Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Robe și pelerine pentru toate ocaziile / real eyes realize real lies

**Arlin van Iver** · 04 Sep 2012, 23:34

ARLIN & JULIETA

Putea fi distinsa in multimea aceaa.. ce multime? In marea aceea de oameni? Trase gulerul pelerinei sale vechi, peticite.. in esenta, demodata. Traversa topaind- mai mult, strada, stiindu-si exact destinatia. Doamna Malkin ii cunostea gusturile, de aceea Arlin, pe langa faptul ca frecventa magazinul acesteia, ii era si o prietena foarte buna. Clopotelul auriu anunta intrarea fetei in mediul acela curat, plin de parfum.
Se opri in fata unei oglinzi, privindu-si parul, aranjandu-l. Aratse astfel toata ziua? Se opri in fata tejghelei, incepand sa bata cu degetele in suprafata de lemn. Era atat de stralucitoare. Inauntru nu mirosea deloc a naftalina. De obicei stia ca se aduna moliile, si era praf si.. era altfel acolo.
"Doamna Malkin?" intreba Soimeanca curioasa, indreptandu-si privirea spre niste umerase din dreapta ei, lasandu-si geanta acolo, se indrepta spre hainele vazute, atingand materialul fiecareia. Robe. Si-ar fi dorit una noua, oricum a ei era varza. Clopotelul se auzi din, insa Arlin se lasa in jos, pentru a analiza mai indeaproape bata. Cine ar fi crezut ca era cineva acolo?

**Julieta D. Thibault** · 05 Sep 2012, 20:18

Isi aranja parul stand la masuta cu oglinda din dormitorul din conac. Ramase peste noapte la conac deoarece i era mai bine acolo, se simtea mult mai bine chiar daca era o casa mare si ea era singura ce locuia acolo, ocazional si Ivy, dar de cand se casatorise normal ca se mutase cu Kurt.
Isi drese glasul si se imbraca cu o pereche de blugi, un tricou si isi puse pelerina de la Cercetasi peste ele si gluga pe cap, nu voia sa fie recunoscuta deoarece mergea la cumparaturi, nu avea timp de povesti. Roti bagheta de cateva ori si ajunse fix unde trebuia, la magazinul unde isi gasea pelerine si robe, tot e i trebuia.
Isi sufleca manecile de la pelerina si intra in magazin clopotelul auziindu-se imediat si o voce la fel. Se uita prin imprejurimi si auzi din nou ca prin ecou vocea aceea.
- Nu chiar, poate in varianta mai tanara..insa nici o sansa. Zise ea desi era intuneric bezna acolo, lua bagheta si spuse "Lumos" incercand sa descifreze persoana de imprejur.

**Arlin van Iver** · 06 Sep 2012, 16:03

Materialele erau minunate. Oare erau si de calitate? Din moment ce magazinul acela era cel mai cunoscut magazin de robe si pelerine magice din toata Londra, credea, defapt era sigura ca acele haine erau si de calitate. Auzi din nou clopotelul, asta insemnand mai multi clienti. Magazinul acela era cu siguranta popular. Putea spune ca era putin invidioasa, deoarece si ea vruse sa-si deschida unul, nu de robe si pelerine, insa.. un astfel de magazin nu ar fi stricat familiei. Ba chiar ar fi adus bani in casa.
Se ridica rapid de acolo, dandu-si seama ca avea parul usor ciufulit. Isi trecu mana prin el o data, fiind sigura ca il asezase la loc.
"Buna!"i se adresa aceasta fetei din magazin. Era inalta, satena, ochii verzi, cu o pelerina simpatica pe ea. O cunostea cumva? Se opri din nou in fata tejghelei, cautand prin geanta ei crema. Nu pleca nicaieri fara crema. Nu ca ar fi avut un ten plin de cosuri.. insa uneori crema era protectoare ca o mama. Nu lasa pielea sa se crape.
Observa ca varfurile tenisilor ii se vedeau. Era clar ca avea nevoie de o alta pelerina, deoarece cand o cumparase, acoperea intreg piciorul. Pana peste varfuri. Renunta, inchizand geanta, analizand alte cateva robe dragute. Se intoarse surprinsa spre fata, amintindu-si de ea brusc.
"Nu cumva ne-am mai intalnit?"

