Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Leave out all the rest

• Gandurile i se risipira din nou in fata aceleasi amintiri care o bantuia de cateva zile; nu putea sa-si scoata din minte expresia lui Ollivander sau chipul impietrit al lui Salathiel in momentul in care amandoi realizara ca de fapt Ariadna era un Horcrux. Voia sa scape de povara acelui gand, dar nu gasea eliberare in nimic.
  
  Isi ridica obosita privirile din paginile cartii si ofta, inchizand-o cu un mic zgomot; privi in jur, realizand ca era singura care venise acolo. Doar cativa boboci de la Cercetasi ce isi faceau temele intr-un colt indepartat si bibliotecara care eticheta niste volume. Linistea incepea sa devina deja agasanta, in murmurul ei nesfarsit.
  
  Simti insa o mana pe umar si tresari puternic, ridicandu-se de pe scaun; trebuia sa invete sa-si controleze reactiile pentru ca nu erau tocmai normale. Vazu insa silueta lui Salathiel si ofta rasuflata, facandu-i semn sa se aseze pe scaunul liber de langa al sau. Se bucura ca il intalnise tocmai acolo, pe neasteptate.
  
  "-Buna" sopti ea, cu o urma de zambet in glas.
  

Se aseza usor, incercand sa nu faca prea mult zgomot. Em parea abatuta, dar Salathiel nu era foarte mirat de lucrul acesta, stiind ca prietena lui nu putea trece chiar usor peste cele intamplate cu Ariadna. Nici el nu era in cine stie ce stare mentala buna, dar mai avusese de-a face cu horcruxuri asa ca nu se ingrijora prea mult de situatie.

"Buna Em. Stiam ca vei fi aici."

O afirmatie care nu avea cum sa fie surprinzatoare, dat find ca Sal ea clarvazator si ea stia acest lucru, dar care se voia a fi incurajatoare. Baiatul dorea sa ii arate ca venise acolo pentru ea, ca se putea baza pe el ca sa-si mai potoleasca gandurile si sentimentele.

• Il privi putin incurcata, dar realiza in urmatoarele clipe ca intotdeauna se refugia in Biblioteca in momentele in care simtea nevoia de singuratate. Iubea cartile si adora sa citeasca timp de ore intregi, fara sa fie deranjata de cineva.
  
  "-Ma bucur ca ai trecut pe aici" spuse tanara, privindu-l cu un zambet mic pe chip.
  
  De cand absolvise cursurile il vedea mult mai rar; probabil Ministerul il trimitea in diverse locuri, iar postul de la Vrajustitie ii ocupa mult din timpul liber. Si totusi, venise acolo; statea chiar in fata ei, la cativa centimetri, privind-o la randul sau pe deasupra cartii deschise pe care Bells o abandonase. Probabil ar fi trebuit sa o puna la loc, o luase de ceva timp si nu reusise sa inteleaga prea multe din ea. Se ridica incet, intorcandu-se si incepand sa mearga cu pasi mici spre raftul de unde o luase; o aseza cu grija si se intoarse din nou la masa, in aceeasi tacere.
  
  Era constienta ca odata si odata tot va trebui sa poarte acea discutie, in legatura cu Ariadna, dar stia ca avea sa o amane pe cat posibil. Nu se simtea in stare si nici nu avea prea mult chef, deci se ruga in gand ca Sal sa nu aduca aminte de acea intamplare. Ar fi ramas probabil destul de incurcata.
  

Tanara era destul de tacuta si Sal ii urmari miscarile cu curiozitate si tristete totodata. Nu credea ca ar fi fost timpul potrivit sa o intrebe daca trecuse peste evenimentele intamplate, dar nici nu dorea sa adanceasca si mai tare tacerea ce se asternuse intre ei.

'If there's nothing left to say
Then something;s wrong...'

Versurile unui cantec auzit de curand ii rasunau in urechi, facandu-l sa se ingrijoreze si mai tare. Nu era prima data cand intre el si cineva pe care-l considerea prieten intervenea tacerea.

"Voi trece pe aici mai des, sa stii." vorbi intr-un final baiatul, intorcandu-se spre Em si privind-o zambind. "Mi-a fost acceptata aplicatia pentru postul de profesor la Potiuni."

