Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ Refresh.

**Ginny Anne Alden** · 31 Oct 2011, 19:43

Ginny and Ellena

Pasii usor pe iarba umeda din domeniu si ofta. Privea melancolica amurgul,si continua sa mearga spre singurul loc care o relaxa. Singurul loc care ii re refugiu mereu. Voia sa stea acolo si sa se gandeasca,voia sa fie doar ea. Sa fie singura macar cateva minute,sa se gandeasca la tot si in acelasi timp la nimic. Voia doar sa fie calma.
In adancul ei stia ca uitase tot,stia ca trecuse peste insa mereu exista un "dar" si acest lucru o enerva la culme.
O pala rece o izbii in fata si zambii continuand sa mearga spre lac,locul care mereu petnru ea fusese o oaza de relaxare. Voia sa privieasca apa si creaturile din ea. Voia sa simta iarba moale sub degetele sale,si mai voia sa stie ca nimic din toate astea nu aveau sa dispara,ca mereu aveau sa fie acolo pentru ea.
Zambii fericita cand ajunsese pe malul lacului se sa aseza pe iarba umeda sprijindu-si capul de un copac. Adora sa stea asa si sa asculte clinchetul pasarelelor. Era ceva ce adora sa faca inca de cand era copil. Era ceva special.

**Ellena R. Howard** · 31 Oct 2011, 19:58

Iesise din camera in fuga. Nu mai dorea sa vada si sa mai auda pe nimeni. Tocmai auzise din anumite vesti primite de la directorul de la Hogwarts ca parintii ei o renegasera complet pe tanara astropufa ce mereu fusese atasata de dragostea lor parinteasca ce palise odata cu pierderea surioarei sale.
Nu stia incotro vreia sa mearga, dar undeva unde putea sa planga singura, unde putea sa tipe sau sa gandeasca departe, sa se hraneasca din plin cu propriile amintiri cei faceau pe zi ce trece o gaura mai mare in sufletul ei deja ciuruit de probleme. Cu pelerina insemnata cu semnul astropufilor, fata se indreapta catre lac, poate singurul loc unde isi mai gasea alinarea. Nu avea la cine sa apeleze. Desi se gandea strajnic sa dea cumva de Ginny, prietena ei din copilarie si in prezent profesoara la Hogwarts, a decis sa treaca singura prin asta, considerand ca probabil Ginny nu mai avea de acum timp si chef de problemele si plangerile ei.
Se opreste din alergat, inaintand incet prin stufaris, incercand sa isi renege lacrimile si sa le stearga cu o batista alba cei aducea aminte de Ginny. Avand insemnarea G & E . O batistuta alba de care Ellena avusese grija ani de zile, fiind singurul lucru intreg ce ramasese de la Ginny.
Ajunge la lac si se aseaza neputincioasa langa un copac, nerealizand ca mai poate fi cineva acolo, incepand sa planga in hohote. Desi nu o arata in fata nimanui slabiciunile ei erau fatale in general si nu o vindecase nimeni de rana cea mai adanca din sufletul ei... singuratatea.

**Ginny Anne Alden** · 31 Oct 2011, 20:09

Auzii din indepartare pasi se intreba cine putea fi insa nici ea nu stia ce este in capul ei. Pana cand o silueta se profila din intuneric.
Alerga si parea sa nu tina cont ca cineva o vedea,se parea ca tot ce voia era sa fie singura,sa uite de tot si sa traiasca in lumea ei.
Privii spre acea silueta ce se profila din ce in ce mai clar,apoi Ellena aparu asezandu-se exact langa ea plangand. Nu stia daca constientiza ca era si ea pe acolo. Insa o durea sa o vada plangand,fusese prietena ei atatia ani,nu putea pur si simplu sa fie indiferenta la ce vede. Pur si simplu nu putea.
Isi pus bratele in jurul Ellenei si stranse ferm incercand sa o linisteasca,nu ii placea sa o vada asa,o distrugea la propriu. Pur si simplu nu putea.
-Ellena,shh sunt aici,te rog nu plange.
Soptii ea frecandu-i usor spatele. Trebuia sa o calmeze,altfel nu iesea nimic bine,stia,pentru ca fusese de atatea ori alaturi de ea cand avea momente din astea incat ea era singura care putea sa o linisteasca,iar faptul ca se indepartasera una de alta in timp o durea,insa acum,acum era fericita ca o regasise si nu voia sa o mai vada asa din nou.

