Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts

1 2 3 Next »

/ red eyes

• Isi lasa intreaga greutate pe bancheta,simtindu-si capul mai greu ca niciodata. Totul in jurul sau se invartea iar sunetul scos de rotile trenului pe sina de fier nu facea decat sa amplifice senzatia pe care o avea. Probabil ca acel ceai oferit de micul spiridus care il abordase pe peron nu fusese tocmai lipsit de otrava sau de orice alta substanta toxica. Daca e de al nostru,jur sa-i pun pielea pe un gard.
  
  Reusi sa atipeasca pret de cateva minute dar apoi fu trezit de un zgomot atat de ascutit incat aproape ca-i sparse timpanele. Era clar ca trenul se oprise. Usa se deschise apoi,acest lucru fiind usor de constatat din cauza frigului care patrunse in compartiment. Oare cine avea sa-i tina companie?

• In ciuda frigului de afara, se simtea foarte bine, si era imbracata foarte subtire. Nu mai simtea nimic, dar stia ca daca nu avea sa se urce in tren prea repede, o sa-l piarda. Isi lua geanta si ofta usurata ca ajunse la timp. Totusi, era cam tarziu, caci toate compartimentele erau ocupate. Il verifica si pe ultimul, care insa era aproape gol si intra, dand cu ochii de o figura cunoscuta. La inceput nu-l recunoscu, insa, isi dadu seama ca era Carsten, si se intreba ce facea el acolo.
  Nu spuse nimic, asezandu-se pe bancheta din fata lui, si isi scoase o carte din geanta, pe care incepu sa o citeasca. Fusese invatata sa fie salutata, si nu ea sa salute, si asta avea sa faca si acum. O sa astepte sa fie bagata in seama.

• O recunoscu imediat,ridicandu-se pe verticala in clipa urmatoare. '' Bonjour,mon petit ange.'' Nu avea sa renunte la atitudinea usor excentrica,exagerata. Nu o salutase in acea limba degeaba,vroia sa o mai imbuneze,sa o faca sa renunte la cartea aceea si sa il considere pe el ca fiind un subiect mai bun,mai interesant. Sau cel putin nu obisnuit de plictisitor. Isi lipi deci tampla de geamul rece,privind peisajul. Alb total. Exact ca intr-un ospiciu.
  '' Ce cauti aici,daca nu sunt prea indiscret?'' I-o luase inainte,dat fiind faptul ca era complet sigur ca avea sa ii adreseze ea aceasta intrebare,daca el n-ar fi facut-o deja. La urma urmei, amandoi isi doreau sa afle acelasi lucru.

• Zambi strengareste, ascunzandu-se dupa cartea pe care inca o mai tinea in mana. Isi puse un picior peste celalalt, raspunzandu-i pe un ton neutru.
  "Les anges tombes deviennent des demons malignes. Est-ce que tu ne savais ca?"
  Reveni la cartea ei, fiind atrasa de un rand care o interesa:"Demonii exista. Ei pot fi frumosi, pentru ca sunt ingeri cazuti. Am vazut Necuratul, acum intreaga mea viata nu mai poate fi readusa la normal. Sunt o creatura ratacita, care cauta indurare. Se cutremura, dandu-si seama ca aceasta carte era cea mai geniala pe care o citise vreodata. O inchise, deoarece o terminase, si o puse la loc in geanta, scotand alta, fara sa-si dea seama ca era singura carte a lui Sasha pe care nu reusise sa o termine. Nu se uita la ea, punand-o pe picioare, si ridica privirea la Carsten.
  "Pourquoi est tu interese sur mes departures, monsieur?"

• Zambi scurt. Pare-se ca in acea zi avea sa poarte o conversatie strict in franceza. Nu l-ar fi deranjat. Ii raspunse destul de repede,fara sa ezite '' Pour moi, il semble normal de vous demander quelque chose. Au moins pour le nom de notre amitié et de bon sens.Ne pensez-vous?'' In ciuda faptului ca ultima oara se intelesesera destul de bine si nu reusira decat sa se cicaleasca,Carsten nu putea sa nu o intepe putin. Nu ca l-ar fi deranjat vreun cuvant din cele rostite de ea,dar ii placea atat de mult sa ii reaminteasca faptul ca pentru cateva clipe,renuntase la bunul-simt.

OOC: Traducere - ''Pentru mine,pare normal sa va intreb asa ceva.Cel putin in numele prieteniei noastre si al bunul simt.''

• Se trezi pe bancheta de pe peronul 9 si 3/4, fara sa-si aminteasca ce se intamplase cu el. Se uita in dreapta si in stanga, dar pur si simplu nu-i venea nimic in minte. Fara sa-si dea seama cum, se pomeni cu o gasca formata din vreo 4 tineri, cu figuri de sarlatani, care se indreptau spre el, pe fetele lor fiind asternute figuri rauvoitoare. Se ridica repede, nestiind incotro s-o apuce, si o lua la goana, incercand sa ajunga trenul care tocmai plecase. Uitandu-se in spate, observa cu stupoare ca cei 4 golani veneau in fuga dupa el. Nu isi amintea de ei, si nu intelegea de ce il urmareau, cand era logic ca el nu ii deranjase cu nimic. Sau nu? Nu conta, nu isi putea aminti nimic, iar mintea lui ratacita nu se putea aduna pentru a gandi.
  Reusi sa se urce in tren in ultimul moment, uitandu-se satisfacut la gasca care il privea cu nervozitate. Se stramba la ei, apoi se apuca sa caute un compartiment liber. Parul lui blond era ciufulit, hainele ii erau in dezordine si sifonate, si arata ca un nebun, dar cel putin era curat. Toate compartimentele erau ocupate, in afara de ultimul, in care sa aflau o domnisoara foarte atragatoare, si un om...
  "Buna ziua, domnisoara Scott"ii spuse el fetei, pe care o recunoscu de pe vremea cand mai mergea la Hogwarts, apoi se intoarse spre celalalalt, salutandu-l obraznic "nene..."
  Se aseza langa fata, zambindu-i strengareste.

