Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Regasirea..

OCC: Doar eu si Valentino


Trecusera 3 zile de la minunata experienta a cercetasei cu Valentino.Se gandise zilele astea tot la el,nu-i spusese surorii ei nimica..si se simtea ciudat.Deoarece sora ei stia cam tot despre ea,si invers.

Razele soarelui patrundeau pe ferestrele mari ale coridoarelor din Hogwarts.Julieta iesi din biblioteca dupa vreo 2 ore de citit,cartile ei despre vampiri.Nu stia ce sa faca...Era o zi minunata afara,dar parca nu vroia nici sa se plimbe prin gradina.Sora ei,era cu colegele la plimbare.Desigur,o invitasera si pe ea dar nu avea chef.
Se duse in camera si isi lua motanelul,si incepu sa bantuie prin coridoarele lungi ale castelului.Motanul ei dormea in brate,iar ea se plimba agale.

Dintr-o data se izbi de..

Grabit spre terenul de Vajthat Valentino se izbeste de o domnisoara. Se ridica si instinctiv o ajuta sa isi stranga cartile de pe jos. Cateva hohote de ras se aud imprejur. Acesta ridica usor privirea si o vede pe Julieta. Un zambet larg ii apare pe buze , ii intinde o mana si o ajuta si pe ea sa se ridice.

"Haide ma , lasa asa...." zice unul din Viperinii care il insoteau

"Duceti-va... ajung eu din urma" ii raspunde Valentino

Viperinul incerca sa mai zica ceva...

"Acum . Nu intelegi?" repete Valentino pe un ton rece.

Apoi isi mutra privirea asupra Julietei si dintr-o data expresiile fetei i se schimba din reci si sumbre intr-o privire calda ... se putea vedea o sclipire in ochii lui negrii.

"Esti bine?" o intreaba el " Scuze de colegii mei.... sunt mai...." spune Valentino dar ramane fara cuvinte.

Constata ca inca o tinea pe Julieta de mana de cand a ridicat-o. Acesta isi retrage vizibil rusinat mana si o intreaba:

"Vrei sa ne plimbam? "

Julieta isi ridica cartile,ajutata de Valentino.Ii se vedea in ochii o sclipire aparte cand se intalnea cu el.

"Da...cam asa sunt toti viperinii mai neprietenosi...inafara de tine" zise ea si se innrosi ca racul.
Ochii ei ii sclipeau ca doua smaralde.Motanul statea jos uitandu-se lung la amandoi.
"Da,haide sa ne plimbam...daca nu cumva te incurc"..zise ea.
Motanul ei Tom sari din bratele ei,in bratele lui.
"Cred ca esti cam printre putinele persoane,care ii plac.Deobicei maraie,sau zgarie necunoscuti" zise ea.


Se plimbau prin gradina,totul era plin de zapada,aproape ca in ziua in care s-au cunoscut la Hogsmeade.Nu mai prea era nimeni prin jur,doar ei doi.Motanul se ascunse in zapada..

"M-am gandit la tine" zise Valentino sfios ...

Acesta baga mana in buzunar si scoate o moneda micuta. Julieta se uita mirata la el . Nu ii venea sa creada.

Valentino incepe sa rada.

" Am fost a doua zi de dimineata in Hogsmeade. Stii batranul care a cumparat inghetata? L-am vazut in cele 3 maturi. Eram aproape sigur ca moneda se afla acolo."

"Inseamna ce destinul te-a facut sa ajungi acolo" zice Julieta entuziasmata

"Poate..."raspunde Valentino "Sau poate l-am urmarit ... si am comandat bautura dupa bautura dar niciuna dintre monezile primite rest nu era a ta.... avand atatea pahare pe masa i-am oferit si omului acela cateva.... ce sa vezi..moneda inca era la el... Eu sunt de parere ca destinul ti-l faci cu mana ta... si daca iti doresti cu adevarat ceva nu trebuie sa astepti ca intr-o zi sa se indeplinneasca"

"Pai si i-ai cerut moneda? I-ai explicat ? " intreaba fata

"Nu chiar..." ezita Valentino "Am cam jucat poker....si nu era un jucator prea bun..."

Valentino scoate din interiorul gecii de piele una din penele de scris si o inmaneaza Julietei. Aceasta se uita nedumerita la el. Dintr-o data aceasta se transforma intr-un trandafir alb fara spini.

Julieta lua trandafirul,mirosea asa frumos.
-De unde stiai ca imi plac trandafirii albi?zise ea si il saruta pe obraz.

Incepu sa ninga,dintr-o data parca gradina deveni un peisaj de poveste.Bancile,zapada care se asternu peste Hogwarts facandu-l sa para un castel din gheata...totul era asa minunat.
Julieta il lua de mana pe viperin,si continuara sa se plimbe prin gradina.In timp ce se plimbau,cercetasei ii era invadata mintea de o mie de ganduri.."Cat de perfect putea sa fie totul..."...

Motanul ei aparu dintr-o data in fata lor,plin de zapada si inghetat.
-Ei,ia uite ce ai facut.Acum o sa-mi ia ore sa te usuc si sa te incalzesc la loc! rase cercetasa.

Se oprira.Cercetasa il privi pe Valentino,si fara sa mai zica nimica prinse tupeu (Ceea ce la ea era foarte rar) si il saruta....

