Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5

/ Rataciti prin Padurea lui Dean

Era o zi atat de frumoasa incat imi parea rau sa stau in casa.Asa ca m-am aventurat prin padure.De unul singur!Asta pentru a-mi demonstra mie insumi cat sunt de grozav.Si ce loc mai bun daca nu chiar Padurea lui Dean?!Si asa eram in cautare de aventura.Insa nu am intrat prea adanc in padure ca un monstru se afla chiar in spatele meu.M-am speriat.Am strigat "Expecto Patronum"!Monstrul era un paianjen.Si uitasem acea vraja.Patronusul meu nu il ranea prea mult si m-am simtit in pericol asa ca am fugit catre iesire.Insa cu cat alergam mai mult cu atat ma indepartam mai mult de iesire.In cateva momente mi-am dat seama ca m-am ratacit.Eram singur in padure,inconjurat de atatea creaturi, frant de oboseala si mort de foame.
"Sunt prea tanar ca sa mor!",am strigat ca un nebun tare cat sa ma poata auzi toata padurea.Am auzit niste urlete de lupi si niste pasi care se apropiau.Putea fi speranta mea.Cineva sa ma gaseasca.Sau un alt monstru care sa ma atace si poate unul mult mai rau decat un amarat de paianjen.

Am auzit acel urlet si cu curajul inainte am pornit spre sursa.Acolo am gasit un baiat ce era intins pe jos avand deasupra lui o monstru,un paianjen urias.
"-Abracadabra!"am strigat eu cu incredere.
In acel moment monstru incepuse sa scoata un simplu urlet si cazu pe baiat.Am alergat spre el si am incercat sa ridict monstrul care il strivea pe acesta.
"-Numaram pana la 3...cand ajung la 3 tu ridici.Bine?"
Baiatul dadu aprobator din cap.
"-1,2 si 3..."
Cand auzi avantul 3 baiatul ridca cat putu iar eu impingeam,asfel dupa o incercare am dat paianjenul la o parte.
"-Esti bine?"
"-Da,multumesc,"mi-a raspuns baiatul.
"-Ce cauti de unul singur in padure?"
"-Pot sa te intreb acelasi lucru..."
Insa dintr-o data in linistea padurii se auzea un urlet infiorator.
"-Trebuie sa plecam acum..."am spus eu,apoi am inceput sa alerg mereu uitandu-ma in spate ca sa vad daca baiatul ma urma.Alergam,alergam dar parca padurea nu se mai termina...un lucru era clar,ne ratacisem de-a bine-le-a.

Fugeam cat ma tineau picioarele.Eram chiar in spatele lui Dianne.Nu parea prea ingrijorata de ce se intamplase.Poate nu o fi prea miloasa dar cu siguranta este o eleva foarte curajoasa.A reusit sa faca un blestem atat de usor.Cu siguranta ca am ce invata de la ea.
Alergam prin padure,si simteam cum ceva ne urmareste.Brusc,Dianne se uita in sus.Am ramas impietrit.Un monstru?!Sa ne atace prin zbor?!Exista astfel de monstri?! Eram socat.Nu puteam sa mai vorbesc.Ea se uita in sus si scoase un tipat odios.Mi-am dat seama ca suntem in pericol si am fugit.
Dianne era acum in spatele meu.Nu spunea nimic.Parea ca oriunde este mai bine decat in ghiarele acelui monstru.Nu stiam ce este ca nu avusesem curaj sa ma uit.Cert era ca eram rataciti prin padure,cautand o iesire si avand un monstru pe urmele noastre.
"Si cat mai avem de cand sa mai fugim?", am intrebat eu intorcandu-ma spre ea.In acel moment am vazut in spatele ei un monstru infiorator.Era o pasare cu 4 aripi extrem de mare.Grasa si solida,isi intindea ghiarele catre Dianne.
"Expecto Patronus!" , am strigat din rasputeri.O caprioara in fruntea unui jet de lumina alba iesi din bagheta mea si il tinea pe monstru orbit de parte de noi.Eram incantat.Era a doua oara cand am facut aceasta vraja,patronusul.Continuam sa tin vraja Patronus dar oboseam cu fiecare secunda care trecea.
Atunci am vazut-o pe Dianne indepartandu-se de mine.M-am speriat nespus,am crezut ca sunt pe cont propriu din acel moment.Dar ea se dusese sa-si aduca o matura.S-a intors foarte repede.Se uita spre mine si imi facu semn sa ma urc pe matura in spatele ei dar sa nu dau drumul la vraja in aceste momente pentru ca pasarea-monstru ne poate ataca.Asa am facut,m-am urcat pe matura.Era o incantatoare matura Fulger.Era nou-nouta.Am dat drumul vrajii Patronus in momentul in care eram la 20 de metri deasupra monstrului.Insa si mie si Diannei ne scapase un lucru din vedere.Monstrul era pasare.Brusc l-am vazut ca incepuse sa-si miste aripile.Nu mai era nimic de facut,se ridica in aer si avea o viteza nemaivazuta.
"Suntem pierduti!",am strigat eu.