• '' Mi se face rau gandi Carsten in clipa in care observa cum se uita acel pusti la India. In plus,greata care ii invada fiecare celula se amplifica,amintindu-se de cuvantul ''nene''. '' Ma bucur ca un mucos ca tine a reusit sa ajunga intr-un compartiment. Ma mir ca n-ai nimerit toaleta si n-ai cazut cu capul in vasul specific incaperii. Sau bei apa de acolo de buna voie,ca un caine? Probabil.'' Tonul pe care rosti acele cuvinte era unul neutru,dat fiind faptul ca nu ii pasa deloc de ce avea sa se intample cu blondul acela.
  '' Mi se face foarte rau.''
  Avea o reactie alergica provocata de prezenta acelui pusti. In plus,India era atat de aproape de el. Ii facu semn fetei sa ia loc langa el,apoi privi inspre baiat,dandu-i de inteles tinerei ca tipul i se parea dubios. Isi duse incet mana la spate,pregatindu-si bagheta,pentru cazul in care ar fi fost nevoie de aceasta.

• Tanara se uita uimita la tipul care intrase in compartiment, dandu-si seama ca il cunostea de undeva. Probabil fusese si el elev la Hogwarts, insa nu-si aducea aminte de el in primii ani. Raspunsul lui Carsten i se paru putin cam prea exagerat, avand in vedere ca tipul nu-i spusese nimic ...chiar atat de rau.
  "Victor? Tu esti Victor Olivier?" intreba ea uimita. Isi aducea aminte de geniul din acele timpuri, Victor, si pentru care avuse o simpatie, dar care abandonase scoala in anul V. Baiatul clatina capul in semn ca da, si ii lua mana gentil intr-ale sale, sarutandu-i-o.
  "Da, domnisoara, eu sunt. Victor Anthony Olivier." ii raspunse el Indiei, intorcand capul spre Carsten. "Dar cum se face ca o tanara asa incantatoare ca tine calatoreste cu oameni asa de ...experimentati, ca acest om?"
  India il privi uimita, simtind tensiunea din aer. Se uita la Carsten, care ii facu semn sa se aseze langa el, insa nu se misca, iar cand Victor se lipi cu piciorul de coapsa ei, avu impresia ca ceva prostesc o sa se intample. Victor il privea pe Carsten cu un zambet dracesc pe fata, parca pentru a-i face in ciuda.

• '' Experimentat,spui tu? Ma indoiesc. Vad ca tu ai gusturi mai bune.'' Se referea,desigur,la India. Se parea ca acest copil avea o oarecare pasiune pentru domnisoara Scott,tocmai de aceea prefera sa stea deoparte.Nu avea de gand sa lupte acum,mai ales intr-un tren. Plus,nu si-ar fi dorit ca fata sa fie ranita in urma razboiului dintre ei doi.
  
  '' Cum v-ati cunoscut,deci porumbeilor?'' Nu putea sa atace direct,dar putea sa faca pe-a prostul,pe nestiutorul. Putea sa se dea drept un om care nu ii cunostea prea bine. In plus,ce rost ar fi avut sa se prefaca? Pana la urma chiar nu stia ce era intre cei doi. '' Sau nu este el iubitul tau,India?'' Mai,mai,mai...Uite cum se iveau informatiile nepretuite si momentele prielnice pentru a fi foarte atent.

• Se uita la tip, continuand sa-l fixeze cu o privire demonica, nebuna. Buzele ii erau arcuite intr-un zambet malefic, rau. O lua pe India pe dupa umeri, strangand-o la piept, insa fara sa se uite la ea, continuand sa-l fixeze cu privirea lui care te scotea din minti. Tanara nu spunea nimic, doar ca probabil statea cam incomod, si de aceea, Victor o lua, urcand-o in bratele lui.
  "Sper ca stai bine, iubito!"ii spuse, insa fara s-o priveasca.
  India se uita neajutorata la amandoi, nestiind ce sa faca. Era ciudat sa-si intalneasca intr-un tren fosta 'iubire', daca o putea numi asa, insa trebuia sa recunoasca ca mereu il placuse pe Victor. Insa acum era sfasiata intre dragostea pentru Sasha, simpatia pentru Victor, si atentia lui Carsten. Devenise dintr-o data mult prea mult.
  Fostul viperin ii arunca in sfarsit o privire Indiei, prinzandu-i fata in mainile sale si dandu-i un sarut fugar pe buze, observand cum tanara devine si mai speriata.