Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric

1 2 3 4 Next »

/ Ready for expedition

Julieta & Jimmy

• Se uita in jurul camerei, mai era doar o jumatate de ora pana avea sa se intalneasca cu Jimmy, nu voia nici sa intarzie dar nici sa stea acolo singura degeaba sa-l astepte, desi era in folosul ei. Era intr-un fel emotionata, nu il mai vazuse pe Artimei de luni bune, nici macar nu mai schimbase o vorba cu el prin mesaje, sau prin scrisori. Insa, prima data se resemnase la gandul ca nu avea sa-l vada in curand, dar ea nu era genul sa se lase batuta.
  Acum, de ce ii era mai frica, era ca, cum aveau sa intre amandoi in baza militara fara sa fie prinsi?
  Isi alunga gandurile astea pentru un moment si cu ajutorul baghetei ajunse exact in Pestera lui Godric, observa ca nu era nimeni deci din nou era matinala, era 12 fara cinci asa ca astepta nerabdatoare, zicand:
  - Haide Jimmy, timpul e pretios. Spuse ea simtind cum frigul ii se instalase deja in tot corpul, nu avea paltonul ci o geaca neagra care sa ii tina de cald putin, nu foarte mult. Incetase sa mai ninga insa zapada tot ramase, soarele nu isi mai facea deloc loc printre norii cenusii.
  

Ziua se aratase mult mai geroasa decit cele de pina acum. Nu iubea frigul, desi nu prea reactiona la acesta. Cind lui ii era frig erau cel putin -20 de grade afara. Luase legitimatia si iesi din casa ca ulterior sa apara in Pestera lui Godric exact in spatele Julietei. Buna ziua, domnisoara. Se uita la ceas, era 12 fix. Punctualitatea era principala calitate a unui militar. Citeva raze iesite printre noi ii atinsesera nasturii stralucitori ai uniformei, facind sa orbeasca pe oricine s-ar fi uitat la ei. Erau asemanatori, el si arty, mai ales cind erau imbracati in uniforma, dar ofiterii ii deosebeau de la o posta si pe gemeni, nu inca pe ei doi. Stia ca vrea sa faca ceva putin imposibil. Acum erau in preajama sarbatorilor si in aceasta perioada operatiunile erau stopate, plus si timpul nu credea sa fie dulce pe acolo.

• Era imbracata in culoarea specifica militarilor, si nu pentru ca asa voise ci asa se nimerise. Insa se pare ca se nimerise bine, caci culoarea era apropiata cu cea a lui Jimmy, insa lasa asta la o parte, zicand:
  - Buna si tie..deci, primul pas ?! Murmura ea destul de entuziasmata, insa expresia fetzei baiatului nu era chiar asa amuzata asa ca reveni si ea la pozitia de drepti si la serioasa, stia ca avea sa fie o expeditie..dura si in acelasi timp lunga.
  - Haidee, nu ma mai tine in suspans. Zimi..tot planul de la cap la coada, ca sa stiu ce ma asteapta. Murmura ea privind in sus, fulgii de zapada cadeau usor pe pamantul moale din padure.[/b] Isi puse bagheta inapoi in buzunarul din spatele blugilor inchizandu-l cu nasturele care ii era atasat, momentan nu avea nevoie de ea, dar nu se stie niciodata.

Se uitase le ea cu aceeasi privire rece pe care i-o aruncase Arty cind i-a dat drumul. Nu o intelegea daca el o ranise atit de tare, atunci de ce il cauta si ardea de nerabdare sa-l intilneasca. Il sunase pe Arty mai devreme si aflase ce el se afla in oras, avea zi libera. S-au inteles sa se intilneasca in fata teatrului. Drmumul nu va fi lung, cert este ca nu va trebui sa te duc la baza, planul s-a schimbat, asta va fi mult mai usor. Coordonatele le stii Quebek, Canada de acolo te ghidez eu. Ii intinse mina, caci doar daca o tiea d emina putea sa o duca direct in bratele lui Arty. Am vorbit cu el, ca voi veni in vizita, dar nu stie de tine, asta si va fi cadoul meu de Craciun pentru dinsul, sper sa-i placa.

Nici o data nu-i facuse vreun cadou lui Arty, dar nici el nu se straduia. Faptul ca petreceau timpul in impreuna, se bateau cu bulgari, faceau pozne, seara se mai imbatau cite o data era el mai bun cadou. Doi nebuni legati de armata nationala. Nu o sa uite nici o data cum s-au intilnit la academie, dintre toti abiturientii, doar lui Arty nu i-a fost jale sa-i imprumute un pix pentru a ascrie la ultimul examen de intrare, pe a lui ca de obicei il semanase pe undeva. Nu-i venea sa creada ca avea sa se bage atit de tare in viata lui. Poate ca nu avea sa o ajute pe Julieta daca nu vedea ace durere vie ce ardea necontenit in ochii ei si cum in oglinda lor il vedea pe Arty cu toate ca acesta se afla la kilometri departare. Pe de alta parte nici prietenul lui nu o ducea mia bine, seimte golul imens ce-l facuse acea despartire.