" - Incendio!"
Creatura se facu nevazuta in flacarile ce au cuprins-o brusc. Strigatele ei de jale rasunau peste tot in jurul meu. Nu imi placea. Prea multa tristete. M-am tinut si mai bine de creanga groasa pe care stateam. Disparu rapid, iar eu mi-am ridicat privirea.
" - Sunteti bine?" i-am intrebat pe cei doi calatori.
Din cate vedeam, nu erau raniti, dar nu puteam sa stiu. Le-am zambit Diannei si lui Daniel. I-am urmarit cu grija cum se intorc pe pamant.
" - Ema?" ma intreba Daniel.
" - Chiar eu."
" - Cum naiba ai ajuns acolo sus?"
" - A... Poveste lunga."
Am privit in jos. Firar! Erau vreo cinci metri. Nu puteam sa sar fara sa risc sa-mi omor ceva. Aveam nevoie de o distragere.
" - Incendio" am soptit usor, indreptand bagheta spre un copac, printr-o miscare scurta si nedetectabila.
Am profitat de momentul in care cei doi s-au uitat in alta parte si am sarit, transformandu-ma. Aripile-mi treceau dureros prin aer. La cativa centimetri de pamant, m-am transformat iar. La fix, pentru ca cei doi si-au intors capetele spre mine.
" - Cum ai ajuns aici?"
" - Am sarit" am spus nonsalanta si m-am prefacut ca-mi leg siretul. Parul imi ascundea fata si asta era ceea ce doream. Ar fi groaznic sa isi dea seama de minciuna. I-as speria.

Era cu adevarat o saritura pe cinste!Ma uitam in jur si vedeam ca totul era pustiu.Eram in mijlocul padurii dar cu Ema aici ma simteam in siguranta.Nu imi mai era frica.
Dianne a coborat cu matura la sol si m-am dat jos.Dianne ma vazu ca eram mult mai linistit acum ca aparuse Ema.Fata mea trada o siguranta de fier.Astfel ca privindu-ma pe mine se linsti si ea.Aveam mare incredere in Ema.
"Ce cautati aici?!",striga Ema.
Dianne nici nu se gandi sa raspunda iar eu aveam altceva de facut.Numaram frunzele din copacul din fata.Ema observa acest lucru.
"Deci,nu vreti sa-mi spuneti?!"
Mi-am intors privirea catre ea."Suntem in siguranta acum,asta conteaza!",am spuse eu clar si la obiect.
Ea imi zambi.Apoi incepu sa se uite prin stanga si prin dreapta si ea ca si mine dupa acel monstru-pasare.
Habar nu aveam ce creatura este aceea,inca nu studiasem la scoala despre ea si nu auzisem nici in carti despre ea.As fi intrebat-o pe Ema daca nu mi-ar fi luat-o inainte:"Nu am mai vazut aceasta creatura niciodata!".
Era clar,am fost intr-un pericol ingrozitor.Si daca nu ar fi aparut ea,moartea mea si a Diannei era un lucru iminent.Si totusi,iata ca Ema iar a fost omul potrivit la locul potrivit si a reusit sa ma salveze.Cum sa-i multumesc?! Habar nu aveam! Insa Dianne nu parea prea recunoscatoare faptei marete a Emei.Probabil avea o gandire de genul"As fi gasit eu ceva,am fi scapat!".Nu indraznesc sa comentez,poate ma insel dar nu mai conteaza.Suntem in siguranta!Ema e cu noi,ne va proteja.
- Deci, Ema, tu ce faceai pe aici ?,am intrebat eu.

