Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 9 Next »

/ Reflectia

"-Vreau sa stai cu mine, nu am companie asa de multa pe aici."
a zis micuta Sabi.
"-De fiecare data cand oamenii trec pe aici si ii strig, nu se uita la lac, si nici nu ma aud.
-Se simte la fel ca mine. La vechea mea scoala, cand copii treceau pe langa mine si le ziceam "Buna", ma evitau, sau se prefaceau ca eu nu exist si dadeau peste mine, fara sa le pese, este corect?
-Da."a zis micuta sabi cu un chip trist.
Dupa se intampla ceva straniu. Micuta Sabi parca a scos mana din apa si a pasit pe pamant. Sclipea ca luna. Atat de argintie era. Stelele se reflectau pe hainele ei argintii si luna pe parul ei auriu. Era de a dreptul magic.

M-am scufundat sa-mi iau bagheta. Cu apa picurand de pe hainele si de prin parul meu, m-am intors pe mal.
" - Imi pare rau pentru ce ai patit" am soptit mai mult spre Sabi.
I-am zambit calduros, si totusi vag, in timp ce un lucru ciudat se petrecu. Am realizat ca reflexiile nu pasi singure din oglinda in care sunt blocate. M-am intrebat cum de aceasta putuse. Micuta Sabi veni spre mine si isi incolaci iar bratele in jurul taliei mele.
Ma privea fix in ochi, hipnotizant. Si oricat de mult doream sa-i spun ca nu pot sta o vesnicie cu ea, cuvintele ce-mi parasira buzele au fostcu totul altele.
" - Raman aici. Mereu."

Am fost socata cand Emm a spus "Raman aici. Mereu.", dar mai socata am fost cand am vazut-o pe micuta Sabi iesind din apa. Atunci mi-am reamintit cum m-am comportat eu cand mama mea.
muri-se. Ma comportam la fel ca micuta Sabi, dar, imediat ce am vazut luna plina, Micuta Sabia avut ochii ca de pisica:
-Ema, dereste, am zis eu in timp ce am indepartat-o de mcuta Sabi.
-De ce imi faci asta.
-Stiu ce vrei, stiu cine esti. Esti doar o amintire, si cred ca luna plina are legatura cu lacul, nu Ema?
Eu una cred ca lacul este vrajit.

Ce facea aceasta straina? De ce ma indeparta de... Stai. Ce faceam eu?
Imediat ce nu am mai simtit racoarea mainilor fetitei, mi-am amintit ce era de fapt.
Ochii pisicesti plini de ura, de repulsie, ma priveau de parca mi-ar fi dorit moartea.
" - Indeparteaza-te, Sabi!" i-am urlat celei reale.
Mi-am luat bagheta si am indreptat-o spre iluzia rece.
" - Amintiri de piatra, blesteme angelice, dispareti in lun-albastra, s-n paduri netrebnice"
Micuta privi socata o secunda, dar doua secunde mai tarziu incepu sa rase isteric.
" - Nu sunt ceea ce crezi ca sunt" chicoti ea.

" - Lumea stie deja asta!" am spus furioasa, ivindu-ma dupa copacul constituise apararea mea.
'Ce bine mi-ar prinde acum un dragon' am gandit ironic, privind spre demonul cu ochi de sticla.
" - Nu inteleg" am recunoscut spre Sabi, desi nu mi-am luat privirea de la monstrozitate. " Era un fel de capcana? Adica, chestia cu lacul era doar o masca pentru... uratenia asta?"
Maraii zgomotos, sarind la atac. M-am lasat in jos, dar am auzit lemnul din spatele meu trosnind.
" - Fugi!" imi striga Sabi.

Dupa ce Emm a fugit am facut o vraja pe mine:
-Din ochii mei de cristal , chem demonii din padure. Din padurea cristal , eu ma transform. Demon de foc, vino acum.
Asa m-am transformat intr-un vampir. Am chemat ceilalti vampiri, eu fiind regina lor.
-Acum, cine-i mai puternica? am zis eu privind spre demon.
Am inceput sa-i atac. Ema erafoarte socata.
-Ai vrut sa-mi arat chipul adevarat. Uite!