**Ellena R. Howard** · 31 Oct 2011, 20:22

Nici nu realizeaza cateva secunde bune ca cineva o imbratisa. Pentru ea lumea ei fusese blocata in oglindirea amintirilor ei dureroase. Durea, cand auzise cuvintele directorului si citise scrisoarea primita de la parintii ei. Scrisoarea in care ei ziceau ca ea nu mai are ce cauta acasa, ca este o criminala si ca nu vor sa o mai vada vreodata. Pana si directorul fusese uimit dea dreptul la acea scrisoare, ce fata o aruncase dupa ce o stransese cu putere in mana. O aruncase pe loc in fata directorului dupa ce o citise si inzbuncnise in plans de furie si durere, iesind din biroul sau ca un fulger.
Recunoscuse insa mirosul coplesitor de capsuni si vanilie ca il stia specific prietenei sale. Ridica privirea inlacrimata lovindu-i privirea fetei. Acum era convinsa, desi spera sa nu fie imaginatia ei. Ii duce mainile pe spate fetei si continua sa planga simtindu-se sustinuta , parca putand plange mai libera acum.
"-Gin ... nu ma..nu ma mai...vor " spune ea printre sughituri de plans, lasand lacrimile sa curga in siroaie de cristale pe hainele prietenei sale. Nu mai stia ce simtea atunci sigur. Durere, sau impacarea cu ideea ca Ginny aparuse acolo parca de nicaieri, asta salvandu-i constientul. Important era ca cineva era totusi acolo, dar pentru moment nu era in stare sa arate cat de recunoascatoare era ca cineva o imbratisa cu drag, in aceste momente in care avusese impresia ca nimeni nu o mai vrea.

**Ginny Anne Alden** · 31 Oct 2011, 20:29

Ofta si o imbratisa cu putere pe prietena ei. Ii mangaia parul privind cum frunzele copacilor cad incet pe jos transformand domeniul intr-un covor de pete rosiatice. O durea sa stie ca Ell sufera,nu ii placea sa o vada asa,niciodata nu ii placuse,si faptul ca acum se intamplase ce se intamplase ii venea pur si simplu sa ii stranga de gat pe acei parinti iresponsabili. Cum putea sa dea vina pe ea? CUM? Stia absolut tot ce se intamplase in acea serara blestemata,fusese acolo pe toti sfintii,si ei tot nu credeau ca nu fusese Ellena,ii venea pur si simplu sa le spuna in fata cat de ipocriti sunt.
-Eu te vreau Ellena,esti prietena mea,nu o sa te las niciodata singura,hai zambeste viata e scurta.
Spuse fosta Cercetasa continuand sa ii mangaie parul astropufei,nu intelegea ce este in capul parintilor ei,dar avea sa se duca acasa la ea si sa poarte o disctuie serioasa cu ei. Asa nu se mai putea.

**Ellena R. Howard** · 31 Oct 2011, 20:51

Aude vocea fetei si inghite sec, incercand sa se calmeze. Stia ca nu merita, ca nu are de ce plange. Ce a fost in acea noapte, fusese scris. Asa trebuia sa fie si daca a fost destinat ca puterea ei sa fie vindecarea asta insemna ca trebuia sa mearga mai departe.
Isi dice mainile micute la fata si isi sterge lacrimile cu dosul palmei, incercand sa se opreasca din plans. De mult nu mai fusese asa de ranita sufleteste. Stia ca probabil si aceste cuvinte si cele din trecut poate si din viitor aveau sa continue sa o marcheze, insa trebuia sa continue. Ginny avea dreptate, viata era scurta si dorea sa faca ceva din ea nu sa-si plange de mila pentru totdeauna.
"-Dar de ce? Eu..nu am putut-o salva... de ce ei nu inteleg?" intrebase suspinand tanara astropufa pe prietena ei ce inca o imbratisa puternic. Era constienta ca nu stia raspunsul la intrebare, dar nu intelegea de ce niste parinti isi alunga fiica.Desii stiau si ei si ea ca nu e vinovata pentru ce se intamplase. Ii fusese frica, iar puterile ei nu se activasera atunci cand trebuia sa o salveze pe sora ei mai mica. Se simtea vinovata , nu se ierta niciodata si mereu avea cosmaruri urate in legatura cu asta, dar stia ca asa trebuie sa fie.

**Ginny Anne Alden** · 09 Nov 2011, 21:55

Zambii trista si isi imbratisa si mai puternic prietena,nu ii placea cand o vedea suferind,o durea si pe ea,pentru ca era prietena ei. Tinea la ea exact ca la o sora,iar faptul ca ea acum suferea nu ii pica bine deloc,absolut deloc.
Ii mangaia parul incercand sa o calmeze trebuia sa o faca,inca nu isi putea crede urechilor. Nu putea crede ce tocmai auzisera. Ce minte puteau sa aiba parintii aia sa ii faca asa ceva ei? Nu vedea cat suferea? Nu ii vedeau ochii intunecati de tristete? Ce fel de parinti erau?
Aceste intrebari umblau odata la cateva secunde in mintea fostei Cercetase. Pur si simplu nu voia sa creada ca parintii ei facusera asta,era ceva de neconceput. Era ceva crud iar ea nu prea accepta asa ceva. Trecuse si ea prin ceva asemanator,bine diferit,insa durerea fusese aceeasi.
Stia ce simte,si nu voia ca ea sa simta asta,voia sa fie fericita exact asa cum era in mai tot timpul.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul « Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next » //  / Refresh.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ Refresh.