Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Departamentul de Control a Creaturilor Magice / questions

**Ivy Thibault** · 23 Aug 2012, 13:45

Ivy îl urmări cu privirea zâmbind larg, simţindu-se în culmea fericirii. Normal că acel moment nu putea fii perfect, pentru că în următoarea secundă îi arunca priviri furioase Opheliei. Nu putea spune că ura trasul cu urechea, asta pentru că fusese spioană ea însăşi. Însă nu îi plăcea ca Ophelia să îşi bage nasul în lucruri pe care nu o privesc.
"Eu şi Stark putem să îi botezăm?" întrebă dintr-o dată fata
Ivy rămase cu o expresie de şoc, şi se întrebă dacă toată furia care o invada în acel moment nu făcea rău copiilor.
Se pregăti să se răstească printr-un usurător Nu!, însă nu acela fu cuvântul care îi ieşi pe gură.
"Da," spuse ea, dându-şi seama că era o idee bună. "Lui Mike i-ar plăcea, aşa că nu văd de ce nu."
Era sigură că lui Mike i s-ar părea o idee foarte bună, mai ales că prin chestia asta ar putea înrudi într-un fel familiile Stark şi Malfoy.
Apoi, îi trecu o altă chestie prin minte. Freyja avea guvernantă, pe Ophelia, asta însemna că acum Ophelia devenise şi guvernanta copiilor ei?
"O singură chestie," spuse ea. adresându-se şi lui Kurt. "Eu îmi îngrijesc copii, e clar? Tu nu ai nicio autoritate asupra lor. Tu rămâi la Freyja," îi spuse ea lui Ophelia privind-o direct în ochi.
Nu avea de gând să îşi lase copii ei preţioşi pe mâna psihopatei nici dacă ar fi ultima persoană de pe pământ.

**Ophelia Wilde** · 23 Aug 2012, 15:10

Se ridica incet,aranjandu-si putin hainele apoi dadu afirmativ din cap inmanandu-i lui Kurt inca o foaie,care venise in dimineata aceea si care tinea de autoritatea lui,ca angajat al departamentului. Ea nu lucra acolo - si totusi era peste tot - dar stia ca Malfoy avea el insusi nevoie de o dadaca. Asa ca,de ce nu?

'' Acum chiar va las singuri,porumbeilor. Sa va ganditi totusi la nume.''

Il privi pe Malfoy scurt,batandu-l pe umar apoi decise ca ar fi timpul sa se retraga. Nu-i placea de Ivy,Lexie era destul de suportabila iar Freyja nu merita sa fie numita fiinta umana,ci bestie ingrozitoare. Ajunse la concluzia ca Malfoy si Mike erau singurele persoane pe care le agrea in preajma ei - si nu fiindca erau barbati iar ea era de sex opus - si nici ca avea sa poarte o minunata simpatie fata de Ivy. Niciodata!

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 23 Aug 2012, 15:20 by Kurt F. Malfoy.)

Inchise usa in urma ei si o privi in semn de 'unde sa scriu ca a plecat?'. Nu intelegea de ce o angajase? Nu avea destul stres sau cum? Acum aflase ca Ophelia avea un tel in viata si anume sa enerveze omul pana ce acesta exploda. Noroc ca el era calm. Un fel de calm nesimtit,nepasator. Pur si simplu ramanea rece la tot si toate.

'' Ai auzit-o,doar. Cum sa vina la un botez daca nu avem nume? Deci,idei?''

O prinse pe Ivy de talie,sarutandu-i incet gatul apoi isi trecu din nou palmele peste abdomenul ei,parca dorind sa comunice cumva cu cei doi copii,sa le spuna ca tati e acolo,ca o sa aibe grija de ei si de mamica lor. Dragostea lui fata de acele bucati de carne vie ce se odihneau si cresteau in pantecul ei,se nascu din clipa in care Ivy ii dadu vestea.

Acum se vedea undeva la limita intre entuziasm si curiozitate. Stia ca urma sa ajunga sa faca unele lucruri pe care nu credea ca le poate face - sa se joace cu ei,sa glumeasca,sa fie mai iubitor,mai sincer. Stia ca acei doi copii erau parte din el,erau o versiune mai mica si mai agitata a lui si a lui Ivy si ca mai presus de toate,erau ai lui si ca atare,trebuia sa ii aiba ca sens al vietii pe ei doi,de acum incolo.

**Ivy Thibault** · 02 Sep 2012, 09:37

Ivy inspiră aer adânc în piept, încercând să îşi calmeze toate sentimentele care o invadau. Era ca şi cum ar fi adolescentă din nou, vorbea ce gândea şi se enerva din orice. În mintea ei era un fel de ghiveci, plin de iubire faţă de Kurt, ură faţă de Ophelia, curiozitate faţă de ce va urma, frică, entuziasm, speranţă, şi, Ivy fu surprinsă să descopere, o urmă de regret. Îşi dădu seama că oficial era mamă, că nu mai avea libertatea de altă dată. Că de acum înainte, oamenii o vor privi ca pe o femeie slabă, în umbra soţului ei, care are grijă de copii. Exact ceea ce ea nu voia cel mai mult. Ea îşi dorise din totdeauna să fie femeia puternică, cea care nu depindea decât de ea însăşi şi, eventual, de un viitor partener. Femeia liberă, care se bucura de putere şi de iubire, spioana ce reuşea să iasă vie din orice misiune, Devoratoarea devotată. Şi simţea cumva că nu era pregătită să renunţe la toate astea.
Ivy îşi analiză acel mic sentiment de regret încet şi în linişte, fiind surprinsă atunci când Kurt vorbi. Chiar dacă se ţinuseră de mână până atunci, Ivy uitase complet că era şi el în cameră.
"Nume de copii?" întrebă ea, alungându-şi gândurile într-un colţ mai întunecat al minţii. "Sinceră să fiu nu prea m-am gândit... Dacă vreunul e băiat, mi-ar plăcea să îl cheme Sirius, deşi încă nu sunt sigură. Parcă îi lipseşte acea strălucire."
Ivy căzu pe gânduri pentru câteva clipe, amestecând literele din cuvântul Sirius, adâugând altele şi tot aşa.
"Ce zici de Cygnus," spuse ea într-un final. "Seamănă, şi are ceva aparte," completă, visătoare.

