[x] you're too big to feel my hair wet..
|
14 Nov 2008, 18:06
Post: #1 |
|||
|
|||
Habar nu avea ce cauta pe aici, insa ajunse pe la Sf. Mungo. Defapt, o rugase mama ei sa vina pe aici, ca era nu-stiu-ce ruda internata aici. Pfffu. Ura tampeniile astea, rudele enervante ce doreau sa stea mereu alaturi de tine, care veneau in vizita si nu mai plecau pana nu treceau 50 de ani. Defapt, hai ca daca ruda care nu era in spital nu era genul acesta, nu o deranja chiar asa rau! Insaaa nuuu, ea trebuia sa indeplineasca toate criteriile, plus ca mai avea inca [,] cateva in plus, exasperante. Ii placea sa vorbeasca mult prea mult, sa doarma cam pana pe la ora 12, sa se uite la televizor si sa manance mancarea la pat. Oricum, stia foarte bine ca nu avea ce cauta la ei, mai nou. Stefanie traise mult prea mult cu ea in casa, avand in vedere ca atunci cand era mai mica venea foarte muuuuult pe la ei. Haha. Si-a gasit cu cine!
Oricum, se plimba pe holurile lungi de aici, avand pe fata o expresie total dezgustata. Ura spitalele, ce ii dadeau mereu impresia ca erau oribile. Defapt, asa si erau. Era ingrozitor pe aici.. Toti erau bolnavi si era evident ca nu isi vor mai reveni vreodata! Ah, daca s-ar intampla asta si cu ruda ei! Ce bine ar fi.. oricum, asta era doar un vis, iar visele erau facute pentru cei ce nu aveau un viitor, pentru cei ce credeau in iubirea adevarat si bineinteles, pentru cei slabi! ![]() Si esti doar prea sus sa te mai aud Prea sus sa-ti simt parul ud Mult prea sus sa te mai vad Dar esti doar prea sus sa iti mai zambesc Prea sus sa te mai gasesc Mult prea sus dar nu-ndeajuns Sa nu te mai iubesc. |
|||
14 Nov 2008, 20:03
Post: #2 |
|||
|
|||
Kennya se trezi cat mai de dimineata si isi facu un ceai in bucataria plina de spiridusi. Era vizibil ganditoare la planul ei cu privire la organizatia din care facea parte. Oare va avea succes in totul? Ofta si iesi pe terenurile Hogwartsului. Astazi era ziua de nastere a unui bun prieten. Insa spre nefericirea Kennyei, acesta suferea de pe urma unui blestem de doi ani. Se gandi la blestematii aceia din Ordinul Phoenix si intra pe usa Spitalului. Era al doilea an cand venea aici cu aceasta treaba si spera ca Johnatan sa fie ceva mai receptiv. Se duse spre biroul de informatii si o intreba pe femeia de acolo daca Johnatan Roy inca se mai afla in camera obisnuita.
Aceea ii facuse un semn cu capul in semn de aprobare si Kennya se indrepta spre sala mult stiuta. Lumea se uita insistent la ea insa nu le dadu nici o atentie. Trecand pe langa un salon unde un copil era ars de viu, Kennya simti cum niste foiri ii treceau pe sirea spinarii. Daca sistemul ei nervos nu va avea de suferit, era de bine. Din treacat auzi niste vindecatori vorbind ca baiatul a luat bagheta mamei fara permisiune si si-a dat singur foc. Pana la urma, Kennya isi scutura capul si ajunse la incaperea cu pricina. Cand intra pentru prima data, o liniste monotona o lovi in plin. Totul era prea alb si mult prea simplu pentru ea. Kennya se uita la prietenul ei. Acesta era ca intotdeauna. Tras la fata si plalid. Nu parea sa faca nici o miscare in timp ce se uita pe fereastra dubla. daca viperina nu ii vedea piptul miscanduse in ritm normal, ar fii crezut ca nu mai respira. Statea acolo ca o statuie, fara sa arate nici un sentiment. Ajuns in fata lui, Kennya ii zambi, insa nu primi nimic in schimb, decat niste ochi lipsiti de viata. Fata ofta si se aseza pe pat langa el. Ii mangaie fata si acesta parea sa se sprijine in mana ei. Kennya il lua in brate si il linisti ca totul o sa fie bine. Acesta dadu din cap in semn de negare si incerca sa ii sopteasca fetei ceva. Deodata usa camerei se deschise, insa fata nu se uita in acea parte, fiind atenta la spusele prietenului ei. Insa atmosfera din incapere se schimba destul de brusc. Uitandu-se spre persoana nou venita, Kennya o observa pe o femeie destul de cunoscuta. Se uita la ea si aceasta ii intoarse privirea. Viperina isi apleca putin capul ca salut si se intoarse din nou spre tanarul barbat ce se uita iar pe fereastra. Se vedea clar ca tanjea dupa liberate, dupa putere si nu pareau sa mai vina. Kennya ofta si isi lasa capul pe spate, isi scoase o bratara de la mana dreapta si i-o puse celui de pe acelasi pat. ii zambi calduros si pentru prima data acesta zambi inapoi. "Imperfection is beauty, madness is genius and it's better to be absolutely ridiculous than absolutely boring."
|
|||
14 Nov 2008, 20:16
Post: #3 |
|||
|
|||
Mama ei spusese ceva de camera 28, sau ceva de genu'. Oricum, ura numerele ce trebuiau tinute minte. Defapt, putea la fel de bine sa ii ceara sa invete o poezie intreaga pe rusa in doar 2 minute. Niciodata nu putea sa retina numere.. sau poezii.. sau orice altceva. Isi aminti cum trebuie sa sune pe cineva de pe telefon Incuiat.. Bineinteles, crezu ca nu era nevoie sa introduci un numar, sau ceva de genu'. Cand se trezi cu telefonul in mana, vazu ca erau toate cifrele acolo. Se apuca sa formeze ceva pe acolo, si suna, desigur, la o alta persoana. Ah, fusese asa proasta.
Plimbandu-se asa, intra intr-un salon, la nimereala. Ramase mirata de ceea ce vazu inauntru. Era un barbat, intins pe pat, parand sa aiba in el foarte putina energie. Daca ai intreba-o pe Stefanie, ti-ar zice ca mai are vreo 2 zile de trait. Ah, da, talentele ei la Previziuni despre viitor isi spun parerile! O domnisoara statea langa el, ascultand ce dorea sa zica. Ii privi, timp de cateva secunde, pana ce femeia se intoarse spre ea. La inceput i se paru doar cunoscuta, mai apoi dandu-si seama ca e Kennya, directoarea Hogwarts-ului. Incerca sa schiteze un zambet, desi era foarte greu sa zambesti acolo.. Era o atmosfera mult prea ciudata, mult prea "tinuta" in loc.. Se indrepta spre un scaun, asezandu-se si privind pacientul cu putina tristete. Kennya se aseza langa ea, fiind destul de suparata. Nemtoaica isi imagina ca ii era ruda, sau ceva de genu'.. Nu stia cum era sa iti moara cineva drag, insa spera sa nu afle niciodata.. -Scuzati.. Am.. Am gresit salonul.. ii zise ea. ![]() Si esti doar prea sus sa te mai aud Prea sus sa-ti simt parul ud Mult prea sus sa te mai vad Dar esti doar prea sus sa iti mai zambesc Prea sus sa te mai gasesc Mult prea sus dar nu-ndeajuns Sa nu te mai iubesc. |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|