**Julieta D. Thibault** · 06 Sep 2012, 20:14

Dadu usor absenta si privi in jur, ca deobicei se simtea aerul familiar din magazin, insa mereu i placuse sa vina aici.
Cumparatul mereu o relaxase, mai ales in momentele cand nu avea nevoie de nimeni ci doar sa priveasca niste produse si sa cumpere.
Putea spune ca remediul pentru tristetile ei erau cumparaturile, ceaiul sau ciocolata calda, insa nimeni nu stia de asta, era rasfatul ei din cand in cand, cand se simtea mai mult neglijata sau pur si simplu obosita din cauza cursurilor.
Isi arcui o spranceana si se intoarse spre tanara de langa ea, daca nu se insela o mai vazuse prin castel, insa trasaturile nu-i erau familiare.
- Uhm, nu stiu. Probabil prin castel, sunt profesoara de Studiul Incuiatilor si Sefa de Casa la Cercetasi, Julieta. Murmura ea intinzand mana catre fata de langa ea, prieteneste desigur.
Cercetasa era genul de persoana care se imprietenea repede desi multa lume o vedea aroganta, nu era deloc asa.
Nu era nici o narcisista, insa nici nu se subaprecia la fel de mult ca altii, ea prefera sa lase la comentariile altora.
- Cauti ceva? Spuse ea in cele din urma observand ca tanara scotocea prin geanta ca intr-o jungla.

**Arlin van Iver** · 06 Sep 2012, 21:27

Nu. Cu siguranta nu o mai vazuse prin castel. Categoric, nu! Isi mangaie barbia asemanator unui detectiv adevarat, privind-o cu ochii ei mari, acum ingustati.
"Nup! Nu in castel."Memoria ei era una foarte buna. Mai ales memoria vizuala. Era excelenta. Mintea ei relata acum cele intamplate. Nu cumva.. Aleea Nocturn? Mh. Acolo se intalnise cu multe alte persoane, si cu niciuna nu tinuse legatura. Ii parea rau, deoarece isi impuse de la un timp sa fie ceva mai sociabila. Sa nu mai stea cu cartile ei si cu Doodle si Iaurt.
Pana la urma avea saisprezece ani. Tatal ei devenise ingrijorat in legatura cu comportamentul ciudat al fiicei lui. De ce statea toata ziua cu carti, cu lupa aceea in mana, cu carnetelul si cu IOaurt in buzunar? O fata normala tinea o testoasa in buzunar? Nu. O fata normala tinea rimelul, luciul de buze sau oglinda de buzunar in buzunar. Fetele normale faceau pe detectivii sau vizionau seriale de acest gen? Nu. Si de fiecare data ii explica tatalui ei ca ea nu era o fata normala. Ea era o fata diferita.
"Bratara!"spuse aceasta scotand din geanta o bratara de aur, cu cate un mic simbol atarnand de ea. Un caine, o testoasa, o cireasa, o palarie si semnul infinitului. Simpla, micuta, eleganta. Ca si ea. Isi aminti de ziua petrecuta cu Hawkeye.

**Julieta D. Thibault** · 06 Sep 2012, 21:34

Isi umezi buzele privind-o dubios prima data, insa lasa balta chestia asta, incerca din rasputeri sa-si aminteasca de ea. O vaga amintire i spunea ca o vazuse pe Aleea Nocturn, insa nu baga mana in foc pentru asta.
- Daca imi amintesc bine, cred ca ne-am intalnit pe Aleea Nocturn, atunci cu Evelyn si Aylee. Insa se poate sa gresesc, nu am memorie vizuala asa buna. Spuse ea dand usor nevinovata din umeri, defapt in ultimele zile fusese prea ocupata sa se gandeasca la astea.
Privi bratara, era superba si genul de bratari care le-ar putea si ea purta, o incantau felul asta de bratari.
- Pot? Murmura ea si lua bratara putin in mana, aceasta lasandu-se intre degetele ei fine si lungi, i-o inapoie rapid fetei si continua:
- E superba, am si eu una asa insa a mea are doar un pandantiv, un J de la numele meu. Spuse ea si i intinse mana sa o arate, era din aur alb iar J era de un rosu puternic, frumos care simboliza litera cu care incepea numele ei.
Desi in cele mai multe situatii oameni isi dadeau foarte greu seama de numele ei insa intrebarile de genul curgeau mereu: Nu esti cumva din romanul "Julieta si Romeo"? Julieta e acel nume, al acelei fete care se afla in romanul "Julieta si Romeo" etc, tot felul de intrebari dinastea stupide insa era bucuroasa sa le raspunda.