" - Mi-a soptit o pasarica ca sunteti pe aici..." am raspuns oarecum absenta. " Glumesc. Aveam nevoie de putina liniste. E multa agitatie pe acasa... Si v-am auzit. Parea ca va chinuiati cu ceva. Apropo, stiti ca este un paianjen urias mort la vreo douazeci de metri?" i-am intrebat sarcastica, anticipand raspunsul.
Le-am privit fetele si am rasuflat usurata. Nu cred ca au banuit ceva. Am zambit stramb, dar amuzata cand l-am vazut pe Daniel.
" - De ce te simti atat de bine? Ai fost la un pas de moarte. Doar nu crezi ca sunt un fel de Superman sau ceva... "
M-am lasat pe vine si am inceput sa desenez in praf. Am facut niste linii ce reprezentau drumurile padurii, dar nu prea mai stiam cum erau. Cand auzisem strigatele pur si simplu plecasem, fara sa fiu atenta la drum. Imi aminteam ca facusem un ocol la stanga, apoi la dreapta... Sau era mai intai la dreapta?
Am mazgalit schema, agitata ca nu era folositor.
" - Oficial..." am murmurat calma " ... ne-am pierdut"

Ma uitam speriat.Nu puteam sa cred."Ne-am pierdut?!?!".Ema sa se piarda in padure.Nu puteam sa cred.
- Ne-am pierdut?,am intrebat cu o voce joasa.
Ema se uita la mine.Privirea ei imi sugera "Din pacate da!".Nu stiam ce sa fac.Nici Dianna nu avea alta idee.
- Si totusi,daca ne urcam pe matura vom vedea padurea de sus, nu?,am intrebat mandru crezand ca am rezolvat misterul.
Ema se uita la mine cu o privire dezamagita.
- Nu e chiar asa usor.Nu te poti ridica deasupra copacilor,in caz ca nu ai vazut ce inalti sunt, a spus Ema cu o voce aproape fara glas.
Se parea ca nu avem ce face.Am mers in cerc si am dat peste monstri.Daca vom mai cauta cine stie peste cine vom mai da?!
- Si ce propuneti?, am intrebat curios.Avem cum sa mai iesim.
Dianna vroia sa spuna ceva dar a fost intrerupta de Ema:
- .. Pai...

" - Am putea sa o tinem tot drept. Daca mergem numai intr-o directie, trebuie sa iesim de aici, nu?"
M-am uitat la Dianne si i-am zambit timid.
" - Scuza-ma"
" - Si cum stim ca nu ne invartim in cerc?" m-a intrebat Daniel.
" - Hm..." am stat sa ma gandesc.
Presupun ca se intamplase asta din moment ce ma intrebase atat de repede.
" - Am putea folosi Vraja de 4 Puncte" am sugerat, ridicand din umeri. " Am putea sa mergem mereu spre Nord"
Mi-am scos bagheta, pregatita sa zic "Ghideaza-ma", dar Daniel a intrebat.

"-Esti sigura???"
"-Mai bine nu!Oricum ar fi padurea e mare si fermecata.Ne-am rataci si mai mult"am spus eu fara nici o retinere.
Deodata se vazu ingrijorarea pe fata celor doi,in timp ce eu eram serioasa incercand sa-mi dau seama cum sa iesim din incurcatura propriu zisa.
"-Mai bine ne odihnim aici.Vedem apoi ce vom facem..."
"-Sunt de acord..."

- Vraja de 4 Puncte? Ce e aia ?
Ema se uita la Daniel ingandurata.
- Nu ai auzit despre ea ?
- Nu,raspunse Daniel.
Ema se uita la el surprinsa de ceea ce aflase.Nu dadea semne ca vrea sa ii spuna.Cel putin asa arata.
- Este, o vraja ca oricare alta,raspunse Ema.
- Dar, la ce ajuta,intreba Daniel.Adica banuiesc ca se aseamana putin cu vraja "Accio",vraja de chemare.Aceasta fiind vraja de ghidare.Am dreptate?
Ema facu din cap un gest ce explica ca,cam asa stau lucrurile.
Daniel insa vroia sa afle cat mai multe despre aceasta vraja.
- Pai,si in ce an se invata aceasta vraja?,intreba Daniel.
Ema se uita la el zambind.
- Daniel,tu tot timpul vrei sa inveti.Nu este rau,dar trebuie sa fi mai rabdator,spuse ea.
Daniel incepu sa rada.
- Bine,atunci foloseste vraja celor 4 Puncte!