• Il asculta pe Jimmy cu atentie, insa era prea entuziasmata ca sa inteleaga chiar tot ce zicea. Lua o gura mare de aer, zicand:
  - Si eu sper sa-i placa, Isi scoase bagheta din spatele blugilor si dadu din cap afirmativ in semn daca baiatul era pregatit, il prinse de mana la randul ei si cu ajutorul baghetei disparura si aparura exact in Quebek, Canada. Durase vreo cinci minute, asa ca cercetasa cand aparura direct acolo se puse pe scarile unui teatru mare ca sa-si revina putin, mereu avusese probleme cu astfel de disparitii si aparitii, insa in ultima vreme fusesera mai dese si mai grele.
  
  Se ridica de acolo incet si ii spuse lui Jimmy.
  - Tura viitoare nu va mai fi asa. Spuse ea gandindu-se ca poate avea sa ia avionul, sau orice altceva infara de aparitia si disparitia aceea brusca care o bulversa. Era adevarat si ca in ultima vreme fusese prea solicitata si obosita, insa niciodata nu patise ca acuma..sa fie chiar asa bagata in priza dintr-o data. Isi aranja hainele pe ea care se sifonasera si spuse.
  - Deci? Pe unde o luam?

Se uita la ea cum isi netezea hainele putin sifonate, fireste pe linga Arty a caror dungi de la pantaloni erau atit de perfecte incit pe puteai taia in ele ea avea sa arate jalnic. Si totusi Arty ar fi acceptat-o chiar si daca era fara haine, asa cela mai bine avea sa o accepte. Noi nicaieri, eu da ma duc la baza, iar tu stai aici, si ai grija de Arty care o sa daca in soc cind o sa te vada. Mai are cinci minute, o sa apara iata din directia aceea. Ii indicase directia si se indeparta usor de ea. Sa fiti cuminti, nu faceti prostioare, Arty o sa te aduca la baza si o sa ne ducem cred ca la aeroport, biletele le iau eu, nu-ti face griji.

O lasa acolo in fata teatrului singurica, stia ca Arty avea sa vina neaparat. El nu va rata o asemnea ocazie, de a avedea pe prietenul cel mai bun, sau in acest caz pe iubita. Oricum, avea sa stea acolo pinacind nu va aparea Arty, si apoi o va sterge din gara la aeroport.

• Tipul asta era clar nebun, de ce mama naibi nu statea acolo cu ea ca sa ii tina de urat? Insa defapt ii era tot una, caci probabil Artimei avea sa apara in curand. Nici nu stia cum avea sa reactioneze, nu il mai vazuse demult timp. Nu stia daca era schimbat sau nu, insa nu conta, daca ramase acelasi baiat ca intotdeauna sau se schimbase ii era tot una, evident in bine.
  - Nu, nu soc. Nu cred ca va avea un soc, au trecut doar sase luni...de cand n-am vorbit, e mult dar nu e o eternitate. Si..doamne ajuta, avion? In sfarsit. Se gandi ea cand auzi de bilete, in sfarsit nu avea sa mai foloseasca bagheta cu disparitie-aparitie.
  
  -Bine, multumesc de ajutor. Murmura ea zambind, chiar ii era recunoscatoare lui Jimmy ca o ajutase, insa stia ca probabil el o facuse mai mult pentru prietenul lui, Artimei. Si era si normal, la fel ar fi facut si ea pentru cineva atat de apropiat, sau cel putin asa stia ea: ca se aveau ca fratii si ca fusesera apropiat, si probabil inca erau. Se aseza din nou pe trepte, asteptand.

Si uite asa in miez de noapte,
O sa te am pe tine aproape,
Si tot ce n-am facut pin’ la plecare
Voi face fara indoiala.
Imi amintesc cit de frumos dansai,
Cind eu in brate te tineam
Si cum ardeai incetisor cind
Nu eram la tine-n dormitor.
Si tot asa in fieare seara
Imi aimntesc de o frunoasa toamna
Si seara aceea in padure
Cin’ am aflat al tau frumosul nume.
Un inger in calea mea tu esti,
Esti zina din a copilariei mici povesti,
Mai arde un singur dor,
Sa fiu cu tine si in zori.