Probabil lucrul acesta n-o interesa foarte mult pe cercetasa, dar era un motiv bun de a rupe tacerea apasatoare fara sa pomeneasca ceva despre lucrul care le venea in minte amandurora atat de des.

• Buzele i se arcuira intr-un mic zambet, iar in urmatoarele momente cand vorbi vocea ii era scazuta si incarcata de blandete. Se bucura pentru el - de fapt, ea se bucura pentru reusita oricarui prieten.
  
  "-Felicitari" sopti Bell, incet. "Abia astept sa incepi sa predai" continua tanara.
  
  Isi aminti de vremurile in care Lucas era profesorul de Potiuni si zambi din nou; avea atat de multe amintiri acolo incat uneori omitea unele detalii din cadrul lor. Arwen fusese profesoara de Transfigurarea si plecase si ea. Ambii verisori, apoi sora sa; avea impresia ca toata familia o abandona si se simtise ingrozitor de singura in acele luni imediat dupa ce ramasese doar ea la castel. Dar isi revenise; o avea pe Shayera si visa mereu la clipa cand si Nate avea sa fie chemat acolo. Disparitia fulgeratoare a parintilor i-a confirmat insa inca o data ideea ca cei dragi nu puteau sa-i fie alaturi si se indepartau in toate modurile posibile. Cateodata se gandea ca poate exista un blestem pus asupra ei si incepea sa se teama pentru Nate si Shayera. Nu ar fi suportat sa-i piarda si pe ei.
  
  "-Cum de ai renuntat totusi la postul de la Vrajustitie?" intreba ea, brusc.
  

Unul dintre lucrurile pe care Sal le cunostea si le detesta totodata la o persoana era acel sentiment de inefabilitate. Nu credea decat in blesteme cu o cauza magica si care puteau fi indepartate daca gaseai cauza. Prin urmare oricate ghinioane ar fi urmarit o persoana, erau, la urma urmei, ghinioane si nimic altceva. Frica si prudenta excesiva nu faceau decat sa sporeasca sansele ca alte lucruri rele sa se intample. Majoritatea persoanelor nu intelegeau asta si de aceea Sal le ajuta facandu-le viata cu adevarat grea.

"Stii, chiar era interesant la Minister, dar dupa o vreme devine aiurea sa fii singurul angajat care n-a terminat scoala, sa fii privit de sus desi esti cel mai bun non-Auror din departament si sa fii trimis la orice reclamatie tampita." spuse tanarul, rezemandu-si coatele pe masa si sprijinindu-si fruntea cu mainile

"Mi-au spus ca imediat ce termin anul sapte voi putea da examenele de Auror. Uneori ma intreb daca-mi voi gasi vreodata locul undeva. Schimbarile par sa ma tina in viata."

Inchise ochii si tacu. Stia ca spusese prea mult in cele cateva fraze, nu se deschisese asa de mult fata de nimeni si probabil nici nu avea sa o mai faca. Era doar in anul din acele momente in care nu mai putea sa-si duca toate gandurile de unul singur. Fusese singur de atata timp si acest lucrur il obosea.

• Zambi slab, incrucisandu-si bratele la piept si rezemandu-se de spatarul scaunului.
  
  "-Eu urasc schimbarile" admise ea, cu o voce lipsita de inflexiuni.
  
  Era constienta ca asta nu reprezenta tocmai un punct forte, dar nu putea sa schimbe cine era. Mereu adorase rutina si monotonia, fiind o persoana foarte comoda de genul ei. Nu ar fi iesit din camera din Turn cu zilele daca nu ar fi fost nevoita sa mearga la ore sau sa-i faca vizite lui Hagrid; prefera de fiecare data sa ramana in pat, la caldura, cu o ceasca de ciocolata calda si o carte buna. Bineinteles, exceptie faceau iesirile pe coridoare in timpul noptii.
  
  Ofta incet, amintindu-si ultima aventura din noaptea precedenta; Peeves o terorizase si de data asta, ca de obicei. Dar Nate reusi sa gaseasca o solutie in ultimele momente. Era mult mai bine cu el la castel; nu se mai simtea singura, asta in ciuda cunostintelor pe care le avea de foarte mult timp. Nimic nu se compara cu prezenta unui frate in momentele prin care trecea ea. Moartea parintilor ii facuse si mai apropiati, daca asta era posibil.
  
  "-Toti ne gasim locul in cele din urma" continua tanara, dupa o pauza tacere lunga.