**Arlin van Iver** · 06 Sep 2012, 22:02

"Frumos nume.."spuse ea cu o urma de regret in voce.
Isi aminti ca fata se prezentase, dar ea fusese prea neatenta pentru ea. Mereu cu gandul in alta parte. Asta era Arlin. Julieta. Numele era superb. Si-ar fi dorit si ea un nume ca acela. Care sa exprime pofta de viata, fericire, naturalete. Originea. Numele ei ii amintea de un spiridus de gradina, cu obrajii rosii si urechile acelea ascutite, foarte ascutite patrunzand prin parul ei firav, si oprindu-se chiar odata cu caciulita tuguiata, verde. Pe dinafara arata ca si o capra batrana care rumega iarba, fiindca scransni din dinti in timp ce gandise. Si-ar fi ars certificatul de nastere, sau si-ar fi schimbat numele, insa tatal ei.. mereu tatal ei.
Ii inmana bratara fetei, zambind cald.
"Ce dragut!"spuse aceasta cand observa bratara Julietei. Intr-adevar, J-ul acela era chiar foarte dragut. Insa.. mai simpla decat simpla. Ca de obicei a ei era plina de zorzoane, cu cateva culori pe acolo, si simpla.
Odata cu bratara ii prinse mana.
"Arlin, Ochi-de-Soim."spuse aceasta aproape razand. Fusese prea rapida.

**Julieta D. Thibault** · 06 Sep 2012, 22:35

Da si ei i placea numele ei, defapt o incanta insa nu avea sa spuna asta, nu era atat de narcisista.
- Multumesc, la fel. Si Arlin e un nume frumos, rar intalnit si probabil de aceea imi place, imi inspira incredere, frumusete si curaj. Murmura ea in cele din urma, chiar i inspirau lucrurile enumerate mai sus, mai ales frumusete insa persoana care il purta era la fel ca si numele, draguta si frumoasa.
-Imi plac lucrurile simple, singurele lucruri complicate si cu multe chestii sunt bratarile de tipul care le porti si tu, le consider unice si superbe, nu gasesti niciuna la fel in tot tinutul.
Asa era, daca cautati nu gaseai, deoarece fiecare erau facute dupa un anumit model si erau unice, asta le facea speciale. Isi arcui instantaneu sprancele cand auzi ca era de la Ods, probabil i cunostea pe Ema si Colin, insa nu ezita sa intrebe.
- Probabil il cunosti pe Colin..defapt, cine nu il cunoaste, corect? Spuse ea razand amintindu-si ca se distra copios pe seama lui, adica impreuna cu el. Si pe Ema, care observ ca e acum Sefa de Casa, isi merita pe deplin titlul desi si Agnes era buna, amandoua sunt la acelasi nivel. Spuse ea, poate ca mormaise prea multe insa zise:
-[b] Scuze, vorbesc prea mult.

**Arlin van Iver** · 12 Sep 2012, 20:52

Pufni intr-un raset ironic, punandu-si bratara la inchetura mainii. Odata cu descoperirea mainii, se puteau observa incheieturile mainiilor ei albe. Erau mazgalite, artistic, dar mazgalite. Pe una din incheieturi era desenata testoasa ei, iar jos, chiar langa testoasa, un phoenix. Un phoenix cam handicapat, dar un phoenix. Dar desenele fusesera facute acum ceva timp, iar cerneala isi pierdea deja efectul.
"Nu prea cred. Multumesc oricum pentru.. cuvintele frumoase." Curaj. Exact una din calitatile ei. Increderea. Nu o acorda oricui. Frumusetea. Putea spune ca se considera.. frumoasa, dar nu vroia sa se laude. Nu vroia sa auda comentarii urate, asa ca mai bine tacea si pastra numai pentru ea. Isi privi batrara, ridicand dintr-o spranceana, si arcuindu-si coltul gurii intr-un zambet. "Fiindca e personalizata!"spuse ea, lasand dantura la iveala. O dantura.. muncita. Tatal si sora ei facusera cateva eforturi pentru asta, la fel cum facusera mama si tatl ei pentru Mell. Sora mai mare.
"Colin! Da.. il cunosc. E un baiat de treaba, pot spune. Foarte.. amuzant." Un baiat de treaba? Bause. Colin era unicul, singurul, inrepetabilul si vesnicul baiat care ar fi putut aduce un zambet in cateva minute pe chipul brunetei. Putea glumi cu acesta, putea vorbi chestii serioase, de familie, ii putea cere si da sfaturi de asemenea. Era un.. fenomen. Se bucura ca-l cunoscuse astfel.. ca era in aceea casa cu el si ca il avea ca prieten. Un prieten foarte bun. Cel mai bun, probabil. "Agnes? Nu-mi suna familiar. Poate.. sigur e Ochi-De-Soim? Pe Ema, insa, o cunosc. Intr-adevar, isi merita pe deplin postul." Isi incrucisa bratele la piept, rezemandu-si soldul de tejghea. Avea o fata atat de ingrijorata si trista. Ca fata unei mame, ca a unei matusi, ca a unei bunici. Nu batrana si exfoliata cu riduri.. ci .. iubitoare, ingrijorata, de copil. Cum ajunsese de la bunica la copil, nu avea habar. Oricum, asta era doar in mintea ei si nu trebuia sa dea explicatii.
"Intr-adevar."raspunse aceasta, nonsalant. De ce sa o minta?