Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ Rãtãciþi.

**Mylene Lycoris OddCat** · 12 Aug 2010, 12:22

*

Moartea. Plutea prin coprul ei, corp care exista fãrã nevoia de a mai respira, de a mai deschide ochii. Corpul îi era amorþit, parcã fusese anesteziatã cu mult timp în urmã, doctorii uitând sã administreze substanþa ce anula acest lucru. Vârfurile degetelor îi ardeau, la fel ºi pielea atinsã de cãldura neobiºnuitã care o acoperea, ca o peliculã finã, care nu dãdea sã se ºteargã. Devora bucãþicã cu bucãþicã anestezia, înghiþind-o cu sete, retrãgându-se din ce în ce înspre craniu, cãldura hãpãind totul în cale. Fãptura vie care era supusã tratamentului dur îºi miºcã degetele imperceptibil, încercând, fãrã succes, sã le încleºteze î pumni, deºi încã plutea. Pelicula începu, fãrã sã-i pese, sã atingã þinuturile interzise ale imaginaþiei fetei pe care încerca s-o trezeascã din aºa-zisa moarte, dar îi distrugea sentimentele, puterea de a mai visa, întocmai ca toþi
(ºerpii)
oamenii neºtiutori, care nu înþelegeau pacostea pe care o pricinuiau. Fiinþa vie încerca din rãsputeri sã se miºte, sã deschide ochii, sã-ºi forþeze pleaoele sã se elibereze de greutatea plumbului care era aºternutã peste acestea... Se opri brusc, respirând nu sacadat, ci într-un ritm prea normal, parcã ar fi fost obligatã sã respire în acest fel, la intervale regulate. Îºi alungã gândurile ce nu-i dãdeau pace ºi-ºi deschise ochii, dând la ivealã gri-albastrul irisului drept, ºi movul celui stâng, ce dãdea, puþin perceptibil, spre aceeaºi culoare cu fratele sãu. Privea albul din faþa sa, continuând sã leviteze deasupra morþii. Cãzu, fãrã sã se mai poatã redresa din aceastã nenorocire apãrutã dintr-o datã - cãdea cãtre cenuºiul de dedesubtul ei, cãtre
(monºtrii)
nenorocirile ce avea sã le sufere. Se prãbuºi direct în abis, cu ochii larg deschiºi. Peisajul din faþa ei se schimbã, tãrâmul care nu ºtia de bucurii transformându-se încet-încet în uºa compartimentului din faþa sa, care închis. Îºi vãzu reflecþia în geamul curat - o flacãrã încâlcitã se revãrsa peste umerii sãi ºi peste ochiul din partea stângã, înconjurându-i singurul ochi vizibil, punând în evidenþã amestecãtura de culori a cearcãnului de sub el, contrastând puternic cu acele culori închise. Oftã ºi miºcã puþin din mânã, nevoitã fiind sã deschidã uºile, apoi se strecurã înãuntru prin spaþiul îngust ºi îl micºorã pânã la un fir de nisip, prin apropierea metalelor ce-l flancau. Se trânti pe tapiþeria dungatã a canapelei, fiind imediat înghiþitã de cãtre oceanul galben ºi roºu al acesteia. Fiind puþin ameþitã, se concentrã pe modelul din faþa sa ºi descoperi cã privea în ochi
(craniul ºi ºarpele încolãcit în jurul acestuia)
leul, mascota Cercetaºilor. Schiþã o tentativã de zâmbet ºi se aplecã puþin, rezemându-ºi capul de geam, pãrând mai obositã decât oricând. Chicoti absentã, întrebându-se de ce mama dracului se simþea de parcã ar fi bãut douãsprezece sticle de whiskey-foc ºi de parcã ar fi fost supusã unui meci de box extrem de violent, în care ea era sacul care trebuia sã fie lovit. Îºi dãdu o palmã, se îndreptã ºi clipi de câteva ori, surprinsã de propriul gest. Avea chef de vorbã ºi pur ºi simplu îi era foame. Foarte foame. Foarte foarte foame. ªirul putea continua la nesfârºit, dar ea nu vroia acest lucru - aºa cã clãtinã din cap, aºezându-ºi creierul în poziþia iniþialã ºi începând sã priveascã insistent leul. ªuierãtura continuã ce se fãcu auzitã, la fel ºi un zornãit de solzi n-o sperie, fãcând-o doar sã-ºi priveascã braþul, în jurul cãruia era încolãcit un
(tentacul uriaº, acoperit de sânge ºi apucat de o altã mânã ce provenea de nici unde)
ºerpiºor verde, acoperit de reflexiile metalice ale înveliºului dur al acestuia - solzii. Îi mângâie absentã craniul, în timp ce acesta sâsâi ºi-ºi deschise gura ºi o muºcã de deget, pãrând un biet cãþel fãrã picioare, nevinovat, care doar vroia sã-ºi arate afecþiunea faþã de stãpâna lui. Aceasta înjurã printre dinþi, însã nu vru sã facã vreo miºcare, chiar dacã avea niºte colþi mici ºi ascuþiþi înfinpþi în carne ºi chiar dacã avea deocamdatã venin injectat în corp. Era imunã la veninul ºarpelui, care nu-i provoca nici o neplãcere, dat fiind cã ea era un... "Nu, nu trebuie sã mã gândesc cã sunt un
(monstru)
acel-ceva. Nu."
Se rezemã cu fruntea de geam, privindu-ºi reflexia fantomaticã, cicatricile ce pãreau noi întinzându-se de la un punct la altul pe faþa sa. Oftã, rãsuflarea sa caldã acoperind imaginea proprie - abia atunci observã plânsetul cerului ºi auzi prima datã rãpãitul provocat de acesta atunci când ricoºa, fiind respins de cãtre tren. Fiinþa vie ridicã mâna ºi scrijeli pe fereastã, Hogwarts. Îºi poziþionã degetul puþin mai departe de acea denumire, lãsând un spaþiu liber, apoi îºi începu din nou scrijelitul, casã. Da, aºa era, deºi era dramaticã, mult prea dramaticã - Hogwarts era casa ei, iar ea se îndrepta direct spre aceasta.

notã; v-aº ruga sã nu spuneþi ce face personajul meu, ce spune blah-blah. Aº aprecia asta. Ah da, am aberat. Mult. Dar aveam inspiraþie la aberat, aºa cãã... am aberat.
word count; 964.
muse; creierul.
tag; oricine.

Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4 « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / Rãtãciþi.

Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ Rãtãciþi.