Buzele ei erau atat de calde incat simtea ca se va topi , atat de dulci incat i se taia respiratia. El o ridica in brate si o invarte in aer.

O multime de studenti treceau pe holuri , alergau prin curte , dar lui Valentino i se parea ca sunt doar si si ca timpul sta in loc .

Se aseaza amandoi jos pe o bancuta iar Valentino nu mai putea inceta sa isi ia privirea de la Julieta.

"Esti asa delicata. . . "spuse acesta tinand-o de mana

"Ce ar zice colegii tai daca te-ar vedea cu un Viperin?" continua Valentino

Totul era ca o poveste care nu vroia sa se sfarseasca.

"Nu stiu,nu cred ca mi-ar prea pasa de parerea lor,prietenii ar fi de acord..ca si sora mea,deoarece si ea are prieten un viperin..Si in plus pentru mine contezi tu,nu parerea celorlalti"zise ea.
Se facea din ce in ce mai frig,iar noaptea se lasa usor peste castel.Felinarele din jurul castelului,se aprinsera iar o gramada de elevii incepura sa iasa la aer.Fulgii incepura,din nou sa cada peste castel iar linistea se asternu incet incet...pana nu ramasera doar ei pe banca,singuri...in bataia vantului si a frigului de iarna

Ii placea enorm de el,cred ca era singurul baiat pe care il placuse cu adevarat...
Motanul ei Tom,statea si el pe bancuta,si se uita lung si urat la ea.
"Stai linistit,nu te-am uitat!"rase cercetasa...

"E asa frig..."...zise ea.
"Dar la tine ce ar zice colegii tai viperinii,daca ar stii ca iesi cu o persoana din cealalta tabara...?"

Valentino isi scoate sacoul si il pune pe umerii Julietei. O tine strans in brate si ii mangaie parul moale. Se uita in ochii ei si ii spune:

"Nici pe mine nu ma intereseaza ce ai altii de zis. Si oricum colegii sunt constienti ca daca se pun rau cu mine probabil nu vor mai prinde loc in echipa de Vajthat"

Julieta ii zambi.

"Vorbind de Vajthat...diseara avem antrenament . . . trebuie sa ne antrenam noul atacant... si se apropie meciul impotriva celor de la Ochi-de-soim .. asa ca sa-mi tii pumnii " spune Valentino entuziasmat

Julieta se apropie de el si ii saruta buzele lung. Acesta o priveste dulce si o intreaba:

"Ei ... ce propui sa facem acum pana la antrenament?"

Vantul batea puternic,iar gradina era goala.Totii elevii se adapostira in castel la sobe la caldura.
-Sigur o sa-ti tin pumnii,zise cercetasa sarutandu-l inca o data..

Julieta isi puse mai bine sacoul lui Valentino pe umeri si ii spuse:
-Putem merge in castel la caldura,ca sincer imediat inghetam,rase ea si ii zambi incantata.

Se ridicara de pe banca,si ajunsera in fata usii.Valentino ii deschise usa,iar cand sa intre o zarii pe sora ei Mina.
-Aaa da,Valentino ea e sora mea Mina si viceversa,zambi cercetasa.

Dupa ce facura prezentarile,Mina pleca in graba sa se intalneasca cu colegele ei...

-Si acum unde mergem ? zise ea luandu-l de mana.

"Hmmm" se gandeste Valentino "Am o idee! Urmeaza-ma" ii spune Julietei si ii intinde mana.

Aceasta se uita confuza la el , il ia de mana si merge dupa el. Dupa vreo 5 minute aceasta se opreste si il intreaba:

"Mai avem mult? Am urcat sute de scari pana acum.."

"Imediat... promit." Ii spune Valentino si ii saruta usor buzele inainte sa poata spune altceva.

Ultimul rand de scari a fost pe departe cel mai lung.Era o scara in spirala extrem de ingusta incat atunci cand au ajuns sus erau amandoi ametiti. Dar s-a meritat pe deplin. Cei doi au pasit pe marmura rece a celei mai inalte terase din tot castelul.

"Ce turn e asta? Ca nu este nici al Cercetasilor nici al Ochilor de Soim?"

'E turnul de nord....ma gandeam sa stam aici doar noi...privim apusul soarelui..." spune baiatul visator

Cerul deja avea o nuanta rosiatica ... nici cel mai talentat pictor nu ar putea realiza in desenele lui asa ceva. Cei doi indragostiti sunt uimiti de acest moment al zilei si de sentimentele care le simti la vederea unei imagini asa superbe. Dar nimic nu facea momentul cu adevarat special decat ca erau impreuna , el si ea , viperin cu cercetasa , tinandu-se de mana si admirand peisajul.

Dintr-o data un fluturat de aripi puternic se aude. Julieta tresare. Valentino o strange in brate si o linisteste.

"Nu-i nimic. Ti-am pregatit o surpriza"

Aceasta este uimita de ceea ce vede. Nu altceva decat un hippogrif in toata regula

"Esti nebun?" zice ea alarmata

Valentino incepe sa rada , face o plecaciune in fata hipogrifului , ii mangaie usor cu mana penele si cand acesta se lasa in jos se urca pe spinarea acestuia.

"Ai de gand sa mai stai mult cu gura cascata sau te urci?Daca ne prinde o incurcam dar eu zic ca merita riscul. Ce zici de un tur adevarat al castelului?"