Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
1 2 3 4 Next »
/ red curtains

**James R. Nolan** · 15 Feb 2013, 20:39

me and Melanie
[Image: tumblr_mgbqezkj0G1qdp8bxo3_250_zps52706a79.gif]

[Image: tumblr_mgbqezkj0G1qdp8bxo1_r1_2501_zpsa693c34c.gif]

James îşi sprijini unul dintre picioare pe bordura înaltă, privind strada uşor aglomerată fără niciun fel de sentiment. Sincer să fie, de abia aştepta să iasă de acolo. Prea multă lume, prea multă apă şi prea puţine locuri în car să se poată distra.
Totuşi, trebuia să rămână măcar în acea noapte acolo. Nu prea îl ademenea alternativa de a merge câţiva kilometri buni prin pădure pentru a ajunge la corabia lui.
Aşa că avea să îşi găsească un locşor în care să îşi petreacă seara într-un mod plăcut. Înaintă pe alee, căutând cu privirea vreun local singuratic şi plin de rom, însă renunţă repede şi intră într-o cafenea.
Când deschise uşa, un clopoţel scoase un clinchet, făcându-i prezenţa anunţată şi James se îndreptă spre o masă. O chelneriţă frumuşică se apropie de el şi îi zâmbi ciudat de bienvoitor.
James îi zâmbi înapoi, gândindu-se că poate va avea parte şi de ceva acţiune în acea seară, însă tot ce făcu fu să îşi comande o cafea tare.

**Melanie K. Gulden** · 15 Feb 2013, 21:15

Melanie îşi aranjă geanta lungă pe umăr, deschizându-şi fermoarul de la nivelul coapsei. Scotoci înăntru până când găsi carneţelul ei obişnuit şi un pix. Ajunse în faţa cafenelei şi se ţine pe amândouă în gură până când deschise uşa. Clopoţelul obişnuit sună, însă Melanie nu îl băgă în seamă. Îşi alese masa la care se aşezase în fiecare zi. Îşi puse carneţelul şi pixul pe masă şi îşi comandă o cafea cu lapte.
Îşi scărpină într-un gest ciudat de frustrant ceafa cu capătul pixului şi apoi începu să scribălească pe hârtie. Nu spunea absolut nimic, doar aburea lucrurile într-o altă scrisoare pentru mama ei. Începuse să observe distanţa pe care o luase în scrisorile ei, însă nu spusese nimic. Melanie doar citise printre rânduri.
Când clopoţelul sună, Melanie îşi ridică privirea ca prin treacăt. Nu sperase să vadă pe nimeni, însă fu surprinsă la ceea ce văzuse. Era James!
Melanie lăsă pixul pe masă şi îl privi pe bărbatul pe care crezuse că nu îl va mai vedea niciodată, acum trei luni când se văzuseră ultima dată.
Când văzu că el se aşează cu o cafea în faţă, se ridică şi merse spre el.
- Mă scuzaţi, locul acesta e cumva rezervat pentru chelneriţă? întrebă ea cu o sprânceană ridicată, pe un ton sarcastic.

**James R. Nolan** · (This post was last modified: 16 Feb 2013, 17:45 by James R. Nolan.)

James urmări spatele chelneriţei cum plecă de lângă el, însă aproape imediat, o voce cunoscută îl surprinse din spate. Pentru un moment nu crezu că auzise bine. Se întoarse şi expresia i se lumină într-un zâmbet când o văzu. Era mai frumoasă decât şi-o amintea. Părul îi cădea într-o mică cascadă castanie pe umeri, ajungându-i la nivelul pieptului. Ochii îi erau perfect odihniţi, culoarea lor căpruie contrastând cu pielea albă. Se ridică de pe scaun cu o mişcare graţioasă şi o îmbrăţişă pe Melanie, aşezându-şi mâinile sus pe talia ei.
James fu din nou lovit de puritatea persoanei din faţa lui.
Nu încercă să îşi ascundă mirarea sau încântarea pe care le simţea acum că o întâlnise, fiind conştient că şi dacă ar fi încercat nu ar fi putut, însă nu se putu abţine să nu adauge puţin sarcasm.
'Poţi să îi iei locul, nu mă supăr,' spuse, făcând o mică plecăciune spre scaunul din faţa sa într-un gest ironic.

**Melanie K. Gulden** · 16 Feb 2013, 17:49

Melanie fu surprinsă de îmbrăţişare, însă i-o întoarse cu plăcere. Acel gest nesemnificativ îi derulă în minte toate întâmplările de acum trei luni, amintindu-şi fiecare detaliu într-o secundă. Trebuia să recunoască că de atunci începuse ascunsul adevărului de mama ei şi toate celelalte. Îşi aminti că Agareth nu mai venise la fereastra ei decât mult mai rar de atunci şi Melanie avea impresia că încă era supărat pe ea.
Viperina îi mulţumi ironică. Nu mai întâlnise pe nimeni nu sarcasmul lui James, aşa că putea spune că-i lipsise.
- Ce cauţi aici? Când ai plecat, mi-ai cam lăsat impresia că te duci în lume în căutări de aventuri.