**Kurt F. Malfoy** · 02 Sep 2012, 12:15

Sotia lui era un geniu! De la Sirius,o stea din constelatia Canis Major sa adaugi litere ca sa ajungi la varianta latinizata,masculina,a lui cygne,adica lebada. De la o vietate de prada,un caine,la cea mai gratioasa creatura care a existat vreodata. Kurt facu semn sa era intru totul de acord. Dar nu putea miza ca aveau sa fie doi baieti - fiindca nici nu vroia asta,nu vroia sa se ajunga din nou la ceea ce fusese intre el si Klaus.

'' Yvonna,daca va fi si o fetita. Nu,nu. E prea bland si familia noastra n-a fost nicicand blanda. Yvora. Parc-ar fi un nume de imparateasa antica.''

Citi incantarea pe chipul lui Ivy si isi dadu seama ca pusesera la punct si acest detaliu minuscul. O prinse apoi de umeri pe frumoasa lui iubita cu care isi impartea viata si se decise ca era mai minunata ca niciodata. Stia ca avea temerile ei si ca el le avea pe ale lui,insa putea citi clar pe chipul ei o usoara urma de indoiala si stia care era radacina acelui sentiment.

'' Asculta-ma,inca de cand ne-am intalnit ti-am zis ca suntem egali. Eu nu accept ca tu sa fii doar sotia mea,doar mama copiilor mei. Nu! Tu esti Ivy indiferent din ce familie faci parte si-ti zic ca Ivy pe care o stiu eu lupta,e cea mai minunata,cea mai apreciata femeie. E independenta,e puternica. Nu esti sotia mea,un act nu face diferenta,nu schimba nimic,inafara de statutul conjugal. Atat. In rest,esti exact ce-ai fost dintotdeauna. Si nu te teme privind silueta,tu esti mereu perfecta.''

**Ivy Thibault** · 03 Sep 2012, 09:44

Ivy zâmbi nesigură şi căută repede ceva cu care să schimbe subiectul. Nu îi plăcea să vorbească despre temerile ei, chiar dacă câteodată ar fi fost bine să o facă. Îşi netezi părul cu ambele mâini, ajungând să şi le odihnească pe umerii lui Kurt. Îşi privi cu mândrie verighta şi simţi că totul e bine, cel puţin pentru moment. Problema era că, încet încet, pierdea controlul. Până acum ea fusese suprema stăpână, ea decidea ce se întâmpla cu viaţa ei. Iar acum, parcă soarta întreagă fusese pusă pe umerii încă inexistenţi ai celor doi copilaşi din interiorul ei. Era frustrant şi stupid şi o făcea să se simtă neputincioasă.
"Trebuie să ne gândim care va fi camera copiilor, cum o vopsi şi ce mobilier vom pun," zise Ivy, schimbând subiectul şi gesticulând prin aer. Îşi puse un deget pe bărbie, adoptând o expresie gânditoare, apoi zise:
"Să nu îţi imaginezi că le fac camera cum e restul casei tale. Nu cred că e potrivit pentru un copil mic să îi pui pătuţ mov aprins şi pereţii roşu sângeriu, clanţă în formă de şarpe, tablouri oribile sau mai ştiu eu ce minuni," îl avertiză ea.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 03 Sep 2012, 11:19 by Kurt F. Malfoy.)

'' Dar mamiiii...'' facu el ironic,asa cum o domnisorica ar fi facut daca maica-sa n-ar fi lasat-o la concertul Backstreet Boys. Izbucni apoi in ras,gandindu-se cat de bine avea sa fie totul. Stia prea bine ca langa Freyja nu ii puteau pune fiindca s-ar fi trezit ca probabil i-ar fi omorat in somn,Odette era si mai nebuna,mama lui deja avusese experienta dramatice cu sora lui. Asa ca ii veni o idee interesanta.

'' Sala Mare a casei. O reamenajam,oricum e langa noi si-i pot supraveghea eu pe timpul noptii...sau a zilei...sau de fiecare data cand e nevoie. Si ma gandeam la alb si roz pal.E dragut.''

Ridica din umeri,exact ca un pusti care zisese lectia complet,fiind sigur ca era bine. Mereu ii placusera non-culorile amestecate cu cateva culori pale,deci era in regula. Si da,avea sa schimbe si clanta usilor. Poate in forma de dinozaur si fluturasi. Deja si-o imagina pe Ivy spunandu-i sa repare dinozaurul de la usa.

'' Ivy,va fii bine. Stiu ca-i iubesti,si eu ii iubesc si totul e perfect. Si nu,nu o sa iti controleze pustii viata. Atat le trebuie,caci tati se va infuria. Sunt gata sa am eu grija de ei suta la suta,daca asta e ceea ce trebuie facut. Orice pentru tine.''