Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Rãtãcind

Iar mã pierdusem prin castel. Era a zecea oarã pe ziua de azi. Acum unde m-am bãgat?
Am oftat ºi am deschis o uºã înaltã, masivã. Nu era nimeni înãuntru. De fapt, nu era absolut nimic înãuntru. M-am apropiat de ceva care semãna cu o pânzã pusã peste altceva... Ca ºi cum cineva ascundea ceva aici.
"Dacã tot am ajuns aici, meritã sã vãd ce e dupã cearºaful ãsta" mi-am zis.

Am dezvelit ceva ce pãrea sã fie o oglindã.
"Chiar aveam nevoie de una aºa de... mare."
M-am privit câteva secunde fãrã sã mã miºc. Am clipit o datã ºi lângã mine, lângã umãrul meu stâng, stãtea...
"MIKAEL?!" am strigat fãrã sã vreau.
Mi-am acoperit gura cu palmele. Dar era prea târziu. Strigãtul va trezi pe cineva odatã ºi-odatã. Dar Mikael era chiar acolo.
Mi-a fãcut cu mâna. Am ridicat ºi eu mâna ºoptind:
"Ce faci... aici?"
Nu a rãspuns. Mi-am luat ochii de la oglindã în momentul în care cineva a deschis uºa.

Noapte..si din nou, acelasi vis, aceeasi dorinta de a'l vedea din nou.
Se ridica din pat, incercand sa nu faca zgomot. Isi sterse usor ultimele urme de lacrimi care ii impiedicasera zgomotul si iesi din dormitor. Prea multa liniste..prea multe ganduri care nu o lasau niciodata in pace. De ce nu putea pur si simplu sa il uite..asa cum el o uitase pe ea? De ce trebuia sa se gandeasca in continuare la ce a fost, daca trecutul nu mai venea niciodata inapoi?
Iesi din turn si ajunse in intunericul coridorului. In afara de sunetul sacadat al respiratiei intrerupte de suspine si pasii grabiti, era din nou o liniste care te cuprindea din toate partile. Dar totusi..incerca sa alunge orice gand rau din minte si sa se concentreze pe imaginea lui..ochii albastri ce o priveau cu dragoste si chipul bland care mereu schita o zambet cand o vedea. Incerca sa creada ca nu e totul pierdut..ca inca mai e o solutie. Dar de fiecare data totul se naruia in jurul ei, lasand'o prada suferintei.
Ajunse in fata camerei unde salasluia Oglinda lui Erised si deschise usa. Un mic scarait, urmat de un oftat ii accelera respiratia si cursul gandurilor. Nu era singura acolo.
"-Cine e?" intreba ea, scotand bagheta din roba.
"-Sunt eu, Klavdia" murmura o voce din intuneric.
"-Ah, m'ai speriat" sopti Bell, coborand bagheta..

Cu greu am încercat sã nu mã uit în Oglindã. Era pentru prima oarã când mi se întâmpla asta. Ceva... mã atrãgea, dincolo de pânzele de pãianjen ºi mirosul înþepãtor de învechit. Ceva înãuntrul ei mã fãcea sã o privesc încontinuu, pe lângã dorinþa de a-l revea pe Mikael. Dar Mikael nici nu era în camerã. Era doar Bell.
"Ah, m-ai speriat" spuse fata.
Mã pufnise râsul, dar m-am ambþinut.
"Tot eu te-am speriat? Ce faci aici?"
M-am ridicat de pe podea ºi am privit-o drept în ochi, zâmbind.

OOC: sper ca nu va suparati ca vin si eu

BIC:
"Bine.."Raspunse Bell apropiindu-se incet de Klavdia"Tu?"
"Tocmai am.."Incepu aceasta aproape soptit"..gasit locul asta"
Un zgomot greoi se auzi dinspre usa pe care Anna se chinuia sa o impinga "Oooh stiam ca nu va fi o idee buna"Murmura aceasta neobservand ca Bell si Klavdia o priveau acum nedumerite.
"Hey,Anna!"Spuse Bell iar Anna tresari"Ce faci aici?"
"As putea sa va intreb acelas lucru"Spuse Anna
inchizand usa incet pentru a nu face prea mult zgomot"Nu pot dormi asa ca m-am gandit sa arunc o privire..."
"In oglinda lui Erised?"Intreba Klavdia chicotind"Daca tot suntem toate aici,nu vad de ce n-am petrece putin timp impreuna"
"De acord"Spuse Bell entuziasmata apropiindu-se de oglinda

Ma plimbam prin "castel" de parca era al meu si ma uitam la fiecare camera sa vad daca era cineva si incercam sa ma feresc de directiune si alte asemenea camere ca sa nu fiu prins ca vantuiesc scoala noaptea tarziu!
Am vazut un "paznic" care se uita prin holuri si asa ca m-am bagat in camera unde se afla Oglinda lui Erised si am vazut fetele care faceau ceva asa ca am intervenit:
-Ce faceti aici?

"Fetele se uita in oglinda.....iar eu stau si le privesc",se auzi vocea rece,era vocea mea.
"Care tu?",tresarira tot trei.
"Imi pare rau ca nu m-am prezentat, sunt Crystal Shirley,din casa cercetasilor si am stat in tot acest timp in camera...stiti nu sunteti singurere care ati pierdut pe cate cineva.Il chema King,a fost cel mai bun prieten al meu, ne inpartaseam totul,pana intr-o zi cand a disparut..."
Se vedea cum pe fata tuturor aparu o privire intelegatoare,care imi inmuie sufletul,totusi sunt niste oameni buni...
"Vreti sa va ajut sa treceti peste",am spus eu plina de increere desi nu credeam cu adevarat ca sunt in stare.....

OOC:Acuma sesizez ca sunt prea multe puncte puncte(...)
Ma scuzati pentru asta