Si uite asa cu gindurile la acea mai frumoasa fiinta din lume care ramasese departe undeva in Londra se grabea la intilnirea cu „fratele”. La inceput i se paruse ciudata acea vizita, dar Jimmy nu era chiar stabil in gindire asa ca putea sa se intimple orice, putea sa i se faca dor de militarie, sa isi aminteasca ce si cum dat fiind ca si pe el il paste aceeasi soarta, curind. Zapada cadea rar, dar cu fulgi mascati. Mergea pe strada drept si mindru, iar toate fetele ii zimbeau, doar ca pentru un soldat este important ca iubita sa-l astepte. Desigur asta nu se referea si la el, o lasase sa plece atit de usor.

Scutura capul stiind ca gindurile despre unica lui printesa il fac sa se fie trist, iar tristetea strica toata fericirea. Coti spre dreapta pe linga teatru pentru a ajunge la treptele de la intrare. Acolo vazuse o fata cu parul rosu exact ca si al Julietei sale. Inima incepu sa bata nebuneste si totul in interior se rascolise, stomacul il durea cum nu se poate mai tare. Stia ca e doar o frantuzoiaca, dar nu se putea controla, cind vedea acea nuanta divina de rosu. Ea nu avea cum sa fie acolo. Se uita imprejur, nici urma de Jimmy, se puse pe astepat, baiatul acela mereu intirzia numai daca intilnirea nu era in folosul sau. Isi mai arunca ochii din cind in cind la marea de par rosu, dar stia ca nu este ea. Ar fi facut orice ca Julieta sa fie acum acolo pe scari, sa-l astepte sa-i vorbesca, sa-i araunce macar o privire dulce nu mai vorbim de sarutul plin de parfum.

• Se uita la ceas, apoi il lasa balta. Nici macar nu se uitase de cand zisese Jimmy ca mai erau cinci minute iar acum nu avea cum sa le ghiceasca, si nu avea sa riste sa fie vazuta cu magie pe aici, cine stie ce fel de persoane erau. In plus, mai patise asta odata si..se arse, asa ca a doua oara nu avea sa mai calce stramb, cel putin asa voia sau ii era intentia. Isi puse gluga de la hanorac pe cap simtind frigul cum o infioara, si isi puse coatele pe genunchi privind in gol, Quebek-ul nu era asa urat, insa nici pe gustul ei nu era, niciodata nu fusese in Canada pana acum, era prima data si era sigura ca daca avea sa se plimbe pe aici de una singura avea sa se piarda.
  
  Brusc auzi pasi si se uita doar cu coada ochiului, fusese suta la suta sigura ca Artimei nu avea sa o recunoasca, insa nu se schimbase mult. Poate ca mai crescuse in inaltime, parul ii crecuse, vestimentia si-o schimbase, mai ales acuma..insa ramase tot aceeasi. Cand Artimei se intoarse cu spatele, cercetasa se ridica de pe scari si mersese pana la el exact ca o felina si brusc ii sari in spate, zicand:
  - Ti-a fost dor de mine?

Il astepta pe idoitul acela care ii promisese si un cadou de Craciun, nu-i facuse nici un cadou, de ce acum se trase brusc la sentimentalism si familiaritate? Deja ii inghetasera miinile cind din senin se trezise cu cineva in spate si o voce dulce, firava desprinsa din cel mai frumos vis il intrebase ceva. Stare ase inrautatise considerabil, picioarele deja nu-l mai tineau atit de bine. Parul rosu se culca usor pe umarul lui, gresise, ea era pe scari, cum putuse sa nu-si recunoasca iubita, cum de nu-si ascultase inima, era ea. Daca nu i-ar fi sarit in spate avea sa cada in ghenunchi in fata ei, nici acum nu are departe de aceasta. O apucase de unde putuse si o trase in fata. Strinse talia aceea fina cum putuse mai tare. Ochii ei mari se uitau la el, obrajorii ei ardeau ca nici o data, buzele putin uscate si roze sopteau tot ce putea el doar sa viseze. Afundase mina in par si o trase spre el. Iubirea vietii lui se afla acolo, departe de casa, venise doar pentru a vedea daca e bine.

Tu cum crezi, iubire. Esti aici ingerasul meu frumos. Nu-i venea sa creada. Nu-i daduse nici o sansa la vreun raspuns. O strinse si mai tare, poate ca avea sa-i rupa oasele, dar nu conta vroia doar sa o atinga incetisor cu buzele. Se temea parca, avea impresia ca daca va face asta ea se va evapora si o sa se trezeasca din visul acela perfect. Totusi asta era unica sanasa de a o simti aproape. O saruta asa cum nu o mai fause pina atunci, apasat, tandru, gingas, pasional si poate ca flamind. Asta ii lipsise timp de 6 luni. Ea era acolo, si totul era real. Cadoul de Craciun perfect, ii era dator lui Jimmy pentru asta.