Miu-am scos si eu bagheta si am zis:
-In plina noapte tu te-ai aratat, dar acum totul s-a destramat. Tu o sa dispari in zare, in marea mare.
Doua secunde mai tarziu mi-am adus aminte de o profetie.
-Nu se poate. am zis eu speriata.
Dupa am fugit mai departe.
-Emm, indeparteaza-te.
Demon de sange, acum te-ai ivit. Soarta ce o voi spune, tie ti-am zarit. Pleaca departe, sa nu te vad. Intr-o zi de luna mare, soarta a soptit. Acum te-ai dus, si n-ai mai revenit.
Dar dupa ce a disparut , a reaparut in forma de demon.
Am fugit si m-am ascuns cat se putea de repede.
-Nu te mai ascunde Sabi, lumea trebuie sa stie cine esti cu adevarat. a spus demonul.

Am clipit des, cu muchii imobilizati. Doar trosnetul puternic m-a readus in situatia actuala. O creanga enorma protesta sub forta unui atac, dar rezista admirabil. Si stralucirea... 'Sati asa! Crengile nu stralucesc! am remarcat in gand.
Mi-am intins mainile, lasandu-mi mintea in spatele trupului. Tot ce vedeam crestea sub ochii mei, iar penele ma intepau cand apareau. Si am zburat.
Cea ce a fost mica Sabi a ramas incurcat. Fata disparuse, dar o bufnita alba aparuse de nicaieri. Am incercat sa-l zgarii cu ghearele si am reusit aproximativ, dar m-a prins de o aripa si m-a trantit in apa.
M-am ridicat cu rapiditate, lansandu-ma in zbor si scuturandu-mi penele pleostite. Un urlet imi strapunse gatul, desi iesi ca un ciripit jalnic. 'Nu acum!' m-am implorat in gand.

Eu ma luptam cu demonul. Ema era de negasit. De odata am vazut-o pe cer, indreptandu-se spre demon. Din pacate a fost zgariata.
-Ema... Esti bine?...
Gata, una e sa te iei de mine, Dar alta e sa te iei de PRIETENII MEI!
Mi-am deschis aripile cele osoase si rosii, mi-am ridicat mainile, m-am dat in spate si , puternic ca un uragan, m-am napustit asupra demonului. L-am pus la pamant, dar, ma zgaria-se la mana. Era o zgarietura destul de mare. Atunci am lesinat, deoarece m-a afectat zgarietura.

M-am retras spre mal si m-am transformat. Umarul paraii zgomotos cand oasele s-au redresat. Era ingrozitor. Imi era greata sa ma gandesc la verdict: umar dislocat.
" - Sabi? Esti bine?" a scancit spre ea, dar nu mi-a raspuns.
Celelalte creaturi se uitau acum la mine, in timp ce demonul radea in hohote.
" - Te doare umarelul?" intreba, imitand un ton de copil, in tim ce se uita la fata din fata lui, cea care se tinea acum cu mana de umar, respirand greoi.
Ce nu as fi dat ca aceea fata sa aiba parte de vreo putere extraordinara. Ce nu as fi dat sa fiu acea Ema care ar putea invinge. Dar nu aveam decat o sansa: impacarea.
" - Ce doresti?" am intrebat iar, incercand sa-mi domolesc vocea.
Nu se dovedi ceva complicat, caci durerea din umar nu-mi permitea sa urlu.
" - O mama" raspunse creatura, orice expresie disparandu-i de pe fata.
" - Stii ca eu nu sunt buna pentru rolul asta, nu? Sunt inca o eleva. Si nu accept sa terorizezi lumea pana cand voi creste"
" - Dar imi este suficient si atat"
Zambetul ironic de pe fata sa ma dezarma moral.