**James R. Nolan** · (This post was last modified: 16 Feb 2013, 21:14 by James R. Nolan.)

James se aşeză din nou, încercând să îşi dea seama ce făcuse înainte să apară Melanie fără succes. Se sprijini de spătarul scaunul şi începu să se joace cu ceaşca de cafea. Se întrebă cum mai era Melanie. Probabil tot în căsuţa ei mică din pădure stătea. Sincer, îi părea destul de rău că o lăsase acolo singură. Se gândise de câteva ori cum era să stea singură într-o casă şi apoi îşi amintise că şi el fusese singur pe corabie. Oh. Deci aşa se simţea.
'Chiar asta am făcut,' spuse, ridicând din umeri. O privi amuzat, însă nu îi dădu alte detalii. Sincer, nici nu ştia cum să îi povestească despre corabia lui şi despre tot ceea ce făcuse în trei luni.
Se jucă pentru câteva momente cu linguriţa în cafeaua lui neagră, apoi o privi din nou pe Melanie cu sprâncenele ridicate.
'De ce, ţi-a fost dor de mine?' întrebă el, gesticulând uşor cu cârligul în aer.

**Brigitte E. Francis** · 16 Feb 2013, 23:26

Brigitte iesi din camera, pe puntea curata. Privi mandra rezultatul a cateva ore de munca impreuna cu James si se intinse, punandu-si un hanorac negru pe deasupra. Acesta plecase de mult, iar Brigitte nu stia ce sa faca, fiind mult prea plictisita. Pe corabia asta nu prea gaseai multe lucruri de facut.
Asa ca se decise sa-si caute capitanul, desi se indoia ca acesta putea fi gasit atat de usor. Disparu si Aparu pe Aleea Diagon, in fata unui local retras. Si, ca sa vezi, James era inauntru! Zambi incantata, insa zambetul ei se sterse putin cand realiza ca acesta nu era singur, ci cu o tipa frumusica.
Brigitte deschise usa, intrand in caldura aromata dinauntru, si se indrepta spre masa lui James.
"Hei, Jay Jay"saluta ea, tragandu-si un scaun si asezandu-se de cealalta parte a barbatului.
"Brigitte", spuse ea, intinzand mana spre bruneta, zambindu-i prietenoasa.

**Melanie K. Gulden** · 17 Feb 2013, 10:54

Melanie îşi dădu ochii peste cap. Normal, sarcasmul nu putea lipsi de nicăieri nu-i aşa?
Nu apucă să îi răspundă întrebării lui James, pentru că o voce îi întrerupse. Melanie îşi ridică prvirea. Era o roşcată cu trăsături frumoase, puţin mai înaltă decât ea, cu ochii verzi, plini de viaţă şi un zâmbet parcă permanent luminându-i faţa.
Nu o cunoştea. Însă se părea că ea şi James erau în relaţii destul de apropiate. Nu-l văzuse niciodată pe bărbat ca şi unul căruia îi plăcea poreclele, deci spera că nu trebuie să înceapă să-i spună şi ea Jay Jay în curând.
Fata întinse mâna spre Melanie, prezentându-se. Franţuzoaică deci. Părea interesantă.
- Melanie, răspunse ea, strângându-i uşor mâna.

**James R. Nolan** · 17 Feb 2013, 11:08

James se întoarse încet când auzi vocea mult prea cunoscută deja a lui Brigitte. Îi zâmbi scurt şi ironic.
'Oh, bună, Brig,' spuse el, punând un accent deosebit pe porecla care ştia că nu îi plăcea lui Brigitte.
După ce cele două fete îşi strânseră mâna, James se simţi dator să dea câteva mici explicaţii.
'Brigitte e în echipajul meu. Primul membru,' spuse el, bătând-o bărbăteşte pe femeie cu palma pe spate. Râse scurt, apoi luă o gură de cafea. 'Am hotărât să stăm aici câteva nopţi. Am avut un asemenea impact asupra ta încât să mă urmăreşti peste tot, dragoste?'
Îi zâmbi lui Brigitte cu sprâncenele ridicate. Era ciudat cum o vedea deja pe fată ca parte din viaţa lui pe mare. Când se gândea la corabie, mintea îi zbura implicit la Brigitte.
Îşi reîntoarse atenţia spre Melanie.
'Tu cum ai ajuns aici? Ai hotărât să ieşi din micul tău bârlog?'

**Brigitte E. Francis** · 17 Feb 2013, 11:23

Brigitte se incrunta cand James ii spuse Brig. Era o porecla stupida, care o enerva ingrozitor de mult, insa nu avea sa-i dea satisfactie repetandu-i asta.
Asculta explicatia data de James lui Melanie si isi miji ochii. Primul membru?
"De fapt, Melanie, sunt mai mult sirena-capitan, care ademeneste piratii si il conduce pe James. Insa daca e sa te iei dupa el, eu doar spal podele"
Isi incrucisa bratele la piept si se rezema de spatarul scaunului, impingandu-l pe James cu un deget.
"Stiu ca tu nu mai poti dupa mine. Inteleg"
Zambi, ironia sa remarcandu-se foarte usor in spusele ei.
Nu stia daca ar fi trebuit sa se prefaca interesata sau dezinteresata cu ceea ce avea sa raspunda Melanie, asa ca isi facu de lucru cu un servetel.

**Melanie K. Gulden** · 17 Feb 2013, 11:48

Melanie asistă la schimbul de replici, rămânând tăcută şi zâmbitoare. Habar nu avea cum Brigitte putea să suporta tachinările cu alte tachinări, însă crea o atmosferă plăcută.
- Oh, sunt sigură, făcu Melanie la spusele fetei. Adică, uită-te şi tu la el, pare genul de bărbat slăbănog condus în fiecare zi de femeie.
De fapt, James părea exact opusul. Nu se simţea încă destul de confortabil în faţa roşcatei, însă avea impresia că se va întâmpla cât de curând.
- Ar fii trebuit să-mi scrii, îi spuse Melanie lui James, jucându-se cu cana de cafea. Mi-ar fii plăcut să ştiu detaliile interesante ale vieţii de pirat.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon 1 2 3 4 Next » //  / red curtains

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
1 2 3 4 Next »
/ red curtains