Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »

/ Ratacirea.

Lacul o linistea. Ii placea sa priveasca apa limpede, sa-i observe culoarea albastru-verzuie si sa simta cat de rece era de fapt. Adora sa stea acolo si sa nu faca nimic, sa reuseasca sa-si blocheze mintea intr-o intersectie in care putea sa se odihneasca, sa nu mai gandeasca. Si cat de bine era !
Isi scoase, din geanta, un caiet micut, cu coperta in piele de sarpe, il privi, i-ar apoi deschise la prima pagina. Mai dadu o pagina, inca una si inca una, pana se hotari ca pagina 17 era perfecta. Avea de umplut pagini albe, oriunde deschidea erau amintiri sterse, uitate, file albe de umplut. Caietul acela o reprezenta si nu pentru ca era alb ... pur, ci pentru ca era gol si nu stia incotro sa se indrepte, nu stia ce o sa urmeze.

Esti atat de departe
Un final fericit
Din povesti neterminate

Lasa pana jos si mai privi o data lacul, continuand sa scrie. Simti o prezenta in spatele ei, dar dupa ritmul in care pasea persoana respectiva nu parea sa reprezinte vreun pericol. Nu-i pasa cine era, vroia doar sa se afle in siguranta pe cat posibil si sa scrie acolo tot ce vroia, stiind ca la final oricum toate memoriile ei aveau sa sfarseasca arse, de teama de a nu fi citite si de altcineva. Asta era singura cale sigura spre eliberarea sufletului.


P.S. Jade, te astept

Avea nevoie de o plimbare. Aşa că se hotărî asupra lacului. În ultima vreme un gând o chinuia neîncentat, nu o lăsa să doarmă. De când terminase cel de-al şaptelea an la Hogwarts şi devenise o vrăjitoare adultă, viaţa ei era la fel de monotonă ca cea a pensionarilor. Se aştepta ca atunci când va fi adult sa aibă o viaţă incitanttă şi misterioasă, să lupte împotriva Magiei Negre cu toate puterile ei. Dar acum nu făcea nimic, stătea, toată ziua. Se simţea nefolositoare, vroia să-şi găsească scopul în această lume. Asta încerca de ceva timp. Adică, de câteva ori se gîndi că poate pur şi simplu nu era sortită sa facă ceva măreţ...Dar dacă era aşa de ce a mai primit invitaţia pentru Hogwarts la vârsta de 11 ani?

Gândurile îi fură întrerupte de o prezenţă în faţa sa. Oftă încet şi se apropie.
-Scarlett?
Întrebă pe un ton uimit, suprinsă să o revadă pe Cercetaşă.

Toata lumea facea asta. Prima data era socul revederii, apoi uimire, iar dupa aceea incercau sa ascunda totul sub plapuma diplomatiei. Sincer, se cam saturase de asta.
- Scarlett?
Auzi pe cineva spunand. Da, clar nu e cineva care vroia sa ii faca rau, adica de ce i-ar fi rostit numele in felul acela daca ii vroia raul. Nu avea nici o logica, asa ca putea sa se linisteasca. Poate ca astazi nu avea de gand nimeni sa o ucida. Inchise incet caietul si-l puse la o parte cu multa grija, dupa care se intoarse.
- Eu, rosti ea, chiar inainte sa o recunosca pe Astropufa. Sau ma rog, fosta Astropufa.
- Buna, Jade ! Ma bucur sa ne revedem si bla bla bla.
'M-am saturat de atatea politeturi. Si inca ceva. M-am saturat sa fiu mereu amabila.' gandi Scarlett in timp ce ii zambi sincer fetei. Nu vroia ca acel "bla bla bla" sa fie interpretat gresit. Ii placea de Jade, chiar mult, doar ca erau unele lucruri de care se saturase mai mult decat puteau banui unii.
- De ce nu stai jos ? o intreba Scarlett, gandindu-se ca aveau ce discuta si nu avea de gand sa o tina pe Jade toata ziua in picioare.
Ii aseza o mana pe caiet, curioasa daca Jade avea sa banuiasca ceva.