de detectiv,sau poate si din alte motive ma simteam mult mai in siguranta daca mergeam incet,pe varfuri,tiptil-tiptil...
Inauntru era o pestera extrem de inctunecata,paianjeni uriasi se catarau pe pereti si-si tesau panze foarte delicate,ca o dantela...
...Cum spuneam era atat de intunecata,inacat am ajuns la un punct unde nu se mai vedea absolut nimic.Au inceput sa se auda voci ciudate in capul meu.Toate spuneau ceva cam asa:
-Orice-ai face nu o vei gasi niciodata!
Simtieam din nou ca voi lesina,simteam ca se apropie niste papusi de mine,ca vor sa ma impiedice cumva sa ma mai misc.Picioarele mele erau intepenite si a inceput sa se vada un fel de lumina in departare,iar papusiile erau mai aproape de un metru acum.
Papusiica micuta din buzunar spuse:
-Te rog,rezista pentru mine!salveaz-o pe Susie.
In capul meu vocile se auzeau si mai tare,dar de data aceasta ca un fel de ecouri puternice,dar in acelasi timp indeparatate.Am sesizat ca dupa ce am auzit ultima voce am inchis ochii,iar cand i-am deschis ma puteam misca,dar ma simteam putin cam ametita.
-Asa fac ele,incearca sa te inebuneasca.a mai adaugat papusica
-Ce s-a intamplat?
-N-am voie sa-ti spun.Cand a fost rapita Susie papusiile mari stiau ca vei veni ca sa o salvezi,asa ca m-au obligat sa nu-ti spun nimic,caci altfel Susie va muri.
Ma miscam incet,tinandu-ma de peretii pesterii,caci inca mai eram ametita.Peretii aceia erau parca facuti din pamant,pana intr-un loc unde era indesata o caramida.
-Hmm,am spus eu putin comfuza.Mi-am luat lanterna,am studiat acel loc,si am scos cu greu caramida din perete.Spre surprinderea mea acolo era doar o bucata de hartie,o banala bucatica de hartie.Am luat-o,am studiat-o pe toate partile,dar nimic.
Am lasat-o acolo,si m-am dus mai departe,dar n-am apucat sa fac nici 10 pasi caci mi-a venit o idee in minte.
Trebuie sa fie ceva cu acea hartie,caci daca era una obisnuita,nu ar fi fost pusa cu atata grija in perete.Am fugit inapoi,iar de data aceasta am privit de trei ori fiecare parte si a aparut un scris cu sange:
-ABCG.
De aici intelesesem ca in toate lucrurile care le fac,cifra de baza este trei,dar nu aveam nici cea mai vaga idee ce ar putea insemna ABCG...
Pestera incepu dintr-o data sa se cutremure,bucati uriase de pamant cadeau din tavan,iar solul se clatina foarte tare.
Cat de repede puteam,am indesat biletul in buzunar si am fugit din pestera,dar de data ceasta am luat-o in partea gresita,si am ajuns in alt loc,la un pod rupt.

Am citit şi eu ce ai scris. Îmi pare interesantă povestea şi sincer îmi place cum descrii. Încă n-am înţeles toată povestea, dar cred că asta e şi ideea nu? Misterul ăsta...Aşttept nextul

Aoleeo ! X_X un pod rupt ! Cum v-a mai scapa din asta ??? In fine , acum m-ai lasat intr-un suspans extrem . Imi vin o gramada de idei in cap , dar na , e povestea ta

O mica problema , cand scrii un capitol , verifica daca ai facut vreo greseala ><

Imi place capitolul III .:>
Se pare ca orice ar fi detectiva tot intra in incurcaturi. )
Astept continuarea. .

IV.PuppetShow Town

Din nou,pauza...Nu-mi trecea nici o idee prin cap,absolut nici una.Se simtea vantul rece care-ti taia obrazul,sau poate era doar acel sentiment de confuzie totala.Trebuie sa fie ceva,ceva cu care sa pot trece dincolo,sau poate o alta cale...
Era evident ca papusiile au dus-o pe Susie dincolo de pod,dupa care au taiat din partea cealalta sfoara cu care era prinsa fiecare scandura.Au fost foarte precaute,vroiau neaparat sa nu ajunga nimeni la ele.Dar la urma urmei,am deviat mult prea mult de la subiect.Trebuie neaparat sa gasesc o cale.
-Nu vei putea ajunge niciodata dincolo de pod!a spus papusica din buzunar
-Serios,mai vedem noi,deja mi-a venit o idee!si privirea imi era atintita spre un carlig de pe podea.
Doar una dintre cele doua sfori era taiata,si binenteles ca scandurile au cazut,dar cealalalta inca ramasese acolo.As putea sa atarn carligul de acea sfoara si tinandu-ma de el,as putea sa trec dincolo,de cealalalta parte a pesterii.
Am mai stat putin sa ma gandesc.Nu era tocmai cea mai buna idee,dar era singura.Nu foarte sigura pe mine am facut-o,si chiar a functionat.
Pe partea cealalalta puteai sa faci doar cativa pasi,si intrai intr-o fundatura.Acolo era un frig puternic,care-ti taia rasuflarea,si parca paseai pe zapada.Simteam ca un fel de fluturi de zapada,care ma faceau sa uit totul,sa intru intr-o stare de visare...
Cu greu,am reusit sa-mi revin in simtiri si am facut 2 pasi in spate,si era cat pe ce sa cad.Poate ca asta era si intentia pspusiilor.S-au gandit la toate,dar in cazul meu nu.Pana acum am reusit sa supravietuiesc fara nici o zgarietura.
Usa s-a deschis(poate ca nu er ao usa).
-Nimic nu are sens!dar am sesizat ca aveam dreptate.
Am patruns intr-o incapere complet goala,doar cu un seif.Era dintr-un metal foarte vechi,ruginit si mucegait cu exceptia locului unde trebuia scris codul.
Am sscris codul ABCG,dar nu a functionat...
Am analizat situatia in care ma aflam de la inceput pana la sfarsit,pana cand mi-am amintit de papusa.
-Cati ani are Susie?
-7 anisori!a zis papusica foarte sigura.
Tinand cont de faptul ca acum ne aflam in anul 1997 am sczut 7 ani,adica 1990,anul in care s-a nascut.Si ca prin minune a functionat.Stiiam ca majoritatea codurilor sunt anul nasterii unei persoane din diferite cazuri.Seiful s-a deschis,si in interiorul lui era o alta lume.Am simtit ca am fost impinsa acolo.Era atat de intuneric,se simtea vantul batand incetisor funzele copaciilor cazute.Era o atmosfera monotona,lipsita de noima.Paseam incetisor,dar cu cat intram mai mult in oras,cu atat lumina era mai slaba..Am putut sa vad un singur lucru.O pancarda la intrarea orasului unde era scris foarte mare si gros
"PuppetShow Town"

Foarte tare acest capitol!!!
M-ai lasat intr-un suspans fara margini! Abia astept urmatorul cap ><

Interesant capitolul. Îmi place cum gândeşte personajul principal. Ceva în genul : ,,Nu rişti, nu câştigi"